Aspectele Invizibile ale Învățării Vizibile

Preambul

Pentru cei pasionați sau interesați de subiectul educației, una dintre lecturile recomandate, internațional, chiar, este Visible Learning (Hattie, 2012). Pe scurt, cartea scrisă de profesorul John Hattie reprezintă o sinteză a câteva sute de meta-analize legate de constructe și arii populare din domeniul educațional, precum auto-eficacitatea, învățarea reciprocă, programele educaționale axate pe creativitate și multe altele. Cartea este tradusă și în limba română; poate fi găsită cu titlul Învățarea Vizibilă, fiind publicată de către Editura Trei (i.e., atașez, aici, un link, pentru conveniență).

În fine, ce legătură are învățarea vizibilă cu articolul de față? Foarte pe scurt, o meta-analiză presupune analizarea sistematică a dovezilor acumulate până într-un anumit punct din timp, pentru a putea prezenta efectele anumitor intervenții sau relații dintre constructe. Scopul „mai mare” al cărții lui Hattie este chiar compilarea a sute de meta-analize, cu scopul de a vedea „ce merge și ce nu”, în educație. Cartea se dorește a fi, în principal, o sursă de cunoaștere adresată profesorilor, pentru ca aceștia să fie la curent cu metodele, tehnicile și intervențiile educaționale necesare dezvoltării și învățării optime a elevilor și studenților.

Studiu de Caz: Eficacitatea Colectivă a Profesorilor

Ce ne interesează, acum, este dacă John Hattie a găsit, într-adevăr, cheia educației și a învățării de succes. După cum putem observa, în literatura de specialitate, răspunsul simplu este „nu” (Terhart, 2011). Răspunsul mai complicat este că eforturile sistematice ale lui Hattie reprezintă fundația cercetărilor și a analizelor ulterioare; ceea ce este cu atât mai bine pentru noi.

Articolul de față ia în calcul „vârful piramidei” lui Hattie, un construct cunoscut sub numele de eficacitate colectivă a profesorilor (engl., collective teacher efficacy). Această eficacitate reprezintă, în linii mari, capacitatea profesorilor de a contribui activ, peste educația comunitară, la dezvoltarea nivelurilor de cunoaștere ale elevilor, fiind un concept propus de Albert Bandura, în 1993 (Hoogsteen, 2020).

Interesul Față de Efectele de Interes

De ce fix acest concept, vă întrebați? În primul rând, deoarece figurează ca primul, pe lista lui John Hattie, ca fiind cea mai puternică influență a învățării elevilor (i.e., după cum poate fi observat în ierarhia de pe website-ul Visible Learning).

În al doilea rând, deoarece, de la un deceniu la altul, numărul de articole indexate în Google Scholar, pentru eficacitatea colectivă a profesorilor, a crescut dramatic (Figura 1). Una ca aceasta ne spune, clar, că există un interes de cercetare, în această zonă.

Figura 1

Evoluția numărului de articole privind eficacitatea colectivă a profesorilor, între 1990 și 2022

Precizie și Eroare în Literatura de Specialitate

Din ce în ce mai multă literatură, dar…din ce în ce mai multă eroare? Una dintre limitările centrale ale mega-analizei (i.e., o meta-meta-analiză, sau o meta-analiză mai mare) lui Hattie este că nu este notată credibilitatea cercetărilor analizate de acesta. După cum bine știm, meta-analizele nu sunt „gloanțele magice”, ce transformă orice ne place să credem că este adevărat, în știință (Egger et al., 2001).

Ce vom face, în cadrul acestui articol, este să vedem puterea medie a cercetărilor empirice pe eficacitatea colectivă a profesorilor, printr-o metodă pe care cititorii știu, deja, că am mai utilizat-o în analize anterioare, precum aceasta sau aceasta.

După cum putem observa, din Figura 2, puterea medie (i.e., sau rata de replicare) a studiilor empirice privind eficacitatea colectivă a profesorilor este de 83%. În ciuda acestui fapt, mărimea efectului de sertar de 2.41 (i.e., pentru fiecare rezultat semnificativ statistic publicat, există 2.41 rezultate nesemnificative statistic, nepublicate), respectiv limitele largi ale intervalelor de încredere pentru ODR și EDR ne îndeamnă să analizăm sceptic credibilitatea acestor cercetări.

Figura 2

Curba Z a Literaturii Privind Eficacitatea Colectivă a Profesorilor

Discuții

Fiind învățați, deja, cu aceste abordări meta-științifice, concluziile sunt relativ clare: nu avem nevoie de și mai multă cercetare (i.e., „more research is needed” nu se aplică pe cât de des ar spera cercetătorii din științele sociale); avem nevoie, în schimb, de cercetare mai acurată, mai transparentă, respectiv de analize critice ale tuturor constructelor listate de Hattie, în ierarhia Visible Learning.

Firește, articolul de față reprezintă doar o inspirație, o introducere în ce poate fi explorat, cu ajutorul meta-științei, pentru a ne asigura că fundația pe care construim sau implementăm intervenții educaționale este una pe cât se poate de stabilă, atât în timp, cât și în metodă. Limitările ce se aplică acestui articol sunt identice cu limitările analizelor efectuate anterior, listate în subcapitolul precedent.

Toate datele, articolele analizate și figurile sunt disponibile public, la adresa https://doi.org/10.17605/OSF.IO/YQ7K4.

Referințe Bibliografice

Egger, M., Smith, G. D., & Sterne, J. A. C. (2001). Uses and abuses of meta-analysis. Clinical Medicine, 1(6), 478–484. https://doi.org/10.7861/clinmedicine.1-6-478

Hattie, J. (2012). Visible learning for teachers: Maximizing impact on learning. Routledge.

Hoogsteen, T. J. (2020). Collective teacher efficacy: A critical review of education’s top influence. Advances in Social Sciences Research Journal, 7(6), 574–586. https://doi.org/10.14738/assrj.76.8494

Terhart, E. (2011). Has John Hattie really found the holy grail of research on teaching? An extended review of Visible Learning. Journal of Curriculum Studies, 43(3), 425–438. https://doi.org/10.1080/00220272.2011.576774