Ce vizează acest articol?
Acest articol debutează printr-o definire a comportamentului prosocial, punctarea motivelor pentru care avem nevoie de dezvoltarea acestuia şi continuă prin redactarea şi listarea unor modalităţi de dezvoltare a comportamentului prosocial susţinute şi aflate în acord cu informaţiile regăsite în literatura de specialitate recentă.
Ce este comportamentul prosocial şi de ce ar trebui să îl dezvoltăm?
Crone şi Achterberg (2022) definesc în review-ul lor comportamentul prosocial ca un element important în ceea ce priveşte interacţiunile sociale, în urma acestuia cei din jur având de câştigat, întrucât presupune ca persoana care se angajează în comportamentul prosocial să îi ajute pe ceilalţi. Hui (2022) oferă ca exemple: voluntariatul, ajutorul la locul de muncă, ajutorul oferit în mod informal celorlalţi, acte de altruism excepţionale (propunând ca exemplu persoanele care îşi donează propriile organe). Unii autori (Malti & Dys, 2018) spun că acestea îşi fac simţită prezenţa încă din primii ani de viaţă „datorită creşterii înţelegerii social-cognitive, maturizării emoţionale şi dezvoltării în relaţia cu ceilalţi” (p. 45).
De ce ar trebui să dezvoltăm comportamentele prosociale? Conform studiilor, comportamentele prosociale sunt importante nu numai pentru că îi ajută pe ceilalţi (după cum ne spune şi definiţia acestora), ci au beneficii şi asupra propriei persoane. Comportamentul prosocial se află în legătură cu starea de bine, dar încă se fac cercetări pentru a se stabili o relaţie de cauzalitate (Hui, 2022). Acelaşi autor identifică în review-ul pe care l-a realizat atât studii experimentale care susţin că practicarea comportamentelor prosociale influenţează starea de bine a celui ce le realizează, dar şi studii experimentale care susţin că starea de bine influenţează comportamentul prosocial şi că „inducerea de afecte pozitive participanţilor i-a făcut mult mai doritori să ajute” (p. 232), faţă de participanţii din grupul de control (pentru citarea studiilor care susţin una dintre aceste poziţii existente se recomandă citirea sursei menţionate). De asemenea, Crone şi Achterberg (2022) spun că în timpul copilăriei şi adolescenţei comportamentele prosociale au o importanţă majoră întrucât ajută la dezvoltarea relaţiilor cu ceilalţi „şi este o nevoie ridicată de apartenență socială precum afilierea în grupuri” (p. 220).
Cum am putea dezvolta comportamentul prosocial?
-
- Încearcă să faci lucruri care să îţi ofere o stăre de bine şi ai grijă de sănătatea ta mentală. Aşa cum am menţionat mai devreme, review-ul lui Hui (2022) înglobează studii care susţin atât că angrenarea în comportamente prosociale influenţează starea de bine, cât şi studii care susţin opusul – că starea de bine influenţează implicarea în comportamentele prosociale. Din acest motiv, deşi încă este nevoie de cercetare în domeniu, nu putem ignora dovezile conform cărora în urma unei stări de bine ridicate, oamenii sunt mai predispuşi să se implice în ajutorarea celorlalţi.
- Dezvoltă-ţi emoţii precum empatia, recunoştinţa, elevarea dispoziţiei (engl.: elevation), admiraţia. Aknin et al. (2018) identifică în review-ul lor faptul că emoţiile care sunt privite ca având o conotaţie pozitivă prezic implicarea în comportamentele prosociale atât la adulţi cât şi la copii. Printre aceste emoţii sunt prezentate la adulți: empatia, recunoştinţa, elevarea, admiraţia. Pentru copii a fost identificată empatia; pentru celelalte emoţii listate mai este nevoie de cercetare în acest domeniu întrucât nu s-a stabilit dacă recunoştinţa, elevarea şi admiraţia pot avea acelaşi efect la copii aşa cum au la adulţi. De asemenea, este de menţionat că similar altor rezultate (precum cele ale lui Hui, 2022) şi Aknin et al. (2018) identifică faptul că nu numai ceea ce experimentăm din punct de vedere emoţional ne influenţează implicarea prosocială, ci există studii care susţin şi invers – atât la copii, cât şi la adulţi.
