Politica și mecanismele psihologice: de ce ne împărțim în tabere opuse?

Contextul socio-politic actual pare să devină din ce în ce mai apăsător, îngrijorător, atât la nivel global, cât și național. Prea multe persoane în jurul meu îmi spun că nu se mai înțeleg cu familia, cu prietenii, că nu înțeleg cum și de ce aceștia se „lasă păcăliți” de partea „adversă”. Începe să apară o teamă de a discuta despre politică în afara cercurilor sigure, unde nu știm care sunt opiniile politice ale celuilalt, unde se pot isca mici „războaie” de opinii, punându-ne relațiile în pericol. Lumea se împarte în două: ei și ceilalți, două părți ale aceluiași întreg, fără punte între ele, lăsându-ne cu un gust amar și cu relații puțin mai sărăcite.

În acest context, apare o întrebare: oare de ce ne dezbină politica atât de puternic? Ce mecanisme au loc în psihicul nostru care ne determină să nu mai avem dialoguri constructive, să-i vedem pe cei care nu sunt de acord cu noi diferiți de noi într-un mod ireconciliabil?

Gândirea motivată sau biasul de confirmare

Un prim mecanism care ar putea oferi o explicație este gândirea motivată. Ne place să credem că suntem raționali, că luăm decizii bazate pe rațiune și nu emoție și putem, de cele mai multe ori, să și oferim acele argumente pentru care am luat decizia. Însă cercetările ne arată că gândirea este mai degrabă un proces folosit pentru argumentarea unor instincte, a unor emoții, că răspunsurile emoționale sunt rapide și automate, având loc, de multe ori, înainte de procesele cognitive (Haidt, 2022; Westen et al., 2006). Odată apărut răspunsul emoțional, procesele cognitive vor intra în scenă pentru a-l putea explica și pune în acțiune. Astfel, gândirea motivată ne va ajuta să ne argumentăm, să ne „motivăm” convingerile cu noi informații sau să găsim contraargumente pentru opiniile politice contradictorii, fiind foarte pricepută la a găsi dovezi pentru a susține un punct de vedere preexistent.

Aceasta înseamnă că avem tendința de a ne angaja adesea în erori cognitive care ne întăresc convingerile preexistente (bias de confirmare), ceea ce va duce, automat, la o percepție distorsionată a informațiilor care ne contrazic opiniile politice (Haidt, 2022; Strickland et al., 2011). Din păcate, aceste erori cognitive nu numai că perpetuează diviziunea politică, dar contribuie și la un sentiment de izolare socială, deoarece efectul va fi că ne vom înconjura din ce în ce mai mult de persoane care gândesc la fel, consolidându-ne și mai mult opiniile și reducându-ne expunerea la diferite perspective.

Polarizarea afectivă

Un alt factor ce merită menționat atunci când vorbim despre diviziunea politică, este polarizarea afectivă: răspunsul emoțional pe care îl avem față de membrii unui partid politic cu viziuni opuse nouă. Cercetările indică faptul că tindem să îi privim pe aceștia cu neîncredere și ostilitate, etichetându-i adesea ca ipocriți sau închiși la minte pe cei care nu văd lumea ca noi (Iyengar et al., 2019). Mai mult decât atât, Dias și Lelkes (2021) susțin că animozitățile emoționale pe care le trăim în fața unei persoane cu orientări politice diferite merg mai departe de un simplu dezacord de opinii, fiind adânc înrădăcinată în identitatea noastră socială, care ne ajută să obținem un sentiment de apartenență și valoare de sine. După cum scria și Haidt (2022), „opiniile politice funcționează ca niște insigne de apartenență socială” (p. 116).

Util sau deontologic?

Din perspectivă etică, oamenii iau decizii folosind două cadre: utilitarismul și deontologia. Pe de o parte, utilitarismul evaluează politicile pe baza consecințelor lor pentru cel mai mare număr de indivizi, justificând adesea adoptarea unor legi care aduc beneficii majorității în timp ce marginalizează minoritățile. Pe de altă parte, deontologia pune accentul pe îndatoririle morale și drepturile individuale, ceea ce duce la o opoziție puternică împotriva nedreptăților percepute (mai ales asupra minorităților), indiferent de preferințele majorității (Haidt, 2022, p. 153). Această tensiune între utilitatea colectivă și aderarea la principiile morale poate crea un peisaj politic polarizat, în care grupurile sunt înrădăcinate în convingerile lor etice, ceea ce face dificil compromisul. Atunci când aceste convingeri etice sunt exacerbate de subiecte dureroase pentru noi (e.g. sănătatea, proprietatea privată, libertatea individuală, nivelul de trai, educația) această tensiune va crește exponențial, divizând societatea din ce în ce mai puternic.

Și totuși, de ce contează?

Din păcate, impactul stresului provocat de contextul socio-politic asupra sănătății mintale este un aspect ce nu trebuie neglijat. Studiile au arătat că expunerea la conflicte politice și incertitudine poate duce la niveluri crescute de anxietate și depresie, în special în rândul populațiilor care se confruntă cu tulburări politice semnificative și/sau care se simt vulnerabili sau neputincioși în fața schimbărilor politice. (Chang et al., 2021).

