10.5281/zenodo.7789504
„Știința în România este o cenușăreasă în contextul social de astăzi.” – Petre T. Frangopol (2005, p. 124)
Pornind de la vorbele părintelui scientometriei românești, am decis să facem cunoscut, cu ocazia unui nou an plin de oportunități, pentru newsletter-ul nostru, planul de a-l permanentiza și de a-i crește, implicit, vizibilitatea internațională.
Vedeți voi, Cenușăreasa marelui chimist român Petre Frangopol a ajuns, astăzi, la maturitate. În ciuda numeroaselor versiuni ale basmului, vom încerca, împreună, să povestim o nouă versiune. Una poate ceva mai tehnică, ceva mai obscură, pe alocuri esoterică. Haideți să organizăm, cu toții, această nuntă împărătească!
Ciocoii vechi
Imediat după Revoluția Română din 1989, cercetătorii și cetățenii își puteau îndrepta gândurile, aspirațiile și motivația către probleme de profunzime. Dintre acestea, problema despre care urmează să discutăm este aceea a științei românești.
Pentru ca știința să poată influența și schimba, trebuie, mai întâi, ca ea să existe și să fie recunoscută la scară largă. Din nefericire, însă, istoria științei românești este una zbuciumată, măcinată de un iz fatidic de invizibilitate, de indiferență. Raportul profesorului și academicianului Ionel Haiduc le-a oferit cercetătorilor și decidenților din România dușul rece de care aveau nevoie (i.e., și, ca notă personală, încă mai au nevoie). În vara anului 2001, academicianul Ionel Haiduc prezenta, la Sinaia, situația internațională a vizibilității științei românești. Nu numai că aceasta era invizibilă, pe glob, dar mai suferea și de o contribuție foarte scăzută la corpul epistemic al științei mondiale. Pentru unii, a fost o premieră. Pentru cei ce parcurseseră, deja, contribuția profesorului Haiduc, din 1997, pentru Revista 22 (p. 12), era doar o groaznică (re)amintire.
Ce s-a întâmplat, ca urmare a acestui raport, v-ați putea întreba? După cum au documentat Răzvan și Nicoleta Florian, pentru jurnalul Asociației Ad Astra (2006), decidenții științei românești au început să genereze jurnale academice, în care avea să fie publicată cunoașterea științifică a României, din acel moment și până în prezent. Ce a descoperit cuplul Florian, însă, a fost că, pentru aproape 600 de jurnale științifice autohtone, doar 8 îndeplineau criterii internaționale de recunoaștere.
Meteahna veche a ciocoilor vechi era îmbogățirea artificială a CV-urilor, cu articole zis științifice. Pentru aceștia, nu conta că rândurile scrise nu ajungeau nici măcar la colegii lor, darămite în rândul cetățenilor ce ar fi putut beneficia de pe urma alfabetizării științifice. CV-urile cu multe articole publicate în jurnale românești erau la fel de valoroase ca CV-urile cu articole publicate în jurnale precum Nature sau Science (Frangopol, 2005, p. 25). Firește, aceasta era și o problemă de „prestigiu”. Ce ne doare cel mai tare, însă, este că era o problemă de vizibilitate, în primul rând. Dacă scriem și publicăm articole doar de dragul percepției statutului social sau pentru a ne făli cu erudiția proprie, uităm însăși enigma din inima cunoașterii științifice: caracterul său public, deschis, facil de descoperit.
Ciocoii noi
Cum așchia nu sare departe de trunchi, vedem, încă, vechile caracteristici și comportamente chestionabile, atunci când vine vorba despre publicarea științifică. În momentul în care avem posibilitatea de a modifica radical și de a construi, pe o fundație solidă, infrastructura științifică a acestei țări, alegem să o privim cum plutește, în zare, pe oceanul uitării.
E dureros să nu îi poți recompensa pe cei ce repară de zor sau construiesc de la zero corpul bătut de vânt și ploi al cunoașterii științifice autohtone. În acest sens, ne-am decis să călcăm apăsat, cu un prim pas, pentru a distruge acest blestem al indiferenței, față de cunoașterea unui întreg popor.
Schițe
Newsletter-ul APR se publică lunar. Practic, în fiecare lună, colegi cu experiență în analizarea critică a literaturii științifice din psihologie, trec prin procesul de a scrie și de a oferi și implementa feedback pentru articole ce rezumă cercetarea de vârf. Zeci de ore petrecute, în mod voluntar, pentru a parcurge, înțelege și recenza literatura de specialitate de ultimă oră, din jurnale internaționale recunoscute. Fără o infrastructură științifică solidă, toate aceste eforturi, deseori supraomenești, riscă să fie pierdute, în cazul unor evenimente digitale nedorite, asupra cărora avem mai puțin control decât ne-am dori să credem.