- Pentru părinţi: ai grijă la stilul de parenting pe care îl practici faţă de copilul tău. O meta-analiză realizată pe 132 de studii (Wong et al., 2021) are în vedere legătura cu stilurile de parenting şi dezvoltarea comportamentului prosocial. Conform rezultatelor, au ieşit în evidenţă două stiluri de parenting: autoritativ şi autoritarian. Cel autoritativ este asociat pozitiv cu apariţia comportamentelor prosociale la copii, iar cel autoritarian este asociat negativ, ceea ce sugerează că este de preferat să adoptăm ca stil de parenting pe primul menţionat şi nu pe al doilea. Deşi ambele stiluri de parenting presupun existenţa unor aşteptări referitoare la acţiunile copilului, diferenţa este că într-un stil de parenting autoritativ, părinţii „sunt calzi şi responsivi la nevoile copilului, oferă o serie de reguli clare şi aşteptări în timp ce încurajează autonomia” (p. 346), pe când în stilul autoritarian există o serie de pretenţii faţă de copil, dar nu există o responsivitate ridicată.
- Pentru părinţi: nu oferi copilului tău bunuri materiale pentru comportamentele prosociale, ci susţine-l prin aprecieri verbale. Spinrad şi Gal (2017) explică în review-ul lor faptul că în studiile în care părinţii au oferit copiilor bunuri materiale pentru implicare acestora în comportamente prosociale, rezultatele au fost că aceşti copii „au fost mai puţin predispuşi să se comporte prosocial în contexte în care nu primeau recompense” (pg. 8). În mod contrar, atunci când părinţii au folosit aprecieri verbale sau încurajări, copiii au fost mai predispuşi să aibă comportamente prosociale. De asemenea, autorii au mai identificat faptul că implicarea copiilor în treburile casei poate fi un alt predictor.
- La un nivel mai mare: dezvoltarea de programe şi intervenţii care să fie implementate în şcoli. Literatura de specialitate identifică studii în care programe de intervenţie au fost aplicate în şcoli pentru copii şi adolescenţi şi care au avut rezultate semnificative; spre exemplu Caprara şi colaboratorii săi (2014) au realizat un studiu experimental pe 324 de participanţi (dintre care 151 au primit intervenţia, iar restul au fost în grupul de control) în care au implementat un program pentru adolescenţi prin care să promoveze comportamentele prosociale şi skill-urile emoţionale (printre componentele programului aflându-se abilităţi de reglare emoţională, sensibilizare la valori considerate prosociale, planificare strategică a oferirii de ajutor etc.). Rezultatele au fost că programul a contribuit la implicarea în comportamente prosociale şi, chiar dacă efectul a fost mic, acesta a fost semnificativ statistic. Au existat şi alte efecte ale programului precum „reducerea agresiunii fizice şi verbale, creşterea realizărilor academice” (p. 393). A existat şi un follow-up pentru acest studiu, realizat în 2015 (Caprara et al.), iar rezultatele au fost asemănătoare, dar ar trebui privite cu precauţie, deoarece efectele sunt în continuare mici. Totuşi, nu este exclus ca programele de intervenţie din şcoli să aibă un impact asupra comportamentului prosocial. Este nevoie de mai multe studii şi mai multe date care să susţină utilitatea acestora, cât şi de iniţierea şi dezvoltarea mai multe programe de acest fel pentru a stabili ceva concret.
- Mindfulness-ul. Schindler & Friese (2022) au strâns în articolul lor atât studii corelaţionale, cât şi experimentale pentru a investiga dacă mindfulness-ul influenţează creşterea numărului de comportamente prosociale. Rezultatele au sugerat că există un efect pozitiv al mindfulness-ului asupra implicării prosociale. Totuşi, cu toate că există dovezi în acest sens, rezultatele ar trebui privite cu precauţie, întrucât, aşa cum spun şi autorii, „relevanţa acestora este limitată din cauza numărului mic de studii experimentale de înaltă calitate” (p. 7), sugerând că este nevoie de mai multă cercetare (studii de înaltă calitate, cu o putere mai mare, studii longitudinale, transparență asigurată prin date publice şi pre-înregistrări ale studiilor etc.) pentru a stabili o relație de cauzalitate.
