De ce ne abandonăm rezoluțiile de Anul Nou după ianuarie: Înțelegerea psihologiei din spatele acestui fenomen

Pe măsură ce calendarul trece la un nou an, milioane de oameni își fac rezoluții de Anul Nou, sperând să își îmbunătățească viața, să renunțe la obiceiurile proaste sau să își atingă obiectivele personale. Cu toate acestea, până în luna februarie, multe dintre aceste rezoluții sunt deja neglijate. De ce este atât de dificil să ne respectăm intențiile, chiar și în primele etape ale anului? Înțelegerea factorilor psihologici implicați poate clarifica de ce ne chinuim să ne respectăm rezoluțiile și, mai important, cum ne putem crește șansele de succes pe termen lung.

Falsitatea „noului început”: Așteptări nerealiste

Unul dintre principalele motive pentru care rezoluțiile eșuează devreme se datorează așteptărilor nerealiste. Mulți oameni abordează noul an cu un sentiment copleșitor de optimism, crezând că un nou început înseamnă că pot face schimbări radicale ale obiceiurilor peste noapte. Această eroare a „noului început” poate fi atrăgătoare, deoarece creează un sentiment de entuziasm și posibilitate. Cu toate acestea, este important să recunoaștem că schimbarea este adesea un proces treptat, nu ceva care se întâmplă imediat.

Cercetările privind stabilirea obiectivelor sugerează că, deși stabilirea unor obiective ambițioase este importantă, stabilirea unor obiective prea ambițioase sau vagi pot duce la frustrare și epuizare (Locke & Latham, 2002). Tindem să supraestimăm ceea ce putem realiza într-un timp scurt, iar atunci când, în mod inevitabil, nu ne îndeplinim așteptările, putem renunța complet. De exemplu, o persoană care își propune să slăbească 20 de kilograme într-o lună poate deveni rapid descurajată dacă nu vede rezultate imediate, ceea ce o determină să renunțe cu totul la obiectivul său.

Lipsa de specificitate: Puterea obiectivelor SMART

Un alt motiv pentru care rezoluțiile eșuează este faptul că acestea sunt adesea prea vagi. Fraze precum „Voi lucra la condiția mea fizică” sau „voi economisi bani” sunt comune, dar nu oferă o direcție clară. Fără un plan clar și rezultate măsurabile, este ușor să ne pierdem concentrarea și motivația.

Un element-cheie al stabilirii cu succes a obiectivelor este specificitatea. Cercetările psihologului Edwin A. Locke privind stabilirea obiectivelor subliniază importanța stabilirii unor obiective specifice (Locke & Latham, 2006). Criteriile SMART – specific, măsurabil, realizabil, relevant și limitat în timp – sunt esențiale atunci când vine vorba de crearea unor obiective care pot fi efectiv atinse. De exemplu, în loc de „Voi lucra la condiția mea fizică”, o rezoluție mai ușor de aplicat ar fi „Voi face exerciții fizice timp de 30 de minute, de 3 ori pe săptămână, în următoarele trei luni”. Acest tip de obiectiv este mai ușor de urmărit, iar progresul este mai măsurabil, ceea ce crește probabilitatea de succes.

Rolul voinței și al obiceiurilor

Un alt factor care contribuie la eșecul rezoluțiilor este încrederea excesivă în voință. Voința este limitată – nu este o resursă nelimitată (Baumeister et al., 2007). Atunci când încercăm să facem schimbări drastice în comportamentul nostru, fără să stabilim obiceiuri de susținere, ne epuizăm rapid rezervele de voință. Acesta este motivul pentru care reușim adesea la începutul anului, când ne simțim motivați, dar ne pierdem motivația pe măsură ce trece timpul.

