Abuzul de substanțe reprezintă o problemă de sănătate globală, cu implicații la nivel social și economic, fiind un indicator al deteriorării sănătății mintale. În România, la nivelul percepției sociale, oamenii sunt priviți și tratați diferit în funcție de tipul de substanță consumată. De regulă, abuzul de alcool și tutun pare să fie privit cu mai multă înțelegere și toleranță, în timp ce abuzul de substanțe ilegale este adesea asociat cu stigmatizarea, marginalizarea și sancțiuni severe din partea autorităților.
Există o clasificare importantă, care trebuie subliniată încă de la începutul acestui articol: consumul abuziv de substanțe și tulburarea de consum de substanțe sunt două manifestări distincte, cu toate că există câteva elemente comune. Consumul abuziv de substanțe se referă la folosirea unei substanțe în doze mari sau în situații nepotrivite, care poate provoca probleme de sănătate sau sociale, dar care nu incapacitează persoana și nu îi afectează funcționarea în mod sever (McLellan, 2017). Tulburarea de consum de substanțe, pe de altă parte, se referă la consumul repetat și prelungit, care afectează grav sănătatea și funcționarea și poate necesita tratament (McLellan, 2017). În continuarea acestui articol, ne vom concentra cu precădere asupra celei de-a doua categorii menționate mai sus.
Pentru a putea lua măsuri de prevenire și reducere a abuzului și a tulburărilor asociate consumului de substanțe, este important să înțelegem contextul în care acestea se dezvoltă și care sunt mecanismele care mențin adicția. O mai bună înțelegere a modului în care funcționează dependența crește șansele de a schimba perspectiva societății asupra consumatorilor, ceea ce poate duce la implementarea unor măsuri mai eficiente în direcția prevenirii și reducerii consumului.
Ce este tulburarea de consum de substanțe?
Conform DSM-5 (2013), tulburarea de consum de substanțe este definită drept o tulburare comportamentală cronică caracterizată printr-un tipar problematic de consum de substanțe, care duce la afectarea semnificativă a sănătății fizice, psihice sau sociale. Koob (2010) arată că elementele esențiale ale dependenței sunt: compulsivitatea (în căutarea și consumul substanței), pierderea controlului (incapacitatea de a limita consumul) și starea emoțională negativă (asociată diminuării accesului la substanță). Aceste elemente generează un ciclu compus al dependenței format din trei etape:
- Intoxicația
- Sevrajul
- Pofta intensă
Substanțele psihoactive acționează asupra creierului, afectând funcționarea normală a sistemului nervos, cu implicații la nivelul cogniției, dispoziției și percepției (da Silva et. al., 2021). Conform aceluiași studiu, modul în care interferează cu sistemele de neurotransmițători depinde de clasa din care acestea fac parte. Substanțele psihoactive pot imita efectele neurotransmițătorilor (e.g. opioide, canabinoide, nicotină), le pot stimula (e.g. cocaină, amfetamină) sau le pot bloca (e.g. alcool). Impactul se extinde și asupra neurogenezei (abilitatea creierului de a genera neuroni), având consecințe asupra învățării, memoriei, dispoziției sau cogniției. De asemenea, comportamentele compulsive de căutare a substanței sunt determinate de modificările neurobiologice produse în circuitul de recompensă din creier.
Care este tabloul actual?
În ceea ce privește prevalența tulburărilor de consum de substanțe la nivel global, dependența de alcool este cel mai des întâlnită, urmată de dependența de canabis și dependența de opioide (Degendhardt et. al., 2018).
S-a observat, de asemenea, că în funcție de regiune, există diferențe semnificative în ceea ce privește prevalența consumului. Astfel, Australia prezintă cea mai mare prevalență pentru toate tulburările de consum, în timp ce în America de Nord s-a înregistrat cea mai ridicată prevalența pentru dependența de canabis, cocaină și opioide. Pe de altă parte, în Europa de Est primează tulburările legate de consum de alcool (Degendhardt et. al., 2018).
