Rolul umorului în terapie, clovnii medicali și AAHT

Trăim într-o epocă în care nevoia de distracție, de amuzament a devenit o nevoie bazală, parcă pentru majoritatea dintre noi. Auzim mai des și peste tot cuvântul împrumutat lingvistic “fun”, pe care oricine îl asociază cu amuzamentul și umorul în contexte variate. Se ridică întrebarea logică “ce efecte ar putea avea umorul în viața noastră? “ Întrebarea aceasta o adresăm cercetătorilor, psihologilor, terapeuților, aici.

Pentru specificitate, în rândurile de mai jos vom vedea care sunt rezultatele și limitele utilizării umorului în terapie. Ar putea părea prea serioasă utilizarea umorului în scop curativ, însă unii terapeuți au încercat și asta și consideră că există acest rol al umorului. Vom vedea în ce măsură.

Dacă nu ați râs niciodată sau nu ați împărtășit o glumă la serviciu, probabil că sunteți în minoritate. În timp ce îngrijirea sănătății este o afacere serioasă, există încă un loc pentru umor . Acesta transformă starea de spirit a cuiva, face ca o situație dificilă să se simtă mai pozitivă sau pur și simplu adaugă puțină ușurință unui loc de muncă stresant. Puterea umorului este reală, afirmă Kaldy (2023). Studiile arată că ajută la eliberarea tensiunii, scade nivelul hormonilor de stres, scade tensiunea arterială și chiar întărește sistemul imunitar. „Umorul face parte din vindecare, dar trebuie folosit cu grijă (Kaldy, 2023).

Despre validitatea rezultatelor terapiei prin umor din punct de vedere științific, veți afla citind mai jos. În plus, puteți afla și despre Asociația pentru umor aplicat și terapeutic (AATH), ca o conștientizare despre o astfel de asociație.

Teoria despre umor poate fi urmărită de la Aristotel, conform lui Martin (2007). Cu toate acestea, Martin a descoperit că o observație comună făcută de majoritatea autorilor din domeniul umorului este că, deși ar putea fi importantă în diferitele discipline ale științelor umane, psihologia a acordat puțină importanță acestui subiect până acum. Gremigni (2012),  afirmă că literatura despre rolul umorului s-a concentrat mai mult pe utilizarea sa ca strategie de coping, decât pe utilizarea sa ca instrument pentru terapeuți.

Ce este umorul terapeutic conform Asociației pentru umor aplicat și terapeutic? 

Conform AATH, umorul terapeutic este orice intervenție care promovează sănătatea și starea de bine prin stimularea unei descoperiri ludice, exprimare sau apreciere a absurdității sau incongruentei situațiilor vieții. Această intervenție poate îmbunătăți sănătatea sau poate fi utilizată ca tratament complementar al bolii pentru a facilita vindecarea sau adaptarea, fie că este fizică, emoțională, cognitivă, socială sau spirituală. 

Deși multe dintre scrierile despre umor în psihoterapie au fost dedicate simțului umorului, au existat terapeuți care au scris despre strategii de a încorpora în mod conștient umorul ca instrument terapeutic (Goldstein et al., 2001; Brooks et al., 2020). O’Brien (2001), de exemplu, a folosit acronimul SLAP (Surprise, Light-heartedness, Absurdity, and Perspective development) pentru a instrui terapeuții din studiul său să adopte în mod deliberat o poziție plină de umor în sesiunile de terapie.

Studiind posibilele beneficii ale intervențiilor din psihologia pozitivă asupra bunăstării participanților, Wellenzohn et al. (2016) au testat mai multe intervenții pline de umor și au găsit rezultate care confirmă efecte de creștere a fericirii și de scădere a simptomelor depresive.

Dintr-o altă perspectivă decât psihologia pozitivă, Ellis (1977, citat în Sarink et al., 2023) a scris cum folosește umorul în terapia sa rațională emoțională (RET) în moduri diferite cu scopul de a contesta direct „ideile nebune” ale clienților săi. Rațiunea din spatele acestui lucru, potrivit lui Ellis, este că perturbarea umană se bazează în principal pe exagerarea importanței seriozității lucrurilor. Una dintre principalele metode de a ajuta clientul ar putea fi „smulgerea exagerărilor prin contra-exagerări umoristice ale terapeutului”.

O revizuire din acest an informează că rezultatele studiilor efectuate în șapte țări diferite (Sarink et al., 2023) arată că intervențiile umoristice pot avea efecte pozitive semnificative asupra simptomelor depresive și de anxietate. Rezultatele confirmă, de asemenea, observația anterioară conform căreia cercetările empirice în domeniu se bazează pe diferite modele cu diferite populații și diferite metode de traducere a conceptului abstract de umor în observații măsurabile. Rezultatele trebuie luate în considerare cu prudență din cauza limitărilor metodologice ale cercetării până în prezent (Sarinkl et al., 2023).