Obiceiurile, pe de altă parte, sunt comportamente automate care necesită puțin sau deloc efort conștient. Pentru a face schimbări durabile, este esențial să ne concentrăm pe crearea unor obiceiuri pozitive, mai degrabă decât să ne bazăm exclusiv pe voință. De exemplu, în loc să ne bazăm pe pură determinare pentru a merge la sală, este mai eficient să facem din exercițiile fizice o parte a rutinei zilnice, la fel ca spălatul pe dinți. Odată ce un comportament devine obișnuit, este nevoie de mult mai puțin efort mental pentru a continua. (Duhigg, 2012; Fogg, 2019)

Impactul comparației sociale și al presiunii externe

În era actuală a rețelelor sociale, este ușor să simțim că suntem constant comparați cu ceilalți. Creșterea numărului de „postări despre rezoluțiile de Anul Nou” poate adăuga presiune suplimentară pentru a atinge anumite obiective personale, ceea ce poate duce la comparații nesănătoase. Studiile arată că comparația socială poate afecta negativ stima de sine și motivația (Festinger, 1954). Dacă îi vedem pe alții reușind să-și îndeplinească rezoluțiile în timp ce noi încă ne chinuim, acest lucru poate fi descurajant și poate duce la abandonarea obiectivelor proprii.

Această presiune externă poate crea un sentiment de eșec, chiar dacă s-au făcut progrese. Cheia aici este să ne concentrăm asupra călătoriei personale, mai degrabă decât să ne comparăm cu alții. Înțelegerea faptului că toată lumea are propriile circumstanțe și provocări poate ajuta la reducerea anxietății comparației și la creșterea compasiunii de sine (Neff, 2003).

Importanța autocompătimirii și a perseverenței

Unul dintre cei mai importanți factori în atingerea obiectivelor pe termen lung este capacitatea de a ne reveni din eșecuri. De multe ori, oamenii nu reușesc să-și îndeplinească rezoluțiile pentru că văd orice abatere ca pe un eșec permanent. Dacă ratează un antrenament sau se răsfață cu alimente nesănătoase, simt că au „dat-o în bară” și renunță cu totul. Această gândire „totul sau nimic” este una dintre cele mai frecvente distorsiuni cognitive care pot deraia progresul (Beck, 1976).

Autocompasiunea – a fi amabil cu tine însuți în momentele de eșec – este esențială pentru reziliență (Neff, 2003). Practicând autocompasiunea, ne permitem să învățăm din greșeli, să ne ajustăm abordarea și să continuăm să ne atingem obiectivele. Calea spre succes este rareori liniară și este important să recunoaștem că eșecurile sunt o parte normală a procesului.

Pașii mici și sustenabili duc la schimbări durabile

În concluzie, motivul pentru care adesea nu reușim să ne respectăm rezoluțiile de Anul Nou după luna ianuarie nu este lipsa dorinței de schimbare, ci faptul că abordăm schimbarea într-un mod nerealist și nesustenabil. Pentru a ne crește șansele de reușită, este important să ne concentrăm pe stabilirea unor obiective specifice, realizabile, pe construirea unor obiceiuri și pe practicarea autocompasiunii.

Schimbarea necesită timp, iar cheia este să facem pași mici și consecvenți, mai degrabă decât să ne așteptam la transformări drastice peste noapte.

Bibliografie

Baumeister, R. F., Vohs, K. D., & Tice, D. M. (2007). The strength model of self-control. Current Directions in Psychological Science, 16(6), 351-355. https://doi.org/10.1111/j.1467-8721.2007.00534.x

Festinger, L. (1954). A theory of social comparison processes. Human Relations, 7(2), 117–140.

Locke, E. A., & Latham, G. P. (2002). Building a practically useful theory of goal setting and task motivation. American Psychologist, 57(9), 705-717. https://doi.org/10.1037/0003-066X.57.9.705

Locke, E. A., & Latham, G. P. (2006). New directions in goal-setting theory. Current Directions in Psychological Science, 15(5), 265-268. https://doi.org/10.1111/j.1467-8721.2006.00449.x

Neff, K. D. (2003). The development and validation of a scale to measure self-compassion. Self and Identity, 2(3), 223-250. https://doi.org/10.1080/15298860309027