Un studiu publicat în 2015 arată că cele mai dăunătoare substanțe sunt alcoolul, heroina și crack-ul (van Amsterdam et. al., 2015). Cercetătorii au evaluat și efectele negative asociate cu drogurile, făcând distincția între impactul asupra consumatorilor și consecințele asupra celor din jur. Din acest punct de vedere, rezultatele au arătat că alcoolul este singura substanță pentru care efectele negative asupra altora depășesc daunele suferite de consumatori. Având în vedere aceste concluzii, experții au subliniat importanța măsurilor care să vizeze acele droguri care determină cel mai mare impact global. Cu alte cuvinte, politica UE ar trebui să se concentreze atât pe substanțele cu nocivitate moderată, dar care sunt consumate frecvent, cât și pe drogurile cu risc ridicat, chiar dacă acestea sunt consumate de un număr mai restrâns de persoane (van Amsterdam et. al., 2015).
Conform unui raport european din 2025, România se află pe primul loc în ceea ce privește consumul de noi substanțe psihoactive (“legale”), aproximativ 5,1% dintre tinerii între 15 și 34 de ani raportând consum în ultimul an (European Union Drugs Agency, 2025). În 2019, aproape o treime din cazurile totale de urgență au fost declarate ca fiind rezultatul consumului de noi substanțe psihoactive (NSP) (Demian, 2021). Totodată, cel mai recent raport al Agenția Naționale Antidrog arată că NSP sunt printre cele mai consumate droguri în România, cea mai mică vârstă de debut declarata fiind de 13 ani (Agenția Națională Antidrog, 2024).
Potrivit unui raport european din 2024, policonsumul (uitilizarea simultană sau succesivă a două sau mai multe substanțe) este în creștere, iar piața drogurilor este într-o continuă evoluție. În urma confiscărilor, în 2022, au fost identificate aproape 400 de noi substanțe psihoactive. Măsurile adoptate pe teritoriul Uniunii Europene pentru prevenirea consumului de substanțe psihoactive ar putea fi un factor important în creșterea pieței de droguri ilegale (European Drug Report 2024: Latest Data on Drug Situation in Europe, 2024).
Care sunt factorii care predispun spre adicție?
La baza adicției există o serie de factori interdependenți care pot predispune spre dependență, cei mai importanți fiind predispoziția genetică, influențele din perioada de dezvoltare și factorii de mediu (Grisel, 2020). Potrivit lui Judith Grisel (2020), ,,un anumit lanț al ADN-ului poate crește predispoziția spre dependență, însă numai în prezența unor gene specifice și împreună cu anumite experiențe din perioada de dezvoltare (ori pre-, ori postnatală) și în contexte specifice” (p.13). De aceea, nu orice persoană care consumă o substanță psihoactivă ajunge să dezvolte în mod automat o adicție.
O meta-analiză care cuprinde 186 de studii arată că expunerea la experiențe de viață adverse (e.g. neglijare, abuz fizic / emoțional / sexual) crește riscul de consum de substanțe de-a lungul vieții, întrucât stresul cronic asociat acestora poate provoca dereglări fiziologice și emoționale (Zhu et. al., 2023).
Vulnerabilitatea unei persoane privind consumul problematic și tulburările asociate acestuia poate fi estimată evaluând numărul factorilor de risc personali și de mediu, ținând cont, în același timp, și de prezența factorilor de protecție (Goldaman et. al., 2006 apud McLellan, 2017). Accesul facil, reclamele, monitorizarea scăzută din partea părinților, precum și conflictele familiale frecvente pot avea o influență importantă în acest sens, conform lui Goldman (2006). Totodată, disponibilitatea unor activități recreative sănătoase, supravegherea regulată și sprijinul parental ar putea acționa ca factori de protecție împotriva dezvoltării adicției, potrivit aceleiași surse.
Ce soluții există?
Dependența de substanțe poate fi privită atât ca simptom al unor dificultăți de natură psihică, cât și ca o consecință a politicilor ineficiente de sănătate actuale. Luând în considerare experiențele de viață adverse care se află, de cele mai multe ori, în spatele adicțiilor, creșterea accesului la servicii psihologice eficiente ar putea contribui la reducerea riscului de dezvoltare și menținere a comportamentelor adictive.
