This dog has a job? Integrarea animalelor în serviciile de sănătate

Animalele sunt capabile să dezvolte abilități surprinzătoare, relevante în serviciile de sănătate destinate tratamentului oamenilor, iar cercetătorii și practicienii deopotrivă au depus eforturi de a investiga această posibilitate, de a dresa animale și de a evalua fezabilitatea și eficiența intervențiilor care folosesc diferite animale ca adjuvanți în vindecarea și suportul oferit persoanelor cu diferite categorii de nevoi. În acest articol, vom discuta despre terapia asistată de animale și despre animalele de asistență pentru persoanele cu dizabilități.

Diferite tipuri de servicii de sănătate care implică prezența animalelor

Principalele tipuri de servicii de sănătate destinate oamenilor care implică prezența unui animal sunt activitățile asistate de animale (engl. animal assisted activities; AAA), terapia asistată de animale (engl. animal assisted therapy; AAT), respectiv dresarea și furnizarea de animale de asistență (engl. service animals). Principala diferență dintre AAA și AAT se referă la scopul fiecăreia în parte: în timp ce AAA sunt mai degrabă desfășurate în scop recreațional, motivațional și emoțional, AAT sunt intervenții specifice care au un scop clar și necesită îndeplinirea unor criterii specifice de către animalele implicate. Totuși, este important de menționat că în practică, AAA și AAT uneori se suprapun (Souter & Miller, 2007).

Deși există un factor comun, și anume prezența unui animal, experiența AAT și cea a păstrării unui animal de companie sunt distincte și au efecte diferite. AAT se diferențiază de interacțiunea cu un animal de companie prin faptul că implică includerea unui animal în mod voit și strategic, de către un specialist, într-o schemă de tratament (Nimer & Lundahl, 2007).

Animalele de asistență sunt selectate și dresate pentru a răspunde unor nevoi specifice ale persoanelor cu dizabilități (Winkle et al., 2012). Probabil cel mai comun exemplu este cel al câinilor de asistență pentru persoanele cu deficiențe de vedere, care îi ajută pe aceștia să se orienteze în spațiu, să înțeleagă situația din trafic în calitate de pietoni și să le atragă atenția pentru a evita accidentările, de exemplu, atunci când urmează un set de scări.

Efectele terapiei asistate de animale (AAT)

Efectele AAT au fost investigate meta-analitic (Nimer & Lundahl, 2007). Per total, cele mai pozitive rezultate au fost obținute pentru variabile medicale și comportamentale, în timp ce, pentru variabilele care țin de starea de bine, efectul a fost mai scăzut. Diferența la nivel de rezultate este cel mai intens vizibilă atunci când sunt luați în considerare doar participanții cu dizabilități: în cazul acestora, efectele asupra variabilelor medicale au fost de o magnitudine mare, însă în cazul stării de bine și a variabilelor comportamentale, efectul a fost unul scăzut. În schimb, în cazul persoanelor care nu suferă de dizabilități au fost observate efecte mai intense pentru variabilele ce țin de starea de bine și de comportament, dar beneficiile de natură medicală ale AAT pentru aceștia au fost mai reduse, comparativ cu grupul persoanelor cu dizabilități.

Rezultatele indică și o diferență în funcție de vârstă în ceea ce privește răspunsul la AAT, copiii beneficiind de efecte pozitive mai intense pentru toate tipurile de variabile incluse în analiză, în comparație cu toate celelalte categorii de vârstă. Autorii explică acest efect de moderare prin prisma atitudinii față de animale, fiind posibil ca în copilărie să fim mai deschiși la a ne lăsa influențați de prezența animalelor.

În ceea ce privește tipul de animal folosit în AAT, câinii au fost cel mai frecvent implicați în aceste activități, fiind de asemenea tipul de animal care a avut cel mai puternic efect pentru variabilele ce țin de starea de bine. Pentru variabilele medicale, cel mai puternic efect a fost observat în eșantioanele în care au fost folosiți cai.

