Promovarea sănătăţii mintale în şcoli

P

„Fără sănătate mintală nu poate să existe sănătatea fizică adevărată” (după cum spunea Brock Chisholm, primul director general al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii; Kolappa et al., 2013).

Ce vizează acest articol?

Articolul de faţă este realizat având în prim plan aspecte aflate în legătură cu sănătatea mintală. Pe lângă explicarea nevoii de a promova sănătatea mintală în şcoli, în articolul de faţă puteţi găsi, de asemenea, câteva idei practice despre cum puteţi să promovaţi sănătatea mintală în rândul elevilor, conform surselor şi dovezilor de până acum din literatura de specialitate.

Ce înţelegem prin sănătatea mintală?

Atunci când ne referim la sănătatea mintală, nu vorbim doar despre lipsa unei probleme specifice, ci, aşa cum este explicat şi în dicţionarul online al APA (n.d.), ne referim şi la aspecte precum „o stare de bine din punct de vedere emoţional, o ajustare bună a comportamentului, o libertate relativă faţă de anxietate şi simptome invalidante, capacitatea de a construi relaţii constructive şi gestionarea cerinţelor obişnuite ale vieţii şi stresorilor”. Barry et al. (2020) oferă drept indicatori pozitivi ai sănătăţii mintale (fără să însemne că reducem sănătatea mintală doar la următoarele concepte, acestea reprezintă doar câteva exemple care contribuie la înţelegerea ideii de sănătate mintală): „o stare de bine îmbunătăţită, autoeficacitate îmbunătăţită, alfabetizare în domeniul sănătăţii îmbunătăţită, abilităţi îmbunătăţite de a face faţă stresului, abilităţi de parenting şi funcţionare a familiei îmbunătăţite, îmbunătăţirea suportului social, conexiune şi implicare în comunitate îmbunătăţită, îmbunătăţirea calităţii vieţii” (p. 23, tabelul 1.4).

De ce avem nevoie să promovăm sănătatea mintală în şcoli?

Conform lui Barry et al. (2020), existenţa unei sănătăţi mintale pozitive (gestionarea diferitelor aspecte din viaţă, existenţa unei stări de bine, implicarea în societate) este un factor cheie pentru calitatea vieţii. Bazele acesteia sunt puse mai ales în perioada copilăriei şi perioada adolescenţei (Barry et al., 2013; Langford et al., 2015), iar şcoala „a devenit unul dintre cele mai importante cadre pentru promovarea sănătăţii mintale în rândul tinerilor” (Barry et al., 2020, p. 171). Este important să luăm în considerare promovarea sănătăţii mintale în şcoli, deoarece „prezenţa la şcoală este obligatorie în multe ţări şi şcolile au menţinut contactul cu majoritatea copiilor în anii lor de formare şi dezvoltare” (p. 172), şcolile reprezentând, de asemenea, un spaţiu în care copiii socializează şi interacţionează cu alte persoane pe care nu le putem exclude din procesul de dezvoltare. Un copil petrece destul de mult timp în această instituţie, iar din acest motiv şcoala poate influenţa copilul sau adolescentul în cauză (Langford et al., 2014). Intervenţiile şi comportamentele preventive făcute la timp pot să ajute, în sensul în care nu numai că există posibilitatea ca în urma acestora să existe mai puţine probleme de sănătate mintală mai târziu, dar se poate şi „îmbunătăţi starea de bine personală şi productivitatea” (Kieling et al., 2011, p. 1515). Într-un review recent (Dray et al., 2017) este sugerat faptul că, atunci când în cazul copiilor au existat probleme care vizează sănătatea mintală, acestea „au contribuit la realizări şcolare scăzute, implicare mai mare în rândul comportamentelor de risc pentru sănătate, agresiune către propria persoană, suicid, cu un impact care persistă de multe ori şi la maturitate” (p. 813). De asemenea, în acelaşi studiu menţionat anterior, este menționat faptul că un procent de la 10% la 20% din copii şi adolescenţi experimentau probleme de sănătate mintală (Dray et al., 2017, citat din Kieling et al., 2011; a se ţine cont că datele sunt de ceva vreme şi că între timp există posibilitatea ca procentul să fi suferit modificări).

