Mai mult de 20% dintre oamenii cu vârsta de peste 55 de ani au un tip de problemă de sănătate mentală (Petrova, N. N., & Khvostikova, D. A. (2021). Prevalența bolilor mentale precum tulburările de anxietate și depresie este similară cu populația adultă tânără, însă există particularități legate de vârstă. Dincolo de factorii biologici precum schimbări funcționale ale creierului, factorii sociali ce pot conduce la izolare, trăirea inutilității, comorbiditatea cu patologii geriatrice, dar și prezența unor evenimente activatoare precum decesul partenerului, există și ipoteze care iau în calcul importanța funcțiilor executive, îndeosebi a flexibilității cognitive atât în eficiența psihoterapiei, cât și în deficitele de achiziție a strategiilor psihoterapeutice.
Rolul flexibilității mentale în demersul psihoterapeutic a devenit tot mai studiat în ultimii ani. Flexibilitatea cognitivă este un termen umbrelă din spectrul funcțiilor executive, care se referă la abilitatea noastră de a ne adapta mediului în mod constant (R. Cools, in Brain Mapping, 2015). Mai precis, flexibilitatea cognitivă se referă la abilitatea de a comuta atenția între seturi de sarcini/probe, atribute ale stimulililor, perspective, strategii (Zelazo, 2015).
Așadar, există tot mai multe dovezi științifice care arată că flexibilitatea cognitivă poate fi implicată și în eficiența strategiilor psihoterapeutice. Printre cele mai studiate strategii sunt cele de restructurare cognitivă, marcă reprezentativă pentru psihoterapia cognitiv-comportamentală. În cadrul populației vârstnice, se disting rezultate eterogene. Pe de-o parte, studiile arată că există o relație între flexibilitatea cognitivă deficitară și o eficiență mai scăzută a restructurării cognitive (Johnco et al., 2013). Pe de-altă parte, alte studii demonstrează eficiența terapiei în tratamentul unor tulburări anxioase precum anxietatea generalizată. Ca tendință generală, se distinge o lipsă de robustețe în ceea ce privește eficacitatea terapiei în cadrul populației de vârstnici.
Rolul flexibilității cognitive în sănătatea mentală a vârstnicilor
Flexibilitatea cognitivă intră în declin odată cu înaintarea în vârstă și rezultă în incapacitatea oamenilor de a se adapta la noi medii și situații. Studiile arată în mod consistent că unele abilități cognitive intră în declin odată cu vârsta, chiar și în absența demenței (Mayr, Spieler, & Kliegl, 2001), În timp ce alte sunt conservate. Funcțiile controlate de lobul frontal, precum memori de lucru și viteza psihomotorie par să fie mai afectate (Head, Kennedy, Rodrigue, & Raz, 2009). Flexibilitatea cognitivă ridicată la vârsta adultă poate facilita comportamente și seturi mentale orientate spre scop.
Provocări ale demersului terapeutic
Există o dezbatere cu privire la capacitatea vârstnicilor de a se angaja cu succes în tehnicile de restructurare datorită susceptibilității lor la declinul cognitiv sau chiar a debului demențelor.
Un studiu în care vârstnicii au învățat o strategie de restructurare cognitivă în cadrul unui experiment, a arătat că grupul cu nivel normal de flexibilitate cognitivă și tulburări anxioase și depresive majore a beneficiat cel mai mult de pe urma restructurării cognitive. Grupul cu scoruri reduse ale flexibilității mentale a implementat deficitar strategia de restructurare cognitivă (Johnco, C., Wuthrich, V. M., & Rapee, R. M. (2013).
Studiile arată că seniorii manifestă declin cognitiv specific înaintării în vârstă cu potențialul de a impacta abilitățile lor de a utiliza eficient tehnicile de restructurare. Așadar, se remarcă cel puțin trei provocări
- adulții au dificultăți în a se adapta noilor reguli, prin erori de perseverare, fapt tradus prin rezistența la strategii de restructurare cognitivă
- chiar și în absența demențelor, tulburări afective si anxioase pot acționa sinergic în direcția reducerii eficienței psihoterapiei.