Într-o recenzie sistematică a literaturii, Charry-Sánchez et al. (2018) prezintă o imagine mai puțin pozitivă a acestei linii de cercetare, ridicând probleme serioase legate de calitatea cercetărilor pe care le-au identificat. În mod similar cu meta-analiza menționată anterior, cele mai multe studii au folosit câini și cai, un sumar al rezultatelor fiind prezentat în continuare:

• depresie: rezultatele sunt inconsistente, însă ele nu par să sugereze că ar exista diferențe între eșantioanele care au primit AAT și grupurile de control;
• demență și PTSD: rezultatele sugerează că AAT are efecte pozitive pentru simptomatologie și calitatea vieții, însă, conform autorilor, studiile sunt de o calitate slabă, în majoritatea nefiind folosite grupuri de control, așadar ar trebui ca aceste rezultate să fie considerate preliminare;
• scleroză multiplă și accident vascular cerebral: au fost observate efecte pozitive și încurajatoare în ceea ce privește simptomatologia și calitatea vieții, animalele folosite pentru aceste tulburări fiind caii;
• rezultate pozitive au fost observate și pentru accidentările care au afectat coloana vertebrală, însă este vorba doar de efecte pe termen scurt;
• un singur studiu a investigat efectele AAT asupra schizofreniei, iar rezultatele sunt încurajatoare.

Așadar, per total, AAT pare să fie o intervenție complementară cu efecte pozitive, însă există o mare variabilitate a efectului în funcție de tipul de animal folosit, vârsta pacienților, tipul de tulburare, respectiv rezultatele evaluate. Sunt necesare mai multe studii, de o calitate mai ridicată, pentru a înțelege mai profund efectele AAT și raportul cost-beneficiu al acestei intervenții.

Animalele de asistență pentru persoane cu dizabilități

În ceea ce privește efectul utilizării de animale de asistență, Winkle et al. (2012) au identificat probleme de design în studiile pe care le-au analizat, limitările fiind similare cu studiile care au investigat AAT. Totuși, autorii consideră că rezultatele sunt promițătoare, beneficiile animalelor de asistență fiind incluse în trei categorii:

• Funcționalitate: câinii de asistență ajută persoanele cu dizabilități să se orienteze în spațiu, le aduc obiecte de care au nevoie, latră ca să alerteze oamenii din jur atunci când există o urgență cu persoana pe care o asistă;
• Efecte psihologice: a avea un câine de asistență alături ajută crescând stima de sine, locusul de control intern și starea de bine;
• Efecte sociale: câinii de asistență facilitează participarea socială a persoanelor cu dizabilități, atrăgând atenție pozitivă de la persoanele din jur, distrăgând atenția de la dizabilitate. Persoanele asistate de câini sunt salutate mai des pe stradă, li se zâmbește mai des, trecătorii fac mai des conversație cu ei. Totuși, autorii subliniază faptului că atenția pozitivă poate avea efecte nedorite, distrăgând atenția câinilor și făcându-i să nu mai fie focusați pe sarcinile pe care le au de îndeplinit.

Din păcate, nu toate rezultatele au fost unele pozitive. Unii participanți au descris o serie de probleme asociate câinilor de asistență. Probabil cea mai evidentă dificultate este cea legată de atenția medicală și îngrijirea de care câinii au nevoie, fiind uneori greu de întreținut, în special în contextul dizabilității pentru care asistența este necesară. Alte probleme sunt cele de natură logistică și socială, cum ar fi accesul câinilor de asistență în spațiile în care persoana cu dizabilități are nevoie să meargă.

Concluzie

Așadar, animalele pot fi implicate în serviciile de sănătate destinate oamenilor sub mai multe forme, uneori fiind obținute efecte benefice. Înainte de a recomanda unui client să considere servicii de sănătate care includ animale, este important ca psihologii să ia în considerare caracteristicile individuale ale persoanei, costurile implicate și raportarea lor la beneficiile așteptate și, bineînțeles, disponibilitatea persoanei de a interacționa cu animale și de a încerca această intervenție complementară.

Referințe

Charry-Sánchez, J. D., Pradilla, I., & Talero-Gutiérrez, C. (2018). Animal-assisted therapy in adults: A systematic review. Complementary Therapies in Clinical Practice, 32, 169–180. https://doi.org/10.1016/j.ctcp.2018.06.011

Nimer, J., & Lundahl, B. (2007). Animal-Assisted Therapy: A Meta-Analysis. Anthrozoös, 20(3), 225–238. https://doi.org/10.2752/089279307×224773

Souter, M. A., & Miller, M. D. (2007). Do Animal-Assisted Activities Effectively Treat Depression? A Meta-Analysis. Anthrozoös, 20(2), 167–180. https://doi.org/10.2752/175303707×207954

Winkle, M., Crowe, T. K., & Hendrix, I. (2012). Service Dogs and People with Physical Disabilities Partnerships: A Systematic Review. Occupational Therapy International, 19(1), 54-66. https://doi.org/10.1002/oti.323