Este singurătatea de interes? Intervenții și cercetarea în fenomenul singurătății

10.5281/zenodo.7662050

În 2023, țările de pe glob continuă să se lupte cu conflicte de decenii, tulburări economice și efectele devastatoare ale schimbărilor climatice. Singurătatea a fost întotdeauna un subiect important pentru specia umană. Prevalența publicațiilor științifice despre singurătate a crescut dramatic în ultimele decenii. Până în anul 2001, au existat mai puțin de 100 de publicații anual despre singurătate conform Medline. În 2012, numărul a crescut la peste 300 pe an, o creștere destul de liniară. De la începutul anilor 2010, numărul lucrărilor științifice despre singurătate a crescut rapid, ajungând la peste o mie în 2020. În 2021, un total de 2.278 de publicații au permis o mai bună înțelegere, definire și diagnosticare a singurătății.

Teoriile și modelele singurătății descriu și explică procese și funcții diferite ale singurătății. S-a arătat că singurătatea este un factor cheie al sănătății precare. Luând în considerare cele mai citite articole din Applied Psychology: Health and Well-Being și numărul tot mai mare de publicații despre singurătate, se pune întrebarea: În ce măsură este singurătatea un subiect de îngrijorare sau de interes pentru oameni în viața lor de zi cu zi? O analiză comparativă a tendințelor Google dezvăluie că indivizii se îngrijorează despre sănătate mult mai mult decât despre singurătate (Lippke et al., 2022).

Scurte considerații metodologice de cercetare

Singurătatea poate fi conceptualizată ca un indicator de risc, de exemplu riscul de a pierde integrarea socială și sprijinul social, fiind totodată și un risc pentru propria sănătate. În acest fel, poate acționa ca un semnal de avertizare sau ca un factor motivațional. Singurătatea ne poate ajuta să abordăm ținte adecvate prin intermediul evaluării procesului – (mecanisme precum factori de mediere, moderare (Scholz, 2023; Steptoe, 2023). Teoriile și modelele descriu și explică procesele și funcțiile diferite ale singurătății. Singurătatea este un factor cheie al sănătății precare. Cu toate acestea,  poate fi, de asemenea, o motivație pentru a ajunge la alți oameni și pentru a mobiliza sprijinul social sau a repara interacțiunile, coeziunea socială. Deși a fi într-o stare de singurătate voluntară de ceva timp (Choi et al., 2023) poate avea efecte pozitive asupra dezvoltării personale a unui individ (de exemplu, permițând recuperarea și creativitatea), el nu se simte cu adevărat înțeles și conectat la alți oameni, chiar și într-un cadru de grup.

Metodele adecvate ale cercetării singurătății depind de ceea ce este fezabil, având în vedere resursele disponibile și perioada de timp (Scholz, 2023). Un obstacol în efectuarea de studii cu proiecte de cercetare de înaltă calitate este faptul că asupra singurătății este dificil de intervenit experimental. Cu toate acestea, utilizarea sistematică a tehnicilor de modificare a comportamentelor (CBT) cât și evaluarea efectelor acestora, în ceea ce privește singurătatea (Lippke et al., 2022), ar putea oferi progrese de conceptualizare mai precisă și tratament a singurătății.

Un factor important de luat în considerare e legat de diferențele culturale. Prin urmare, ar trebui ca cercetările să fie efectuate în diferite contexte, culturi și țări. De exemplu, chiar dacă mecanismele mărimii gospodăriei și caracteristicile relațiilor par generalizabile, un eșantion privind durata de viață a adulților precum cel investigat în Canada (Choi și colab., 2023), cu o cultură destul de individualistă, ar putea produce rezultate diferite ale cercetării în comparație cu exemple din țări mai colectiviste, de exemplu, China (vezi Li și colab., 2023; Sun și colab., 2023). De asemenea, bunăstarea persoanelor cu vârsta între 13 și 19 ani din Marea Britanie se poate dezvolta diferit în comparație cu alte grupe de vârstă din alte țări (Cohen et al., 2023). Avantajele unei analize ample de populație a adulților de vârstă mijlocie și în vârstă din Germania începând cu 2008 și efectul prospectiv al singurătății asupra mortalității, evaluat în 2020, sunt subliniate de Beller (2023). Dacă o astfel de analiză ar duce sau nu la rezultate diferite în alte zone ale lumii și la oameni cu caracteristici socio-demografice diferite, rămâne de investigat în continuare.