Aplicaţii practice din literatură: Cum putem promova sănătatea mintală în şcoli?

Pentru claritatea mesajului, propun să înţelegem prin conceptualizarea ideii de promovare a sănătăţii mintale în şcoli aspecte precum dezvoltarea unui cadru sigur, unor aptitudini, luarea în calcul a influenţei mediului asupra copiilor şi relaţiilor interumane, dar şi prevenirea problemelor de sănătate mintală sau intervenţia atunci când este cazul (Kobau et al., 2011; Barry et al., 2020), reducerea unor factori cu potenţial de risc (Manitoba Healthy Schools, n.d.). Mai departe vor fi prezentate câteva modalităţi care pot contribui la promovarea sănătăţii mintale în instituţiile şcolare, identificate în literatura de specialitate:

  • Dezvoltarea rezilienţei. Conform review-urilor (ca exemple: Kobau et al., 2011; Weare & Nind, 2011; Arango et al., 2018) şi ghidurilor existente (ca exemple: Asociaţia Naţională a Psihologilor Şcolari, 2017; Manitoba Healthy Schools, n.d.), dezvoltarea aptitudinilor precum rezilienţa reprezintă un factor de protecţie prin care elevii învaţă să gestioneze evenimente neplăcute, să revină asupra unei activităţi în ciuda eşecului. Un review realizat specific pe intervenţiile bazate pe rezilienţă pentru copii şi adolescenţi, în cadrul şcolii, (Dray et al., 2017) sugerează că efectul lor se remarcă în ceea ce priveşte problemele de sănătate mintală precum „simptomele de anxietate, simptomele de depresie, internalizarea şi externalizarea problemelor, distres psihologic” (p. 819), existând variaţii ale acestora şi în funcţie de vârsta participanţilor. Totuşi, acest lucru trebuie privit cu precauţie, întrucât aceeaşi autori expun existenţa unui risc crescut să existe bias-uri în interpretarea datelor din studiile identificate. Posibilitatea existenţei unor bias-uri în secţiunea de faţă nu este menţionată nici pe departe pentru a nega efectele intervenţiilor ce vizează rezilienţa (întrucât scopul articolului este tocmai identificarea acelor soluţii existente), ci este menţionată doar pentru a nu le exagera şi pentru a nu uita că studiile sunt totuşi realizate pe anumite eşantioane (ca recomandare pentru cititori, a se vedea:  „Most people are not WEIRD”, adică „western, educated, industrialized, rich and democratic”; Henrich et al., 2010). Un exemplu de program care promovează rezilienţa este „The Penn Resiliency Program”, care „a oferit dovezi ale eficacităţii sale în diverse contexte culturale” (Kobau et al., 2011, p. e3).
  • Prevenţia. Arango şi colaboratorii săi (2018) identifică în articolul lor câteva strategii de prevenţie pentru promovarea sănătăţii mintale. Printre acestea se numără: programele dezvoltate pentru a combate hărţuirea între elevi (anti-bullying), programe dezvoltate pentru a învăţa elevii ce înseamnă să se autoregleze (deşi au efecte mici, nu pot fi ignorate în totalitate şi sunt de luat în considerare pentru viitoarele cercetări), limitarea acţiunilor sau obiectelor care favorizează suicidul, dar şi programe de conştientizare.
  • Alte propuneri, resurse. Asociaţia Naţională a Psihologilor Şcolari (2017) a realizat un ghid scurt, uşor de citit, înţeles şi de integrat pentru orice fel de cititor (atât pentru cei obişnuiţi cu formatul unui articol academic, cât şi pentru cei mai puţin obişnuiţi), prin care sunt propuse câteva modalităţi prin care părinţii şi cadrele didactice pot să contribuie la sănătatea mintală a copiilor.  Acesta poate să fie verificat utilizând linkul: https://www.nasponline.org/resources-and-publications/resources-and-podcasts/mental-health/prevention-and-wellness-promotion/supporting-childrens-mental-health-tips-for-parents-and-educators. Pentru a menţiona totuşi doar câteva dintre soluţiile oferite, pe lângă rezilienţă (deja menţionată anterior): dezvoltarea competenţelor, promovarea unui spaţiu şcolar fără hărţuire de niciun fel, dezvoltarea comportamentelor prosociale (precum oferirea de ajutor), educarea părinţilor etc. Pentru restul informaţiilor se recomandă consultarea linkului din această secţiune. De asemenea, o altă resursă, la fel de uşor de citit şi integrat de oricine în practica propriu zisă  este reprezentată de: https://www.gov.mb.ca/healthyschools/docs/Mental_Health_Promotion.pdf, propusă la iniţiativa canadiană Healthy Child Manitoba. 
  • Programe specifice. Barry et al. (2020) restrânge în cartea sa câteva programe specifice care au fost investigate cu ajutorul studiilor. Totuşi, nu ar ajuta prea mult listarea acestora, întrucât  spaţiul nu permite o descriere a fiecăruia în parte şi nu ar fi de ajutor listarea fără explicaţii a unor denumiri. Din acest motiv, se recomandă citirea capitolului 5 („Promovarea sănătăţii mintale în şcoli”), din cartea lui Berry şi colaboratorilor săi (2020): „Implementarea promovării sănătăţii mintale”.
  • Intervenţiile online – de luat în vizor, dar de privit cu precauţie, mai este nevoie de cercetare. Clarke şi colaboratorii săi (2015) au realizat un review sistematic în care au luat în calcul intervenţiile de tip online. Deşi în rândul elevilor există date conform cărora acestea ar putea să aibă o influenţă pozitivă, o mare parte dintre studii au probleme metodologice, aşa cum menţionează şi autorii, precum: o rată mare de abandon a participanţilor, existenţa unor variabile confundate, existenţa unui bias de selecţie, număr mic de participanţi. Astfel, deşi există efecte pozitive, „este dificil să fim concluzivi cu privire la evidenţele promovării sănătăţii mintale online” (p. 109), existând nevoia realizării mai multor studii care să investigheze subiectul, cu mai puţine probleme metodologice şi cu utilizarea unor designuri de cercetare care să permită generalizarea rezultatelor.

