Despre secrete ținute în psihoterapie

Împărtășirea de informații personale este centrală psihoterapiei, datele oferite de client fiind principalul punct de plecare pentru evaluare, construirea relației și intervenții.

În anumite situații, chiar și auto-dezvăluirea realizată de terapeut are efecte benefice. Clienții tind să perceapă terapeuții într-o lumină mai favorabilă atunci când aceștia din urmă dezvăluie informații personale în timpul ședințelor și, de asemenea, acest act îi îndeamnă și pe clienți să dezvăluie la rândul lor (Henretty et al., 2014).

Știm din literatură că majoritatea oamenilor țin secrete. Folosind o listă de 38 de secrete comune, care s-au dovedit a fi cele mai frecvent întâlnite, Slepian et al. (2017) au aflat că peste 95% din oameni aveau cel puțin un secret în momentul evaluării, o parte dintre ei raportând că nu și-au împărtășit secretul cu nicio persoană.

Putem, astfel, să ne așteptăm ca o parte din clienți să țină minim un secret ascuns în psihoterapie. Considerând efectele negative pe care păstrarea secretelor le are asupra oamenilor, este dezirabil ca aceste persoane să găsească pe cineva de încredere pentru a își discuta secretele. În continuare, vom enumera câteva motive pentru care clienții au raportat că țineau secrete în terapie și vom încheia articolul cu un set de sfaturi practice pentru terapeuți, despre acțiuni care pot motiva clienții să își destăinuie secretele în timpul ședințelor.

 

Secretele clienților în psihoterapie: cauze și efecte

În cadrul unui studiu pe tema secretelor ținute de clienți în psihoterapie, (Kelly, 1998) a identificat faptul că peste 40% dintre persoanele evaluate țineau cel puțin un secret față de terapeuții lor.

Printre motivele enunțate de respondenți se numără câteva care sunt specifice propriei lor persoane, și anume rușinea, teama de a își exprima sentimentele, lipsa de motivație și lipsa dorinței de a împărtăși. Au existat și motive legate de contextul psihoterapiei, mai specific, dorința de a ascunde lipsa de progres din psihoterapie (i.e., destăinuirea secretului i-ar face pe terapeuți să înțeleagă că nu a existat progres semnificativ în procesul terapeutic) și, de asemenea, lipsa de timp.

Clienții au reflectat și la motivele pentru care ar decide să împărtășească, totuși, secretele. Ar face-o pentru a obține și discuta soluții la problemele pe care le țin ascunse, pentru a căpăta o înțelegere mai profundă a situațiilor, pentru a obține feedback și pentru a se descărca emoțional. Așadar, deși aleg să nu împărtășească acele informații în psihoterapie, clienții conștientizează că destăinuirea ar avea efecte benefice, dar totuși decid să nu o facă.

În același studiu, autoarea și-a propus să investigheze efectele pe care secretele pe care clienții le țin față de terapeuții lor le au asupra simptomatologiei. În mod surprinzător, clienții care țin secrete în psihoterapie au mai puține simptome, chiar și controlând pentru tendința generală de a nu împărtăși secrete (i.e. ca trăsătură individuală), tendința de a se prezenta într-o lumină dezirabilă social și simptomatologia clienților în momentul începerii psihoterapiei. Așadar, în acest context particular, pare că efectul secretelor nu este unul atât de negativ pe cât a fost identificat anterior, în populația generală (Slepian et al., 2017).

Două posibile explicații ne sunt propuse de Kelly (1998). În primul rând, conform autoarei, există o posibilitate ca pacienții care au mai puține simptome să fie mai eficienți în a ține secrete față de terapeuți, având mai multe resurse mentale disponibile decât clienții cu simptome mai accentuate. O a doua explicație, propusă ca fiind mai plauzibilă, este legată de gestionarea felului în care clienții sunt percepuți de terapeuți: faptul că oferă informații limitate despre ei înșiși le permite să se pună într-o lumină mai pozitivă, iar datorită faptului că terapeutul este o persoană importantă și apropiată, apare o scădere în nivelul simptomatologiei.

Baumann & Hill (2015) au studiat, de asemenea, tipurile de secrete ținute de clienți și motivațiile pentru acestea. Peste 50% dintre respondenții incluși în studiu au raportat că țineau un secret la momentul evaluării.