Clovnii medicali

Clovnii medicali (MC), numiți și clovni de spital sau medici clovni, sunt profesioniști pregătiți care își propun să schimbe percepția asupra mediului spitalicesc prin crearea de situații umoristice care să provoace râs și bucurie în secțiile pentru copii, precum și cu adulți (Dionigi et al., 2014; Karnieli-Miller et al., 2023).

Autorii volumului “Clowns in Hospital” (Dionigi et al., 2014) abordează situația clovnilor medicali și afirmă că este ușor să întâlnești medici clovni în spitale. Cu toate acestea, este necesar să le clarificăm poziția și rolul, deoarece atunci când se gândesc la clovnii din spitale, oamenii obișnuiți îi văd doar ca pe niște voluntari îmbrăcați în hainele unui clovn al cărui scop principal este acela de a distra pacienții internați. Ca medici clovni, doi dintre autorii acestui capitol știu că această activitate este mult mai mult decât atât.

În multe cazuri, pacienții, familiile și personalul apreciază MC în special pentru îmbunătățirea bunăstării fizice și psihice a pacienților. Prin crearea unei atmosfere diferite, fără a fi interesați de studiile empirice din spate care nici nu prea există.

Clovnii medicali distrează pacienții în timpul recuperării (Dionigi & Canestrari, 2016; Koller & Gryski, 2008; Ofir și colab., 2016 citati in Karnieli-Miller et al., 2023) și reduc anxietatea, stresul și durerea în timpul îngrijirii acute și a examinărilor invazive. În plus, MC ajută la a face față bolilor cronice și terminale prin îmbunătățirea calității vieții și scăderea fricii (Nuttman-Warren & Spitzer, 2011).

Necesitatea de a învăța despre abilitățile și competențele MC a condus la o creștere a lucrărilor de cercetare, în ultimii ani, inclusiv la anchete cantitative de satisfacție, studii de caz, povestiri, perspective observaționale și munca de teren etnografică (Dionigi & Goldberg, 2019).

Efectul intervenției clovnului medical asupra copiilor

Durerea este frecventă la copiii care primesc proceduri medicale, existând o lipsă de conștientizare și management adecvat în acest sens. În plus, copiii care sunt supuși unor proceduri medicale care implică durere pot experimenta, de asemenea, stres, plâns și spitalizare prelungită. Intervenția clovnului este o intervenție nonfarmacologică promițătoare. Revizia lui Ding et al. (2022) a avut ca obiectiv evaluarea eficacității intervenției clovnului în ameliorarea durerii la copii, precum și efectele acesteia asupra nivelului de cortizol, a duratei plânsului și a duratei spitalizării.

Rezultatele au arătat că, în comparație cu îngrijirea standard, intervenția clovnului a fost benefică pentru ameliorarea durerii. O analiză ulterioară a subgrupurilor a arătat că a fost mai eficient cu copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 7 ani. Durata plânsului după procedură și durata șederii au fost scurtate, dar nu a existat nicio diferență semnificativă în nivelurile de cortizol (Ding et al., 2022.

Pentru entuziaștii umorului și ai cercetarii umorului ca resursă teapeutică, aveți recomandarea de mai jos.

AATH 

Asociația pentru umor aplicat și terapeutic (AATH) este o asociatie non-profit, condusă de membri, o comunitate internațională de profesioniști și entuziaști a umorului și a râsului.

De ce a fost creată AATH?
AATH a fost creată pentru:

• A fi un centru de informare despre umor și râs în legătură cu bunăstarea.
• A distribui informații despre umor și râs membrilor săi prin publicații regulate și oportunități educaționale.
• A dezvolta, promova, conduce și identifica nevoia de cercetare care investighează în continuare rolurile pe care umorul și râsul le joacă în bunăstare
• A încuraja, sprijini și raporta programele inovatoare care încorporează utilizarea terapeutică a umorului.
• A funcționa ca o rețea interdisciplinară pentru membrii săi.
• A oferi o comunitate de profesioniști și entuziaști ai umorului.

Limitări metodologice ale aplicării umorului în psihoterapie

Chiar dacă autorii de mai sus folosesc umorul ca tehnică terapeutică, există o insuficiență a cercetării empirice în acest sens. Fără mai mult suport empiric, aplicarea umorului ca intervenție terapeutică ar putea fi limitată la un subiect interesant de discutat. Pentru clinicieni sunt necesare date mai convingătoare în loc de ipoteze teoretice și dovezi anecdotice, pentru a putea învăța despre posibilitățiile intervențiilor bazate pe umor.(Sarink, et al., 2023).