Cu ce rămânem?

Fără dar şi poate, sănătatea mintală este importantă, copilăria este o perioadă cheie în dezvoltarea acesteia, iar dacă nu ne ocupăm la timp de copii, pot exista efecte atunci când aceştia devin adulţi (Langford et al., 2015; Dray et al., 2017). Un mediu favorabil promovării sănătăţii mintale, este chiar mediul şcolar, întrucât elevii îşi petrec o mare parte din timp în cadrul ei (Barry et al., 2020; Langford et al., 2014). Există resurse cu ajutorul cărora putem interveni activ în vieţile elevilor pentru a îi ajuta să gestioneze dificultăţile cu care se confruntă (a se vedea citările menţionate şi resursele propuse în secţiunea anterioară) şi pentru a-i impacta în mod pozitiv. Deşi avem câteva repere până în momentul de faţă, este de preferat să continuăm procesul propriu zis de cercetare şi de actualizare a informaţiilor; Paul (1967, citat în Fabiano et al., 2014) propune ca din viitoarele studii să nu înţelegem doar dacă o intervenție funcţionează sau nu, ci, sugerează că cercetările ar trebui să răspundă la câteva întrebări: „Cum funcţionează, în ce situaţii, cu cine, pentru ce rezultate, prin intermediul căror implementatori şi poate fi susţinut?” (p. 13).