În România, prevalența experiențelor adverse timpurii este de 37,9%. Datele arată că cele mai importante consecințe ale expunerii la experiențe de viață adverse sunt violența interpersonală, abuzul de alcool, abuzul de substanțe și anxietatea, iar costurile asociate acestora reprezintă 3.4% din valoarea Produsului Intern Brut (Hughes et. al., 2021 apud Tabloul Sănătății Mintale În România, 2023).
Un raport publicat anul acesta cu privire la starea adicțiilor arată că stresul și anxietatea au crescut pentru 83,3% dintre respondenți, comparativ cu studiul din 2023 (Starea Națiunii Studențești, 2025). Mai mult, 10,7% dintre aceștia au comis acte de auto-agresiune, iar 21,1% dintre ei au avut gânduri suicidare, o creștere majoră față de procentul de 9,8% raportat în 2023.
Același articol arată că 28,1% dintre studenții respondenți nu au căutat și nici nu au în plan să caute ajutor pentru adicțiile lor, iar cei mai mulți care caută răspunsuri au apelat la site-uri precum ChatGPT sau alte platforme de inteligență artificială.
Situația din prezent arată că este o nevoie urgentă de măsuri de prevenire și reducere a consumului de substanțe. Având în vedere scăderea vârstei de debut a consumului, implementarea unor programe de informare în școli, licee și universități cu privire la ceea ce presupune consumul și abuzul de substanțe ar putea fi utile în reducerea riscului de inițiere, precum și a comportamentelor de risc asociate acestuia. În cadrul acestor programe ar putea fi definite principalele categorii de substanțe (atât cele legale și acceptate din punct de vedere cultural, cât și cele ilegale și sancționate prin lege), cu accent pe efectele pe care le au asupra sănătății psihice și fizice, astfel încât adolescenții și adulții să cunoască toate implicațiile consumului și să devină conștienți de consecințe.
Prezentarea factorilor care predispun spre dezvoltarea adicțiilor, precum și modificările neurologice care pot surveni în urma consumului, ar putea, de asemenea, crește gradul de conștientizare, facilitând prevenția. Modalitatea de transmitere a acestor informații este esențială, iar tonul mesajelor ar trebui să evite dramatizarea și exagerarea de tip alb-negru (“Drogurile ucid!“ / “Spune NU drogurilor” / “Alege viața“), deoarece aceste mesaje pot avea efectul opus, reducând credibilitatea și împingând spre consum.
Totodată, descurajarea prin accentul pus pe pedepse s-a dovedit a fi ineficientă, dacă e să privim scăderea vârstei de debut, tendințele actuale și numărul tot mai mare de consumatori. Este esențial ca informarea să fie realizată cu respect și sinceritate, prin prezentarea unor studii științifice calitative care să susțină mesajele transmise. Astfel, alegerea privind consumul unor substanțe ar putea fi luată în cunoștință de cauză, având în mână instrumentele de informare și înțelegând care sunt riscurile și consecințele asupra sănătății.
La fel de importantă este prezentarea metodelor de intervenție în cazul în care, în urma consumului, apar manifestări care pot pune în pericol sănătatea și viața, astfel încât tinerii să știe cum să reacționeze rapid și să solicite ajutor profesional.
Eforturile ar putea fi îndreptate asupra creșterii serviciilor de reducere a riscurilor, mai degrabă decât pe înăsprirea pedepselor. În România, de exemplu, deținerea drogurilor de risc pentru consum propriu se pedepsește cu închisoare, de la 3 luni la 2 ani (Lege 143 26/07/2000 – Portal Legislativ, n.d.). Această măsură ar fi putut contribui la creșterea consumului de “legale”, care nu sunt incluse pe lista substanțelor interzise, deoarece structura lor chimică este modificată constant pentru a evita încadrările legale.
Siguranța este cea mai importantă atunci când vine vorba de consumul de substanțe, astfel că serviciile de tip drug checking ar putea permite analizarea proprietăților psihoactive ale drogurilor, facilitând luarea unor decizii conștiente și reducând potențialele riscuri (a se vedea modelul Kosmicare din Portugalia).
Situația actuală a consumului de substanțe arată că este necesară o schimbare drastică a modului de prevenire și descurajare, punând accent pe educație, informare corectă și servicii de reducere a riscurilor, mai degrabă decât pe restricții legale severe. Înțelegând ce sunt și cum acționează substanțele, precum și contextul în care se dezvoltă adicția, se poate produce o schimbare a percepției colective și se pot identifica soluții eficiente.