- declinul funcțiilor senzoriale precum auzul, văzul, precum și al altor funcții executive precum stocarea în memoria de lucru pot să contribuie la complianța scăzută la terapie și la temele de casă
Modularea psihoterapiei pentru seniori
O serie de modificări pot fi întreprinse pentru a facilita efectele schimbării gândurilor dezadaptative a vârstnicilor. Acestea se concentrează în jurul declinului flexibilității cognitive rezultat din (1) înaintarea în vârstă, (2) efectul tulburarilor anxioase și depresive, (3) declinul altor funcții senzoriale
- Practica extensivă, mai frecventă a tehnicilor de restructurare care ar putea să faciliteze achiziția de noi reguli adaptative. De vreme ce vârstnicii manifestă erori de perseverare, adică ei continuă să aibă același răspuns chiar dacă setul de reguli s-a schimbat, acest lucru poate fi folosit în avantajul lor. Repetiția sub diferite forme a noii reguli (exemplu – varianta funcțională a unui gând prin varii tehnici precum restructurarea empirică, pragmatică, logică) ar putea facilita achiziția de strategii funcționale
- Prezentarea informației într-o manieră adaptată senzorial – utilizarea mai frecventă a sumarizărilor, a reflectărilor empatice, prezentarea într-un ritm mai lent, precum si introducerea de noi informații în contextul familiar pacientului pentru a facilita conturarea regulii adaptative. Utile sunt și reamintirile frecvente precum utilizarea alarmelor, notițelor, a întrebărilor de verificare a înțelegerii clientului
- Reducerea intensității emoțiilor înainte de aplicarea tehnicilor cognitive – deoarece o activare emoțională intensă predispune, chiar și în rândul adultului tânăr, la deficite de procesare cognitivă, e recomandat, ca în cazul vârstnicilor cu nivel ridicat al emoționalității negative, să se parcurgă un demers de reducere a acestor emoții. Tehnici de intervenție la nivel fiziologic precum mindfulness, relaxare, activitate fizică sunt utile (Chand, S. P., & Grossberg, G. T. (2013).
Concluzii
Având în vedere reducerea flexibilității cognitive a seniorilor, determinată de factori geriatrici, precum și de efectul sinergic al tulburărilor de anxietate și depresie, principalele direcții de optimizare a psihoterapiei iau în calcul adaptarea tehnicilor de restructurare cognitivă, precum și prioritizarea reducerii intensității emoțiilor disfuncționale.
Bibliografie
Chand, S. P., & Grossberg, G. T. (2013). How to adapt cognitive-behavioral therapy for older adults. Current psychiatry, 12(3), 10-15.
Cools, R. (2015). Neuropsychopharmacology of cognitive flexibility.
Head, D., Kennedy, K. M., Rodrigue, K. M., & Raz, N. (2009). Age differences in perseveration: cognitive and neuroanatomical mediators of performance on the Wisconsin Card Sorting Test. Neuropsychologia, 47(4), 1200-1203.
Johnco, C., Wuthrich, V. M., & Rapee, R. M. (2013). The role of cognitive flexibility in cognitive restructuring skill acquisition among older adults. Journal of Anxiety Disorders, 27(6), 576–584. doi:10.1016/j.janxdis.2012.10.004
Johnco, C., Wuthrich, V. M., & Rapee, R. M. (2014). The influence of cognitive flexibility on treatment outcome and cognitive restructuring skill acquisition during cognitive behavioural treatment for anxiety and depression in older adults: Results of a pilot study. Behaviour research and therapy, 57, 55-64.
Mayr, U., Spieler, D. H., & Kliegl, R. (2001). Ageing and executive control: Introduction to this special issue. European Journal of Cognitive Psychology, 13(1/2), 1-4.
Petrova, N. N., & Khvostikova, D. A. (2021). Prevalence, structure, and risk factors for mental disorders in older people. Advances in Gerontology, 11, 409-415.
Zelazo, P. D. (2020). Executive function and psychopathology: A neurodevelopmental perspective. Annual review of clinical psychology, 16, 431-454.