Beller (2023) arată că prezența unui afect pozitiv ridicat a prezis un risc mai scăzut de mortalitate, cu atât mai mult atunci când acesta este asociat cu un nivel scăzut al singurătății. Afectul pozitiv atenuează asocierea dintre singurătate și mortalitate, susținând cercetările empirice anterioare și teoriile privind efectul tampon al afectului pozitiv. Aceasta este o descoperire interesantă, care ajută la explicarea unora dintre diferențele dintre rezultatele studiilor longitudinale și sugerează noi căi de abordare a problemei singurătății.

• Design metodologic 

Studiile de cohortă cu diferite puncte de măsurare au fost utilizate de Beller (2023) și Herrmann și colab. (2023). Un exemplu de proiectare bazată pe chestionare, cu măsuri repetate este prezentat în Cohen et al. (2023). Studiul lui Lamont et al. (2023) demonstrează un bun exemplu de integrare a muncii calitative cu cele cantitative. O abordare sofisticată este meta-analiza de rețea a studiilor randomizate controlate (RCT) și a studiilor cvasi-experimentale, așa cum sunt prezentate în Li și colab. (2023). De asemenea, 14-Day Diary Study exemplifica o metodologie avansată, chiar dacă nu a integrat componente experimentale (Jiang & Lee, 2023). În mod clar, standardul de aur este un studiu de control randomizat, pe listă de așteptare, cu evaluări inițiale și post-intervenție pentru efectele asupra singurătății, așa cum este raportat în Iyer și colab. (2023).

Știința deschisă și singurătatea

După cum am menționat anterior, sentimentul de singurătate poate fi interpretat ca un indiciu pentru acțiune și presiune pentru schimbare. Poate că și cercetătorii se simt uneori singuri și neauziți, neînțeleși atunci când publică ceva care pare să nu fie citit sau citat.

Are aceasta legătură cu prea puțină transparență sau calitate imperfectă a lucrării sau a publicației? Acest lucru poate fi privit din perspectiva științei deschise, pe care unii cercetători încă o percep ca o tendință destul de recentă, dar a devenit obișnuită pentru alții și are într-adevăr rădăcini lungi. Cu toate acestea, atunci când urmăresc să crească un punct de vedere comun, înțelegere generală, abordări comune și asociere, practicile științifice deschise deblochează opțiuni și șanse pentru colaborări științifice mai bune (Kwasnicka et al., 2021) și conexiunea socială științifică. Percepția singurătății în efectuarea cercetărilor despre singurătate poate motiva, de asemenea, (re)conectarea cu colegii prin intermediul practicilor științifice deschise.

Intervenții bazate pe dovezi

În meta-analiza lor, Masi și colab. (2011) au testat diferite strategii de intervenție și eficacitatea acestora. Cele patru strategii principale din intervențiile investigate s-au adresat:

(1) abilităților sociale,

(2) sprijinului social,

(3) oportunităților de contact social și

(4) cogniției sociale dezadaptative.

Cele mai de succes intervenții s-au adresat cogniției sociale dezadaptative.

Hickin și colab. (2021) au concluzionat în revizuirea lor sistematică faptul că intervențiile psihologice pentru singurătate par eficiente pentru toate grupele de vârstă. Această concluzie poate ajuta diferite părți interesate și organisme decizionale, cum ar fi factorii de decizie, cercetătorii și clinicienii, să implementeze sisteme de intervenție și să aprecieze sau să inițieze schimbări structurale. Acest lucru este deosebit de important în vremuri de criză, cum ar fi pandemia de COVID-19, care a crescut singurătatea multor persoane. Cu toate acestea, este important de menționat că nu toată lumea sau toate grupurile au răspuns la pandemie cu intensificarea singurătății (Hajek & Konig, 2022; Hettich et al., 2022). Reziliența este un factor cheie.

Concluzii:

Interesul pentru singurătate și sănătate a crescut în ultimele decenii, după cum arată căutările Google și numărul tot mai mare de publicații din literatura de specialitate. Singurătatea poate fi asociată cu sănătatea precară, dar poate fi și un factor mobilizator pentru schimbare. Cercetarea singurătății este influențată în primul rând de conceptualizare, care nu poate fi exactă în acest caz. Dintre intervențiile pentru atenuarea singurătății, cele psihologice sociale par a avea cele mai mari efecte.

Referințe:

Beller, Johannes. “Loneliness and Mortality: The Moderating Effect of Positive Affect.” Applied Psychology: Health and Well-Being, Mar. 2022, DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1111/aphw.12354.