Astfel, a apărut ideea alocării unor coduri unice de identificare, cunoscute în jargon științific drept coduri DOI. Aceste coduri nu reprezintă doar un identificator al articolului, ci și o modalitate permanentă de conectare la metadatele acestuia. Să traducem: link-ul creat cu ajutorul unui cod DOI este un link permanent către acel articol. Ce sunt metadatele, însă? Pe scurt, metadatele sunt informațiile din buletinul unei entități digitale. În cazul unui articol științific, câteva exemple de metadate ar fi numele autorilor, numele jurnalului în care este publicat articolul, data la care a fost publicat, data de la care este disponibil în format fizic sau digital, cuvintele cheie ale articolului, titlul acestuia, etc.
Din start, o alocare de coduri DOI vine, la pachet, cu înregistrarea tuturor acestor metadate. Astfel, printr-un singur link, noi putem avea acces la toate informațiile legate de un articol. Într-un cuvânt, după cum puteți deduce…vizibilitate!
Platforma aleasă de noi, pentru alocarea codurilor DOI și crearea unui certificat digital de naștere a articolelor din NL APR, este Zenodo. Construit de către Comisia Europeană, prin intermediul platformei OpenAIRE, fiind finanțat de către CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară), Zenodo reprezintă un proiect prin care știința devine imediat accesibilă tuturor celor interesați. Astfel, cunoașterea nu rămâne o preocupare nișată, ci devine un bun comun, la care putem participa cu toții, în calitate de cetățeni, indiferent de nivelurile personale de expertiză sau formare.
Nu numai că articolele din NL APR sunt permanentizate digital, începând cu anul 2023, ba chiar mai mult, sunt indexate automat în platforma OpenAIRE, dobândind, astfel, vizibilitate europeană, internațională. Oricine este interesat poate vedea, citi, descărca, distribui sau cita articolele publicate în newsletter-ul nostru. Un pas esențial ce, înainte de apariția Internetului și de pătrunderea sa efectivă în spațiul românesc, era foarte greu, dacă nu aproape imposibil, de înfăptuit.
Rescrierea istoriei
Oficial, nu mai putem pretinde că ne căutăm (și chiar ne și găsim, după caz!) scuze. Sperăm ca inițiativa noastră să agite particulele cheie ale colegilor din toate disciplinele științei românești. Eforturile și munca științifice ale românilor trebuie să fie recunoscute și recompensate printr-o infrastructură robustă, în primul rând. Abia după ce vom fi pus la punct această fundație, ne putem gândi la cum să extindem evaluarea calitativă a cercetărilor produse, respectiv recompensarea financiară sau bazată pe un sistem alternativ a cercetătorilor și a cetățenilor interesați de știință.
Fie ca această nuntă împărătească să dureze la nesfârșit; oricât ar însemna acesta, în termeni temporali mundani!
Referințe bibliografice
Florian, R., & Florian, N. (2006). Majoritatea revistelor științifice românești nu servesc știința. Ad Astra, 5(2), 1-26. https://web.archive.org/web/20221207082746/https://www.ad-astra.ro/journal/9/florian_reviste_locale.pdf
Frangopol, P. T. (2005). Mediocritate și excelență: O radiografie a științei și învățământului din România (Volumul 2). Casa Cărții de Știință. https://web.archive.org/web/20230227173130/https://www.ziuaconstanta.ro/images/stories/2019/06/ZIUA/carti-online/mediocritate-si-excelenta-de-petre-t-frangopol-vol-2-ocr-wm(1).pdf
Haiduc, I. (1997). De ce este „invizibilă” știința românească?. Revista 22, 16(374), 12. https://web.archive.org/web/20230227172722/https://revista22.ro/storage/arhivapdf/16_1997.pdf
Haiduc, I. (2001). Imaginea externă a științei românești. Conferința Internațională „România și românii în știința contemporană” 13-17 iunie 2001. Sinaia, România. https://web.archive.org/web/20230227172736/https://www.ad-astra.ro/library/open_files/haiduc_imaginea_externa.pdf
Bogdan Cocoș
Bogdan Cocoș este absolvent al Facultății de Psihologie și Științele Educației și masterand al programului Sănătate Ocupațională și Performanța Resursei Umane, ambele din cadrul Universității din București. În prezent, acesta este referent științific al echipei Choice, desfășurându-și activitatea de science educator pe OSF și pe YouTube. Interesele sale presupun psihologia industrial-organizațională, epistemologia, open science, meta-știința și filozofia științei.