Ce se poate face?

Pentru a putea investiga umorul în domeniul clinic, un punct de plecare este găsirea unei definiții a ceea ce este exact umorul în terapie. Aceasta pare a fi o sarcină dificilă din cauza perspectivelor diferite pe care le au cercetătorii (Gremigni, 2012).

Autorii au încercat să explice prea multe tipuri diferite de umor, deși încă este îndoielnic dacă o teorie cuprinzătoare a umorului este posibilă (Martin, 2007). Deși cercetarea empirică a producției de umor este puțină, atunci când caută o definiție a „intervențiilor umoristice în psihoterapie”, autorii au propus mai multe aspecte. Martin (Martin, 2007) de exemplu, consideră că procesul umorului este împărțit în patru componente esențiale: un context social, un proces cognitiv-perceptual, un răspuns emoțional, și expresia vocal-comportamentală a râsului.

Concluzie

Intervențiile umoristice pot avea efecte pozitive semnificative asupra simptomelor depresive și de anxietate. Cu toate acestea, cercetarea empirică privind aplicarea umorului într-un mediu clinic cu clienți deprimați sau anxioși a fost dificil de realizat. Dacă ne punem întrebări în privința validității metodologice așa cum suntem îndreptățiți să facem, aceasta este greu de stabilit. Dacă mai luăm în considerare și faptul că AAHT și nu numai, propune ca intervențiile umoristice să fie percepute ca o terapie complementară, alternativă, situația devine și mai nebuloasă. Mai întâi este necesar să existe o teorie cuprinzătoare a umorului unanim acceptată. Apoi, sunt necesare mai multe studii randomizate controlate de înaltă calitate pentru a confirma rezultatele și pentru a lua în considerare diferite grupuri de vârstă, medii culturale și populații specifice.

Până atunci, “e pur și muove”…

 

Bibliografie

Brooks ABJ, Herrmann PL, Andreas S. The use of banter in psychotherapy: a systematic literature review. Couns Psychother Res. (2020) 21:570–86. doi: 10.1002/capr.12361.

Dionigi A., Flangini R., Gremigni P. (2014). Clowns in hospitals (pp. 213–227). Humor and Health Promotion. 

Dionigi A., Goldberg A. (2019). Highly sensitive persons, caregiving strategies and humour: The case of Italian and Israeli medical clowns. European Journal of Humour Research, 7(4), 1–15. 10.7592/EJHR2019.7.4.dionigi.

Ding, Yiwen, et al. “Effectiveness of Clown Intervention for Pain Relief in Children: A Systematic Review and Meta‐analysis.” Journal of Clinical Nursing, vol. 31, no. 21–22, Nov. 2022, pp. 3000–10. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1111/jocn.16195.

Goldstein J, Ruch W. Paul McGhee and humor research. Humor. (2018) 31:169–81. doi: 10.1515/humor-2018-0031.

Gremigni P. Is humor the best medicine? In: Gremigni P, editor. Humor and Health Promotion. Waltham, MA: Nova Biomedical Books (2012). p. 299.

Kaldy, Joanne. “Take Two Jokes and Call Me in the Morning: The Power of Humor in Health Care.” Caring for the Ages, vol. 24, no. 1, Jan. 2023, p. 14. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1016/j.carage.2022.10.011.

Karnieli-Miller O, Divon-Ophir O, Sagi D, Pessach-Gelblum L, Ziv A, Rozental L. More Than Just an Entertainment Show: Identification of Medical Clowns’ Communication Skills and Therapeutic Goals. Qual Health Res. 2023 Jan;33(1-2):25-38. doi: 10.1177/10497323221139781. Epub 2022 Nov 17. PMID: 36384326; PMCID: PMC9827496.

Martin RA. The Psychology of Humor. London: Elsevier Academic Press (2007). doi: 10.1016/B978-012372564-6/50024-1.

O’Brien EE. Humor, the therapeutic relationship, and outcome. Dissertation Abstracts Int. (2001) 61:1–77.

Sarink, Federico S. M., and José M. García-Montes. “Humor Interventions in Psychotherapy and Their Effect on Levels of Depression and Anxiety in Adult Clients, a Systematic Review.” Frontiers in Psychiatry, vol. 13, Jan. 2023, p. 1049476. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.3389/fpsyt.2022.1049476.

Warren B., Spitzer P. (2011). The art of medicine: Laughing to longevity – the work of elder clowns. The Lancet, 378(9791), 562–563. 10.1016/S0140-6736(11)61280-4

Wellenzohn S, Proyer RT, Ruch W. Who benefits from humor-based positive psychology interventions? The moderating effects of personality traits and sense of humor. Front Psychol. (2018) 9:821. doi: 10.3389/fpsyg.2018.00821