Choi, Yoonseok, et al. “Having Time to Oneself in Times of Extended Togetherness: Solitude Experiences during the COVID‐19 Pandemic.” Applied Psychology: Health and Well-Being, Sept. 2022, p. aphw.12401. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1111/aphw.12401.

Cohen, Emma, et al. “Interdependence, Bonding and Support Are Associated with Improved Mental Wellbeing Following an Outdoor Team Challenge.” Applied Psychology: Health and Well-Being, Feb. 2022, p. aphw.12351. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1111/aphw.12351.

Herrmann, W. J., Oeser, P., Buspavanich, P., Lech, S., Berger, M., & Gellert, P. (2023). Loneliness and depressive symptoms differ by sexual orientation and gender identity during physical distancing measures in response to COVID-19 pandemic in Germany. Applied Psychology. Health and Well-Being, 15. https://doi.org/10.1111/aphw.12376

Hickin, N., Käll, A., Shafran, R., Sutcliffe, S., Manzotti, G., & Langan, D. (2021). The effectiveness of psychological interventions for loneliness: A systematic review and meta-analysis. Clinical Psychology Review, 88, 102066. https://doi.org/10.1016/j.cpr.2021.102066

Iyer, R. B., Vadlapudi, S., Iyer, L., Kumar, V., Iyer, L., Sriram, P., Tandon, R., Morel, Y., Kunamneni, H., Narayanan, S., Ganti, A., Sriram, S., Tandon, R., Sreenivasan, S., Vijayan, S., & Iyer, P. (2023). Impact of the Heartfulness program on loneliness in high schoolers: Randomized survey study. Applied Psychology. Health and Well-Being, 15. https://doi.org/10.1111/aphw.12360

Kwasnicka, D., ten Hoor, G. A., van Dongen, A., Gruszczyńska, E., Hagger, M. S., Hamilton, K., Hankonen, N., Heino, M. T. J., Kotzur, M., Noone, C., Rothman, A. J., Toomey, E., Warner, L. M., Kok, G., Peters, G. J., & Luszczynska, A. (2021). Promoting scientific integrity through open science in health psychology: Results of the Synergy Expert Meeting of the European health psychology society. Health Psychology Review, 15(3), 333–349. https://doi.org/10.1080/17437199.2020.184403

Knipe, Duleeka, et al. “Is Google Trends a Useful Tool for Tracking Mental and Social Distress during a Public Health Emergency? A Time–Series Analysis.” Journal of Affective Disorders, vol. 294, Nov. 2021, pp. 737–44. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1016/j.jad.2021.06.086.

Jiang, D., & Lee, C. K. J. (2023). Entity theory of emotion was associated with more daily negative affect during quarantine: Evidence from a 14-day diary study among healthy young adults. Applied Psychology. Health and Well-Being, 15. https://doi.org/10.1111/aphw.12379

Lamont, R. A., Calitri, R., Mounce, L. T., Hollands, L., Dean, S. G., Code, C., Sanders, A., & Tarrant, M. (2023). Shared social identity and perceived social support among stroke groups during the COVID-19 pandemic: Relationship with psychosocial health. Applied Psychology. Health and Well-Being, 15. https://doi.org/10.1111/aphw.12348

Li, J., Zhou, X., & Wang, Q. (2023). Interventions to reduce loneliness among Chinese older adults: A network meta-analysis of randomized controlled trials and quasi-experimental studies. Applied Psychology. Health and Well-Being, 15. https://doi.org/10.1111/aphw.12375

Lippke, Sonia, and Lisa Marie Warner. “Understanding and Overcoming Challenges in Times of Personal or Global Crisis—Editorial on the Special Issue on Loneliness and Health.” Applied Psychology: Health and Well-Being, Dec. 2022, p. aphw.12420. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1111/aphw.12420.

Masi, Christopher M., et al. “A Meta-Analysis of Interventions to Reduce Loneliness.” Personality and Social Psychology Review, vol. 15, no. 3, Aug. 2011, pp. 219–66. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1177/1088868310377394.

Scholz, U. (2023). On the relevance of considering temporal dynamics in loneliness research. Applied Psychology. Health and Well-Being, 15.

Steptoe, A. (2023). Loneliness, health, and applied psychology: A commentary. Applied Psychology. Health and Well-Being, 15.

Sun, Peng, et al. “Receiving Feedback after Posting Status Updates on Social Networking Sites Predicts Lower Loneliness: A Mediated Moderation Model.” Applied Psychology: Health and Well-Being, June 2022, p. aphw.12378. DOI.org (Crossref), https://doi.org/10.1111/aphw.12378.