Perioada pandemică a fost deosebit de dificilă din perspectiva bolii în sine. Experiența de a fi bolnav sau de a avea o persoană apropiată infectată a fost deosebit de comună în populație. Totuși, chiar și oamenii care nu au avut de a face cu boala în mod propriu-zis au trăit o viață atipică timp de câteva luni bune. A sta închis în casă, uneori chiar singur, a îi vedea pe cei dragi doar printr-un ecran, monotonia în viața personală și-au pus toate amprenta asupra sănătății mintale în pandemie. În acest articol, discutăm despre provocările legate de sănătatea mintală experimentate de oameni pe perioada izolării.
Restricțiile sociale și sănătatea mintală
Knox et al. (2022) au investigat meta-analitic impactul izolării asupra simptomelor psihologice, în mod specific, a celor de natură afectivă. Autorii au analizat 33 de studii, cu un eșantion total cuprinzând 131,844 participanți care locuiau în regiuni în care au fost implementate diverse restricții sociale.
Rezultatele relevă o asociere pozitivă între restricții și simptomele psiho-afective negative. Această asociere a fost observată și în analiza simptomelor luate separat, fiind raportată o relație pozitivă între reglementările de izolare socială și depresie, stres, respectiv singurătate, însă nu și pentru anxietate.
Severitatea restricțiilor a avut un efect asupra acestor relații. Persoanele care au fost nevoite să respecte reguli stricte de izolare au avut niveluri mai ridicate ale depresiei. Acest lucru poate fi explicat de singurătatea mai pronunțată în cazul acestora, de dificultăți financiare în cazul în care restricțiile i-au împiedicat din a își continua munca, sau de incidența infectărilor cu COVID în comunitatea lor, care ar fi putut fi de natură să cauzeze reguli de protecție mai stricte. În schimb, persoanele din zone cu restricții mai ușoare au înregistrat niveluri crescute ale anxietății. Această relație nu este surprinzătoare, întrucât gestionarea relaxată a pandemiei de către autoritățile locale este un factor cu potențial anxiogen.
Durata restricțiilor a afectat la rândul ei sănătatea mintală a participanților. Persoanele care au experimentat restricții sociale scurte, de până la 2 săptămâni, au raportat un nivel ridicat al stresului, comparat cu cei care au trecut prin izolare pe o perioadă mai lungă de 2 săptămâni. Explicația poate fi similară cu cea menționată în cazul anxietății: obligația de a reveni subit la activitățile zilnice, în perioada pandemică, poate să fi constituit un stres prin sentimentul lipsei de protecție față de virus.
Pentru a înțelege mai profund efectul izolării asupra sentimentului de singurătate, Ernst et al. (2022) au derulat o meta-analiză care a inclus doar studii cu design longitudinal și pseudolongitudinal. Obiectivul a fost compararea nivelului de singurătate pre-pandemic cu raportările înregistrate odată cu izbucnirea pandemiei și instaurarea restricțiilor sociale.
Meta-analiza a inclus 34 de studii și un total de 215,026 de participanți. Rezultatele indică o creștere a singurătății resimțite de persoane în pandemie, în comparație cu perioada pre-pandemică. Acest lucru a fost vizibil atât la nivelul incidenței (i.e., numărul de persoane care s-au simțit singure a crescut în pandemie), dar și al valorii (i.e., intensitatea sentimentului de singurătate a crescut după începutul pandemiei).
Analiza calitativă a studiilor incluse în meta-analiză este de natură să ofere o imagine mai detaliată a acestui fenomen. Din punct de vedere demografic, singurătatea crescută a afectat atât persoane tinere, cât și vârstnici, aceste două extreme de vârstă constituind factori de risc pentru sentimentele de însingurare. Genul a avut, de asemenea, un efect asupra acestor sentimente: femeile au înregistrat niveluri mai crescute ale singurătății decât bărbații.
Contextul de viață în perioada izolării a avut, de asemenea, un efect asupra singurătății. Au fost mai afectate persoanele care nu aveau un partener romantic la acel moment și, de asemenea, cei care au locuit singuri. Acest lucru poate fi explicat atât de lipsa de suport social, cât și de lipsa interacțiunii în viața de zi cu zi, în cazul celor care au trăit singuri în locuință în zone cu restricții sociale severe.
Nu în ultimul rând, singurătatea a fost asociată cu simptome de sănătate mintală, în particular depresie și anxietate. Autorii au făcut o mențiune legată de caracterul aparent benign al singurătății: aceasta este un fenomen normal, non-clinic cu care majoritatea covârșitoare a oamenilor se confruntă cel puțin o dată în viață. Totuși, întreg contextul pandemic, izolarea care, în unele regiuni, a fost prelungită pe parcursul unor luni de zile, toate schimbările de natură socială și incertitudinea au făcut acest fenomen firesc, al singurătății, să devină periculos.
Concluzie
Așadar, pandemia a avut un impact semnificativ asupra sănătății mintale, afectând profund viețile oamenilor. Pe lângă toate celelalte schimbări legate de protecția propriei sănătăți, restricțiile și izolarea au contribuit la o stare de neliniște și singurătate pentru multe persoane.
Este esențial să fie acumulate date adiționale și studii de o calitate cât mai ridicată, pentru a înțelege în profunzime consecințele pandemiei asupra sănătății mintale, dacă acestea persistă sau nu după ridicarea restricțiilor, respectiv cum pot specialiștii în sănătate mintală să ajute populația să se recupereze după această perioadă de încercări profunde. Astfel, putem dezvolta strategii eficiente pentru a aborda aceste probleme.
Referințe
Knox, L., Karantzas, G. C., Romano, D., Feeney, J. A., & Simpson, J. A. (2022). One year on: What we have learned about the psychological effects of COVID-19 social restrictions: A meta-analysis. Current Opinion in Psychology, 46, 101315. https://doi.org/10.1016/j.copsyc.2022.101315
Ernst, M., Niederer, D., Werner, A. M., Czaja, S. J., Mikton, C., Ong, A. D., Rosen, T., Brähler, E., & Beutel, M. E. (2022). Loneliness before and during the COVID-19 pandemic: A systematic review with meta-analysis. American Psychologist, 77(5), 660–677. https://doi.org/10.1037/amp0001005
Adelina Neagu
Absolventă a Facultății de Psihologie și Științele Educației și a programului de masterat Sănătate Ocupațională și Performanța Resursei Umane, ambele din cadrul Universității București. Este preocupată de evaluarea psihologică și educațională, în special de reacțiile candidaților în urma procesului de selecție și de rolul emoțiilor în formarea acestor percepții.