Cele mai frecvente secrete ținute față de terapeuți au fost cele de natură sexuală și romantică, secrete legate de droguri, alcool, comportamente ilegale, eșecuri personale și minciuni. Principalele motive pentru care aceste secrete nu au fost dezvăluite au fost rușinea, lipsa de motivație, teama legată de exprimarea emoțiilor, prioritizarea altor subiecte de discuție în terapie și dorința de a nu lăsa terapeutul să știe cât de puțin progres a fost făcut. Motivele enunțate de participanți sunt aproape identice cu cele identificate de Kelly (1998), ceea ce poate indica existența unor teme comune pentru păstrarea secretelor în psihoterapie.

Autorii au identificat o relație semnificativă între păstrarea secretelor și autenticitatea relației terapeutice. Conform acestora, explicația cea mai plauzibilă este că, în situațiile în care clienții nu simt relația ca fiind suficient de puternică, aceștia decid să nu își împărtășească, încă, secretele.

O caracteristică unică a acestui studiu este examinarea motivelor pentru care respondenții ar fi dispuși să își împărtășească secretele; sau, altfel spus, a elementelor de care ei ar avea nevoie pentru a decidă să se destăinuiască. Cele mai frecvent amintite elemente au fost: situația în care secretul ar sta în calea progresului în psihoterapie; dacă psihoterapeutul ar întreba mai direct; dacă secretul ar deveni o povară prea mare. Astfel, aceste trei situații sunt cele mai frecvent amintite ca fiind de natură să convingă clienții să își împărtășească secretele.

Așadar, deși aceste rezultate (Kelly, 1998; Baumann & Hill, 2015) au fost obținute analizând eșantioane de dimensiuni mici și sunt necesare mai multe studii care să investigheze păstrarea secretelor în psihoterapie, ele sunt suficiente pentru a ne sugera că există clienți care aleg să păstreze secrete față de terapeuții lor. Ceea ce este, în schimb, susținut în mod sistematic de date este faptul că secretele au efecte negative asupra stării de bine și a sănătății mentale a oamenilor (Slepian et al., 2017). Iar psihoterapia este un cadru în care secretele au potențialul să fie înțelese, discutate și păstrate secrete.

 

Ce pot face terapeuții pentru a încuraja clienții să își împărtășească secretele?

1. Asigurați-i pe clienți că pot avea încredere să vă împărtășească secretele și că nu le veți divulga nimănui (în limitele rezonabile ale confidențialității), că îi veți înțelege și nu îi veți judeca și, de asemenea, că sunteți dispus/ă să îi ajutați cu sfaturi și soluții (Kelly et al., 2001);
2. Încercați să dați dovadă de compasiune și de asertivitate, întrucât acestea sunt trăsături individuale care cresc șansele ca o persoană să fie încredințată cu un secret (Slepian & Kirby, 2018);
3. Atunci când acest lucru vi se pare oportun, adresați o întrebare directă despre un subiect care a fost anterior evitat (Baumann & Hill, 2015);
4. Amintiți-le clienților că majoritatea oamenilor au secrete, care acoperă tematici variate și că nu trebuie să le fie rușine (Slepian et al., 2017);
5. Discutați cu clienții despre povara secretelor și despre efectele asupra sănătății;
6. Încurajați clienții ca, dacă nu sunt pregătiți sau nu vor să împărtășească anumite secrete în psihoterapie, să le discute cu alte persoane de încredere, sau să caute alternative.

 

 

Referințe

Baumann, E. C., & Hill, C. E. (2015). Client concealment and disclosure of secrets in outpatient psychotherapy. Counselling Psychology Quarterly, 29(1), 53–75. https://doi.org/10.1080/09515070.2015.1023698

Henretty, J. R., Currier, J. M., Berman, J. S., & Levitt, H. M. (2014). The impact of counselor self-disclosure on clients: A meta-analytic review of experimental and quasi-experimental research. Journal of Counseling Psychology, 61(2), 191–207. https://doi.org/10.1037/a0036189

Kelly, A. E. (1998). Clients’ secret keeping in outpatient therapy. Journal of Counseling Psychology, 45(1), 50–57. https://doi.org/10.1037/0022-0167.45.1.50

Kelly, A. E., Klusas, J. A., von Weiss, R. T., & Kenny, C. (2001). What is it about Revealing Secrets that is Beneficial? Personality and Social Psychology Bulletin, 27(6), 651–665. https://doi.org/10.1177/0146167201276002

Slepian, M. L., & Kirby, J. N. (2018). To Whom Do We Confide Our Secrets? Personality and Social Psychology Bulletin, 44(7), 1008–1023. https://doi.org/10.1177/0146167218756032

Slepian, M. L., Chun, J. S., & Mason, M. F. (2017). The experience of secrecy. Journal of Personality and Social Psychology, 113(1), 1-33. https://psycnet.apa.org/doi/10.1037/pspa0000085