Diferențe individuale în gestionarea conflictelor

Observăm în viața de zi cu zi, la apropiați, clienți sau colegi, cum unele persoane au o tendință să fie mai conflictuale decât altele, să poarte pică pentru mai mult timp, să negocieze mai bine într-o neînțelegere sau să fie mai buni împăciuitori. Toate acestea se datorează diferențelor individuale, acele caracteristici personale relativ stabile în timp și constante de la o situație la alta. În acest articol vom discuta despre diferențe individuale în abordarea și gestionarea conflictelor.

Trăsăturile de personalitate

Când vine vorba de personalitate, unul din cele mai cunoscute modele este Five Factor Model, sau Big Five, care distinge între cinci mari factori de personalitate (Costa & McCrae, 1992): extraversie (tendința de a fi energic, fericit, optimist și activ social), conștiinciozitate (tendința de a fi ordonat, cu un simț al responsabilității, orientat spre rezultate), agreabilitate (tendința de a fi cooperant, altruist, de încredere, interesat de alte persoane în mod autentic), deschiderea către experiențe (tendința de a fi creativ, curios, deschis la nou) și nevrotism (tendința de a trăi emoții negative mai frecvent și mai intens). După cum reiese chiar și din această scurtă definire, cele cinci trăsături de personalitate sunt fie legate direct de latura interpersonală, cum este de exemplu cazul agreabilității, fie de natură să afecteze indirect interacțiunile cu cei din jur, referindu-se de exemplu la nivelul de energie al persoanei sau la propensitatea spre un anumit tip de emoție.

Pornind chiar de la acest model al personalității, Bono et al. (2002) au investigat efectul trăsăturilor de personalitate asupra frecvenței și raportării la conflicte. Participanții au încadrat conflictele în două categorii: conflicte legate de sarcină, care se referă mai degrabă la aspecte practice, cum ar fi cele care țin de bunuri materiale, de rezolvarea unei probleme sau de metoda de a îndeplini o sarcină, respectiv conflicte relaționale, care țin mai degrabă de certurile și neînțelegerile care își au rădăcina în interacțiunea dintre oameni, în diferențele de caracter sau valori și de latura emoțională a conflictelor. Conform rezultatelor, persoanele agreabile au o tendință scăzută de a raporta conflicte relaționale, în timp ce persoanele deschise către experiențe raportează atât conflicte relaționale cât și legate de sarcină, iar persoanele cu un nevrotism ridicat au declarat o frecvență ridicată a conflictelor per total. În cel de-al doilea studiu derulat de autori, au fost analizate răspunsurile în perechi de colegi de apartament pentru a investiga dinamica conflictelor dintre aceștia în funcție de personalitate. Persoanele cu colegi de apartament cu un nivel ridicat de extraversie, respectiv conștiinciozitate au raportat mai multe conflicte de tip relațional. Rezultate interesante au fost obținute când a fost comparată diferența la nivelul trăsăturilor de personalitate din interiorul diadelor, în sensul în care, indiferent de scorul obținut individual, a fost analizată diferența sau similaritatea dintre colegii de apartament. În cazul diferențelor în extraversie, a fost observată o frecvență mai mare a conflictelor și o tendință ridicată de a raporta conflicte legate de sarcini, iar diferențele în nevrotism au fost asociate pozitiv cu raportarea de conflicte relaționale. 

Diferențe individuale pot fi observate și în stilul în care oamenii abordează conflictele, din perspectiva focusului pe sine sau pe ceilalți, a intenției și a finalității conflictului. Tehrani și Yamini (2020) au investigat meta-analitic relația dintre personalitate și cinci stiluri de abordare a conflictelor: evitant (engl. avoidant; persoane care în fața conflictului sunt absente, tăcute și evită îngrijorările celeilalte părți), conciliant (engl. compromising; persoane care caută o cale de mijloc, dar în care niciuna din părți nu e complet satisfăcută cu rezultatul), integrator (engl. integrating; persoane care caută o rezolvare win-win, în care ambele părți obțin ce și-au dorit), serviabil (engl. obliging; persoană care își scade așteptările pentru a satisface dorința celuilalt, însă cu așteptarea că va avea avantaje în situații viitoare), respectiv dominant (engl. dominating; persoane care vor să își îndeplinească dorințele în defavoarea celeilalte părți). Conform rezultatelor, agreabilitatea este trăsătura de personalitate aflată în cea mai strânsă legătură cu abordarea conflictelor, fiind asociată negativ cu stilul dominant și pozitiv cu toate celelalte. În mod similar, extraversia este asociată negativ cu stilul dominant și pozitiv cu cel conciliant și cel integrator. Atât deschiderea către experiențe cât și conștiinciozitatea sunt asociate pozitiv cu stilul conciliant și cel integrator. Nevrotismul este asociat pozitiv cu stilul evitant, respectiv asociat negativ cu cel integrator. Aceste rezultate, pe lângă relevanța teoretică, pot fi utile în practică. Spre exemplu, un psihoterapeut poate folosi informațiile despre personalitatea unui client pentru a seta așteptări legate de cum va aborda acesta un conflict: dacă se va focusa pe rezultate pentru sine sau pentru ceilalți, ce motivație îl va ghida în abordarea conflictului, etc.

Aceste relații dintre diferențele individuale și stilul de abordare a conflictelor sunt relevante și la locul de muncă. Conform rezultatelor obținute de Ayub et al. (2017), conflictele la locul de muncă acționează ca mediator în relația dintre personalitate și performanță, în timp ce stilul de gestionare a conflictelor moderează relația dintre conflict și performanță. Practic, trăsăturile individuale ale persoanelor influențează, așa cum am detaliat anterior, implicarea lor în conflicte, iar implicarea în conflicte afectează performanța. Această ultimă relație, dintre conflicte și performanță, este ameliorată atunci când stilul de gestionare a conflictelor este unul pozitiv (e.g., integrator, conciliant). 

Concluzie 

Așadar, trăsăturile de personalitate sunt asociate cu diferite stiluri de abordare a conflictelor și cu o tendința unei persoane de a ajunge mai frecvent să fie implicată în conflicte. Aceste informații pot fi valoroase, așa cum am menționat anterior, pentru setarea unor așteptări în funcție de personalitatea unei persoane, ori pentru a înțelege de ce gestionează conflicte într-un anumit mod (e.g., de ce alege mereu abordări de tip lose-lose) și pentru a putea anticipa nevoile de dezvoltare a competențelor de conflict management.

Referințe

Ayub, N., AlQurashi, S. M., Al-Yafi, W. A., & Jehn, K. (2017). Personality traits and conflict management styles in predicting job performance and conflict. International Journal of Conflict Management, 28(5), 671-694. https://doi.org/10.1108/IJCMA-12-2016-0105

Bono, J. E., Boles, T. L., Judge, T. A., & Lauver, K. J. (2002). The Role of Personality in Task and Relationship Conflict. Journal of Personality, 70(3), 311–344. https://doi.org/10.1111/1467-6494.05007 

Costa, P. T. Jr., & McCrae, R. R. (1992). Revised NEO Personality Inventory (NEOPI-R) and NEO Five-Factor (NEO-FFI) Inventory Professional Manual. PAR.

Tehrani, H. D., & Yamini, S. (2020). Personality traits and conflict resolution styles: A meta-analysis. Personality and Individual Differences, 157, 1-10. https://doi.org/10.1016/j.paid.2019.109794