Un aspect profund pozitiv al popularizării tehnologiei este reprezentat de răspândirea informațiilor despre siguranța online, aceste cunoștințe esențiale fiind învățate încă din școală, dar explicate și actualizate în media pentru oamenii de toate vârstele și cu toate nivelurile de competență. Totuși, sunt unele înșelăciuni care rămân prevalente, deși fiecare dintre noi a auzit probabil măcar o dată o poveste despre ele, de natură să ne determine să nu picăm în aceeași plasă. În contextul online datingului, unde persoanele ce își caută jumătatea doresc ca lucrurile bune pe care le văd să fie și adevărate, există riscul de a evita semnalele de alarmă și de a pica pentru o înșelăciune dezamăgitoare și periculoasă: catfishingul. În acest articol, vom rezuma câteva informații din literatura pe tema decepției în online dating.
Aspecte generale despre decepția în online dating
Social media și aplicațiile de dating facilitează găsirea mai ușoară a unei persoane cu care să fie inițiată o relație decât metodele clasice, oamenii putând să își găsească potențiali parteneri care nu locuiesc neapărat în proximitatea lor, ori persoane potrivite pentru ei dar care trăiesc în cercuri total diferite și pe care probabil nu le-ar fi cunoscut organic. Totuși, pe lângă toate promisiunile pe care le oferă aceste aplicații și platforme, ele vin la pachet cu riscuri și incertitudine. Însăși persoanele care folosesc tehnologia pentru a își căuta potențiali parteneri clasifică această experiență ca putând fi asociată unui joc, fiind o experiență marcată de incertitudine, noroc și șanse aleatorii de a avea succes (Huang, 2022).
O posibilă sursă de incertitudine este chiar existența fenomenului de catfishing. Cunoscut și ca decepție în online dating (engl., online dating deception), catfishingul se referă la acțiunea unei persoane de a se prezenta pe sine folosind detalii false, cel mai adesea fiind vorba de identități complet fictive sau de impersonarea unor persoane reale, care nu sunt conștiente că identitatea lor este furată, cu scopul de a se prezenta pe sine într-o lumină favorabilă și care să confere un avantaj, adesea intenția fiind de a nu cunoaște victima în „offline” (Mosley et al., 2020).
Percepții legate de catfishing
Simmons și Lee (2020) au investigat cunoștințele și experiențele unor studenți în legătură cu acest fenomen. Autorii au notat faptul că există extrem de puțină literatură de specialitate pe această temă, așadar studiul lor fiind pur explorativ.
Șaisprezece participanți cu vârste cuprinse între 18 și 27 de ani, dintre care 9 de gen masculin și 7 de gen feminin, au participat la interviuri în care au primit o serie de întrebări în legătură cu catfishingul. Un prim set de rezultate se referă la cunoștințele acestora în legătură cu decepția în online dating, date din care este aparent faptul că unii tineri nu sunt deloc familiarizați cu termeni precum catfishing sau impersonare. Acest lucru, dacă ar fi susținut și de date colectate folosind eșantioane mai mari și metode mai robuste, ar fi un semnal de alarmă în legătură cu nevoia ca informații despre decepția online să fie comunicate clar și insistent în mass-media și pe platformele online de dating.
Mai departe, autorii au analizat răspunsurile primite atât de la agresori (i.e., persoane care și-au decepționat partenerii în online dating), cât și victime (i.e., persoane care au fost în relații online cu catfishers). Autorii oferă două exemple de experiențe relatate de victime. Un participant a relatat că a cunoscut o persoană online care avea poze foarte atractive pe profilul său, însă atunci când s-au întâlnit a realizat că pozele erau editate și că, în realitate, persoana cu care a ieșit la întâlnire era mult mai puțin atractivă în percepția sa, în comparație cu imaginea văzută online. Autorii explică acest comportament al catfisherului printr-o posibilă nevoie de auto-protecție (i.e., a scădea riscul de a fi recunoscută în viața reală de persoane cunoscute pe aplicațiile de online dating), ori din nevoia de a se prezenta pe sine într-o lumină cât mai favorabilă, însă ajungând în zona de distorsionare a realității.
Un al doilea participant a relatat o poveste mult mai gravă și dezamăgitoare. Acesta a fost într-o relație online care a durat ani de zile, având convingerea că partenerul său este o persoană pe care a cunoscut-o în mediul offline, în trecut. În fapt, totuși, persoana cu care comunica online era un catfisher care asumase identitatea cuiva în care participantul la studiu avea încredere. Așadar, agresorii pot avea intenții și metode de acțiune diverse, ceea ce poate face acest fenomen să fie mai greu de identificat de potențialele victime.
În ceea ce privește relatările colectate de la agresori, rezultatele indică, din nou, un spectru surprinzător de motivații. Trei participanți au avut acest rol, dintre care o persoană a creat un profil fals pentru a testa fidelitatea partenerului său, cea de-a doua a creat profiluri false din curiozitate și nevoie de divertisment, iar a treia persoană a practicat catfishing pentru a obține bani de la victimele sale.
Aceste rezultate portretizează fenomenul de catfishing ca fiind unul eterogen din punct de vedere al motivației, duratei și al metodelor de decepție, însă toate instanțele având un numitor comun: o persoană este mințită, tratată nedrept și, în final, dezamăgită.
Concluzie
Cel mai probabil, aceste aplicații nu vor pleca nicăieri și vor continua să fie adjuvanți în crearea diverselor tipuri de relații, de la experiențe pe termen scurt până la căsătorii de durată. Este însă important ca, înainte de a intra în lumea online datingului, fiecare utilizator al acestor platforme și aplicații să se informeze în legătură cu riscurile și semnalele de alarmă, pentru a putea fi vigilenți și a se menține în siguranță. Decepția în online dating este un exemplu de risc ce trebuie cunoscut și prevenit de utilizatori, iar legislația și politicile de utilizare ale aplicațiilor ar trebui să vină în ajutorul utilizatorilor cu informații și resurse, dar și cu repercursiuni pentru acest tip de agresori.
Referințe
Huang, S. A., Hancock, J., & Tong, S. T. (2022). Folk Theories of Online Dating: Exploring People’s Beliefs About the Online Dating Process and Online Dating Algorithms. Social Media + Society, 8(2). https://doi.org/10.1177/20563051221089561
Mosley, M. A., Lancaster, M., Parker, M. L., & Campbell, K. (2020). Adult attachment and online dating deception: a theory modernized. Sexual and Relationship Therapy, 35(2), 227–243. https://doi.org/10.1080/14681994.2020.1714577
Simmons, M., Lee, J.S. (2020). Catfishing: A Look into Online Dating and Impersonation. In: Meiselwitz, G. (eds) Social Computing and Social Media. Design, Ethics, User Behavior, and Social Network Analysis. HCII 2020. Lecture Notes in Computer Science, vol 12194. Springer, Cham. https://doi.org/10.1007/978-3-030-49570-1_24
Adelina Neagu
Absolventă a Facultății de Psihologie și Științele Educației și a programului de masterat Sănătate Ocupațională și Performanța Resursei Umane, ambele din cadrul Universității București. Este preocupată de evaluarea psihologică și educațională, în special de reacțiile candidaților în urma procesului de selecție și de rolul emoțiilor în formarea acestor percepții.