Referinţe

American Psychological Association. (n.d.). Apa Dictionary of Psychology. Retrieved June 4, 2022, from https://dictionary.apa.org/mental-health

Arango, C., Díaz-Caneja, C. M., McGorry, P. D., Rapoport, J., Sommer, I. E., Vorstman, J. A., McDaid, D., Marín, O., Serrano-Drozdowskyj, E., Freedman, R., & Carpenter, W. (2018). Preventive strategies for mental health. The Lancet Psychiatry, 5(7), 591–604. https://doi.org/10.1016/S2215-0366(18)30057-9

Barry, M. M., Clarke, A. M., Jenkins, R., & Patel, V. (2013). A systematic review of the effectiveness of mental health promotion interventions for young people in low and middle income countries. BMC Public Health, 13(1), 835. https://doi.org/10.1186/1471-2458-13-835

Barry, M. M., Clarke, A. M., Petersen, I., & Jenkins, R. (2020). Implementing Mental Health Promotion. Springer. https://public.ebookcentral.proquest.com/choice/publicfullrecord.aspx?p=5970592

Clarke, A. M., Kuosmanen, T., & Barry, M. M. (2015). A Systematic Review of Online Youth Mental Health Promotion and Prevention Interventions. Journal of Youth and Adolescence, 44(1), 90–113. https://doi.org/10.1007/s10964-014-0165-0

Dray, J., Bowman, J., Campbell, E., Freund, M., Wolfenden, L., Hodder, R. K., McElwaine, K., Tremain, D., Bartlem, K., Bailey, J., Small, T., Palazzi, K., Oldmeadow, C., & Wiggers, J. (2017). Systematic Review of Universal Resilience-Focused Interventions Targeting Child and Adolescent Mental Health in the School Setting. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 56(10), 813–824. https://doi.org/10.1016/j.jaac.2017.07.780

Fabiano, G. A., Chafouleas, S. M., Weist, M. D., Carl Sumi, W., & Humphrey, N. (2014). Methodology Considerations in School Mental Health Research. School Mental Health, 6(2), 68–83. https://doi.org/10.1007/s12310-013-9117-1

Henrich, J., Heine, S. J., & Norenzayan, A. (2010). Most people are not WEIRD. Nature, 466(7302), 29–29. https://doi.org/10.1038/466029a

Kieling, C., Baker-Henningham, H., Belfer, M., Conti, G., Ertem, I., Omigbodun, O., Rohde, L. A., Srinath, S., Ulkuer, N., & Rahman, A. (2011). Child and adolescent mental health worldwide: Evidence for action. The Lancet, 378(9801), 1515–1525. https://doi.org/10.1016/S0140-6736(11)60827-1

Kobau, R., Seligman, M. E. P., Peterson, C., Diener, E., Zack, M. M., Chapman, D., & Thompson, W. (2011). Mental Health Promotion in Public Health: Perspectives and Strategies From Positive Psychology. American Journal of Public Health, 101(8), e1–e9. https://doi.org/10.2105/AJPH.2010.300083

Kolappa, K., Henderson, D. C., & Kishore, S. P. (2013). No physical health without mental health: Lessons unlearned? Bulletin of the World Health Organization, 91(1), 3-3A. https://doi.org/10.2471/BLT.12.115063

Langford, R., Bonell, C., Jones, H., Pouliou, T., Murphy, S., Waters, E., Komro, K., Gibbs, L., Magnus, D., & Campbell, R. (2015). The World Health Organization’s Health Promoting Schools framework: A Cochrane systematic review and meta-analysis. BMC Public Health, 15(1), 130. https://doi.org/10.1186/s12889-015-1360-y

Langford, R., Bonell, C. P., Jones, H. E., Pouliou, T., Murphy, S. M., Waters, E., Komro, K. A., Gibbs, L. F., Magnus, D., & Campbell, R. (2014). The WHO Health Promoting School framework for improving the health and well-being of students and their academic achievement. Cochrane Database of Systematic Reviews. https://doi.org/10.1002/14651858.CD008958.pub2

Manitoba Healthy Schools (n.d.). Mental Health Promotion in Schools. Retrieved June 9, 2022, from https://www.gov.mb.ca/healthyschools/docs/Mental_Health_Promotion.pdf

National Association of School Psychologists. (2017). Supporting children’s mental health: Tips for parents and educators [Handout]. Bethesda, MD: Author.

Weare, K., & Nind, M. (2011). Mental health promotion and problem prevention in schools: What does the evidence say? Health Promotion International, 26(suppl 1), i29–i69. https://doi.org/10.1093/heapro/dar075

Nicolae Ioana Carmen

Add comment

Arhivă Ediții

Pagina de Facebook APR