Educația la scară largă este elementul central în toată această ecuație, pentru că doar astfel putem reduce stigmatizarea și marginalizarea celor care se confruntă cu această problemă. Totodată, schimbarea politicilor din prezent ar putea conduce spre conștientizarea riscurilor, reducerea consumului și sprijinirea celor care se confruntă cu adicția prin servicii de consiliere și tratament, contribuind la reintegrarea socială a acestora și la prevenirea recidivei.
Referințe:
Agenția Națională Antidrog (ANA). (2024). Raportul național privind situația drogurilor. https://ana.gov.ro/wp-content/uploads/2025/02/RN_2024.pdf
American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders. American psychiatric association.
da Silva, D. D., Silva, J. P., Carmo, H., & Carvalho, F. (2021). Neurotoxicity of psychoactive substances: a mechanistic overview. Current Opinion in Toxicology, 28, 76-83. https://doi.org/10.1016/j.cotox.2021.10.002
Degenhardt, L., Charlson, F., Ferrari, A., Santomauro, D., Erskine, H., Mantilla-Herrara, A., … & Vos, T. (2018). The global burden of disease attributable to alcohol and drug use in 195 countries and territories, 1990–2016: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2016. The Lancet Psychiatry, 5(12), 987-1012. http://dx.doi.org/10.1016/S0140-6736(18)31310-2
Demian, C. (2021). SOME RECENT DATA ON THE USE OF DRUGS IN EUROPE AND ROMANIA AMONG YOUNG ADULTS AND STUDENTS, REGARDING ADMISSIONS TO TREATMENT AND EMERGENCIES ASSOCIATED WITH THE USE OF DRUGS. SOME TENDENCIES AND CORRELATIONS. The Journal of School and University Medicine, 8, 34-39.
European Drug Report 2024: Latest data on drug situation in Europe. (2024, June 11). Migration and Home Affairs. https://home-affairs.ec.europa.eu/news/european-drug-report-2024-latest-data-drug-situation-europe-2024-06-11_en
European Union Drugs Agency (EUDA). (2025). European Drug Report 2025: New psychoactive substances. https://www.euda.europa.eu/publications/european-drug-report/2025/new-psychoactive-substances_en
Goldman, D., Oroszi, G., & Ducci, F. (2006). The genetics of addictions: uncovering the genes. Focus, 6(3), 521-415.
Grisel, J. (2020). Never enough: The neuroscience and experience of addiction. Vintage.
Koob, G. F., & Volkow, N. D. (2010). Neurocircuitry of addiction. Neuropsychopharmacology, 35(1), 217-238. https://doi.org/10.1038/npp.2009.110
LEGE 143 26/07/2000 – Portal legislativ. (n.d.). https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/23629
McLellan, A. T. (2017). Substance misuse and substance use disorders: why do they matter in healthcare?. Transactions of the American Clinical and Climatological Association, 128, 112.
Patel, V. B., & Preedy, V. R. (Eds.). (2022). Handbook of substance misuse and addictions: from biology to public health. Springer Nature.
Starea Națiunii Studențești. (2025). Starea Adicțiilor în 2025 [Raport PDF]. https://www.stareastudentilor.ro/images/Raport-Starea-Adictiilor-2025-online.pdf
Stellern, J., Xiao, K. B., Grennell, E., Sanches, M., Gowin, J. L., & Sloan, M. E. (2023). Emotion regulation in substance use disorders: A systematic review and meta‐analysis. Addiction, 118(1), 30-47. https://doi.org/10.1111/add.16001
Tabloul Sănătății Mintale în România. (n.d.). Raport național privind sănătatea mintală. Ministerul Sănătății.
van Amsterdam, J., Nutt, D., Phillips, L., & van den Brink, W. (2015). European rating of drug harms. Journal of psychopharmacology, 29(6), 655-660.
Zhu, J., Racine, N., Devereux, C., Hodgins, D. C., & Madigan, S. (2023). Associations between adverse childhood experiences and substance use: A meta-analysis. Child Abuse & Neglect, 106431. https://doi.org/10.1016/j.chiabu.2023.106431