Mai mult, efectele psihologice ale diviziunii politice nu se limitează la experiențele individuale: ele se extind și la nivel colectiv. Percepția polarizării politice poate afecta încrederea socială, pe măsură ce indivizii devin din ce în ce mai sceptici cu privire la intențiile și credințele celorlalți (Lee, 2022). Această scădere a încrederii poate împiedica cooperarea și colaborarea între liniile politice, adâncind și mai mult diviziunile și făcând mai dificilă abordarea problemelor sociale comune. Consecințele scăderii încrederii sociale pot fi profunde, afectând coeziunea comunității și capacitatea de a se angaja în vreo formă de dialog constructiv.

În încheiere, o perspectivă moralistă

Jonathan Haidt (2022), în cartea sa „Mintea moralistă: de ce ne dezbină politica și religia”, oferă răspunsuri din psihologia morală, pornind de la faptul că suntem ființe „profund intuitive” și emoționale, iar gândirea este mai degrabă un proces folosit la argumentarea și punerea în practică a instinctelor și a emoțiilor. În același timp, suntem ființe morale prin natura noastră și spirite gregare: avem nevoia să aparținem unor grupuri. Din păcate, după cum susține Haidt, aceste două caracteristici ale noastre sunt cele care ne pot împărți și întoarce unii împotriva celorlalți, în funcție de principiile morale la care aderăm, pe principiul „moralitatea unește și orbește” (Haidt, 2022; p. 240). Cum explică asta dezbinarea politică? Partidele politice se construiesc pe un set de principii morale (grijă față de cei slabi, corectitudine, loialitate, autoritate sau caracterul sacru) la care alegătorii aderă în funcție de propriile lor principii, interese sau nevoi. În acest context, nu ar trebui să ne surprindă divizarea puternică, mai ales atunci când simțim că principiile noastre sunt în mod grav încălcate de cealaltă parte.

Ce putem face?

Cred că, un prim pas ar fi să înțelegem factorii psihologici ce duc la divizarea politică și socială, procese automate la care suntem cu toții supuși, fără să ne împartă în buni sau răi. Diferențele dintre noi nu ar trebui să ne separe, ci ar putea să ne informeze și să ne apropie, atunci când sunt exprimate într-un dialog bazat pe curiozitate. O discuție care ar putea avea ca bază prezumpția că cel din față noastră are doar opinii, interese, nevoi și temeri diferite, și chiar dacă par contrare, acestea nu se nasc din răutate sau prostie, ci dintr-un simț al moralității ancorat în principii distincte, ce nu sunt în mod obligatoriu greșite, chiar dacă ni se pare că aceste contravin moralității noastre. Pe măsură ce navigăm într-un peisaj politic din ce în ce mai polarizat, încurajarea dialogului și a empatiei dincolo de diviziunile politice va fi crucială pentru promovarea bunăstării mentale și a armoniei sociale.

 

Referințe

Chang, C.-W., To, S.-M., Chan, W. C.-H., & Fong, A. C.-P. (2021). The Influence of Intrapersonal, Interpersonal, and Community Protective Factors on Hong Kong Adolescents’ Stress Arising from Political Life Events and Their Mental Health. International Journal of Environmental Research and Public Health, 18(18), 9426. https://doi.org/10.3390/ijerph18189426

Dias, N., & Lelkes, Y. (2022). The Nature of Affective Polarization: Disentangling Policy Disagreement from Partisan Identity. American Journal of Political Science, 66(3), 775–790. https://doi.org/10.1111/ajps.12628

Dolcos, F., & McCarthy, G. (2006). Brain Systems Mediating Cognitive Interference by Emotional Distraction. The Journal of Neuroscience, 26(7), 2072–2079. https://doi.org/10.1523/JNEUROSCI.5042-05.2006

Haidt, J. (2022). Mintea moralista. De ce ne dezbina politica si religia? Editura Humanitas.

Iyengar, S., Lelkes, Y., Levendusky, M., Malhotra, N., & Westwood, S. J. (2019). The Origins and Consequences of Affective Polarization in the United States. Annual Review of Political Science, 22(1), 129–146. https://doi.org/10.1146/annurev-polisci-051117-073034

Lee, A. H.-Y. (2022). Social Trust in Polarized Times: How Perceptions of Political Polarization Affect Americans’ Trust in Each Other. Political Behavior, 44(3), 1533–1554. https://doi.org/10.1007/s11109-022-09787-1

Strickland, A. A., Taber, C. S., & Lodge, M. (2011). Motivated Reasoning and Public Opinion. Journal of Health Politics, Policy and Law, 36(6), 935–944. https://doi.org/10.1215/03616878-1460524

Westen, D., Blagov, P. S., Harenski, K., Kilts, C., & Hamann, S. (2006). Neural Bases of Motivated Reasoning: An fMRI Study of Emotional Constraints on Partisan Political Judgment in the 2004 U.S. Presidential Election. Journal of Cognitive Neuroscience, 18(11), 1947–1958. https://doi.org/10.1162/jocn.2006.18.11.1947