Ce putem concluziona?
Comportamentul prosocial este central atât pentru ceilalţi, cât şi pentru noi înşine (a se vedea studiile citate anterior despre importanţa acestuia). Literatura de specialitate oferă o serie de direcţii pe care ar trebui să le avem în vedere în dezvoltarea acestui tip de comportament, dar nu trebuie să ignorăm nici limitele existente şi nevoia de mai multe cercetări. Hui (2022) susţine, spre exemplu, că ar fi nevoie de mai multe cercetări pentru a se stabili concret relaţia dintre comportamentul prosocial şi starea de bine, iar Spinrad şi Gal (2018) evidenţiază nevoia de studii referitoare la emoţiile care ar influenţa implicarea prosocială a copiilor. Deşi Schindler şi Friese (2022) vorbesc despre o nevoie de transparenţă şi de studii de înalită calitate referitor la influenţa mindfulness-ului, această nevoie este de actualitate în general în literatura de specialitate, nu doar atunci când vorbim despre mindfulness şi comportamente prosociale. De asemenea, îndemn cititorii să filtreze informaţiile oferite în acest articol folosindu-se de propriul simţ critic şi să cerceteze personal subiectul de faţă.
Bibliografie
Aknin, L. B., Van de Vondervoort, J. W., & Hamlin, J. K. (2018). Positive feelings reward and promote prosocial behavior. Current Opinion in Psychology, 20, 55–59. https://doi.org/10.1016/j.copsyc.2017.08.017
Caprara, G. V., Luengo Kanacri, B. P., Zuffianò, A., Gerbino, M., & Pastorelli, C. (2015). Why and How to Promote Adolescents’ Prosocial Behaviors: Direct, Mediated and Moderated Effects of the CEPIDEA School-Based Program. Journal of Youth and Adolescence, 44(12), 2211–2229. https://doi.org/10.1007/s10964-015-0293-1
Caprara, G. V., Kanacri, B. P. L., Gerbino, M., Zuffianò, A., Alessandri, G., Vecchio, G., Caprara, E., Pastorelli, C., & Bridglall, B. (2014). Positive effects of promoting prosocial behavior in early adolescence: Evidence from a school-based intervention. International Journal of Behavioral Development, 38(4), 386–396. https://doi.org/10.1177/0165025414531464
Crone, E. A., & Achterberg, M. (2022). Prosocial development in adolescence. Current Opinion in Psychology, 44, 220–225. https://doi.org/10.1016/j.copsyc.2021.09.020
Hui, B. P. H. (2022). Prosocial behavior and well-being: Shifting from the ‘chicken and egg’ to positive feedback loop. Current Opinion in Psychology, 44, 231–236. https://doi.org/10.1016/j.copsyc.2021.09.017
Malti, T., & Dys, S. P. (2018). From being nice to being kind: Development of prosocial behaviors. Current Opinion in Psychology, 20, 45–49. https://doi.org/10.1016/j.copsyc.2017.07.036
Schindler, S., & Friese, M. (2022). The relation of mindfulness and prosocial behavior: What do we (not) know? Current Opinion in Psychology, 44, 151–156. https://doi.org/10.1016/j.copsyc.2021.09.010
Spinrad, T. L., & Gal, D. E. (2018). Fostering prosocial behavior and empathy in young children. Current Opinion in Psychology, 20, 40–44. https://doi.org/10.1016/j.copsyc.2017.08.004
Wong, T. K. Y., Konishi, C., & Kong, X. (2021). Parenting and prosocial behaviors: A meta‐analysis. Social Development, 30(2), 343–373. https://doi.org/10.1111/sode.12481
Autor: Nicolae Ioana Carmen (studentă în anul III la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, în cadrul Universităţii Bucureşti)
