Păcăleală. Disimulare. Minciună sfruntată. Ca psihologi, ne-am dori să le putem reduce cât mai mult – atât în cabinet cât și în organizații, la școală sau în familie – sau chiar să oprim propagarea lor în societate sau media. E realist să ne imaginăm interacțiuni complet lipsite de minciună?
Hai să nu ne păcălim singuri..
1) Tilburg Conference on Methods and Culture in Psychology, Tilburg University, 15th of June, 2018 Anul acesta Universitatea Tilburg găzduiește o ediție aniversară a conferinței pe tema „Metodelor și Culturii în Psihologie”. Aceasta vine pentru a-l celebra pe Fons van de Vijver, academician de renume în cadrul acestei universități, ce urmează să se pensioneze în cursul acestui an. Conferința are...
Când prindem pe cineva cu minciuna, reacția e setată în genele noastre: avem de-a face cu o persoană fără caracter, de care e mai bine să ne ferim. Economia comportamentală ne arată că sunt mai complicate de atât, și că e în interesul nostru să înțelegem felul în care mințim, pentru ca lucrurile să nu ne scape de sub control.
Ce fac oamenii diferit atunci când mint? Cum îi putem prinde mințind? Detecția comportamentului simulat este una din sarcinile psihologilor, mai ales în context judiciar. Însă hai să vedem factual.. cât de pricepuți suntem în acest moment în depistarea minciunii?
Când încercăm să îi păcălim pe ceilalți e pentru beneficul propriu. Fie ca vrem să obținem un avantaj sau să evităm un disconfort, folosind o cale nu foarte ortodoxă, păcălirea ne servește interesele. Ce se întâmplă însă dacă ne păcălim pe noi înșine?
Niciodată în istoria umanității nu am fost atât de interconectați cum suntem acum. (Lecția 1: Nu mă credeți pe cuvânt! Hai, mai bine, să ne uităm la date.)
Ați întâlnit persoane foarte neîncrezătoare, suspicioase, care se tem permanent că ar putea fi înșelate, hiper-vigilente pentru a depista intențiile ostile ale celorlalți? S-ar putea să aveți de-a face cu o persoană cu o puternică schemă cognitivă de abuz sau neîncredere.
Ca terapeuți, ne putem întâlni cu tot felul de situații în care observăm discrepanțe între ceea ce spune clientul și ceea ce face. Pentru a construi și a menține o relație terapeutică autentică, e necesar să fim atenți și să profităm de aceste momente pentru a adresa aceste discrepanțe cu tact, având în minte că, deși o confruntare onestă poate fi anxiogenă pentru noi, ca terapeuți, de multe ori...