Articolul de faţă evidenţiază legătura dintre Interviul Motivaţional (IM) şi schimbarea comportamentală în diferite contexte, dar şi câteva recomandări pentru practicarea IM şi pentru aprofundarea tehnicilor folosite de acest tip de intervenţie. O menţiune foarte importantă este că intervenţia de tip IM nu se reduce doar la informaţiile regăsite în acest articol, alegerea lor fiind subiectivă; IM este mult mai complex decât este prezentat în rândurile următoare, motiv pentru care sunt listate câteva resurse spre finalul articolului pe care să le căutaţi mai departe şi să le studiaţi pentru o imagine cuprinzătoare care să conţină atât informaţii teoretice, cât şi studii de caz care să atingă problematicile întregului proces.
Definire conceptuală
Conform lui Dörnyei şi Ushioda (2013), atunci când ne referim la motivaţie avem în vedere aspecte precum: „de ce oamenii decid să facă ceva; cât de mult timp sunt dispuşi să acorde activităţii; cât de mult efort depun” (p. 4).
Despre Interviul Motivaţional (IM), Miller şi Rollnick (2012) spun că este „un stil de conversaţie colaborativ, folosit pentru a întări motivaţia unei persoane şi angajamentul propriu pentru schimbare” (p. 12). Naar-King şi Safren (2017) explică despre cele patru procese ale IM: implicarea (momentul în care este stabilită relaţia de lucru, în care clientul împărtăşeşte preocupările sale), focusarea (se referă la stabilirea direcţiei, la ghidarea clientului către schimbare), evocarea („evocarea motivaţiei intrinseci a clientului pentru schimbare”, p. 21), planificarea (implicaţiile procesului de schimbare: obiective clare, stabilirea unor soluţii multiple pentru posibilele obstacole care pot apărea, reamintirea motivelor pentru care clientul a început procesul de schimbare, planificarea propriu-zisă). Pentru mai multe detalii şi pentru exemplificarea practică a acestora se recomandă citirea sursei menţionate în mod integral (aceasta conţinând şi exemple de discuţii sau direcţii, modalităţi de a deschide discuţii, studii de caz, resurse de care specialiştii se pot folosi în practică etc.).
Interviul Motivaţional ca instrument de schimbare comportamentală
Frost şi colaboratorii săi (2018) numesc motivaţia ca o „componentă cheie” în schimbarea comportamentală deoarece „ghidează şi menţine comportamentul” (p. 2) necesar acelei schimbări. Interviul Motivaţional este una dintre metodele folosite pentru creşterea motivaţiei şi pentru modificarea sau adaptarea comportamentală (Frost et al., 2018; Rollnick et al., 2010).
Frost şi colaboratorii săi (2018) au realizat o analiză a meta-analizelor existente în literatura de specialitate pe tema intervenţiei de tip IM asupra schimbării comportamentelor în diferite contexte de sănătate (precum fumatul, utilizarea de substanţe, jocurile de noroc, tulburările alimentare, monitorizarea greutăţii, managementul diabetului, bolilor cardiovasculare, comportamentul sexual etc.). Conform autorilor, deşi au fost analizate mai multe tipuri de comportamente se remarcă efectele Interviului Motivaţional doar în unele cazuri: „IM pare să fie cel mai eficient pentru oprirea sau prevenirea comportamentelor nesănătoase precum consumul excesiv de alcool, reducerea cantităţii şi frecvenţei utilizării alcoolului, fumatului şi abuzului de substanţe” (p. 28), pentru restul fiind nevoie de mai multe date de calitate înaltă. Printre limitele acestui articol se află faptul că lipsesc informaţii referitoare la intervenţiile studiilor folosite, faptul că perspectiva asupra calităţii studiilor utilizate este subiectivă. Pentru viitor autorii sugerează că, pentru a asigura o calitate înaltă a studiilor ar trebui să fie luate în calcul efectele pe termen lung, să fie verificate review-urile existente deja, să existe investiţii serioase în ceea ce priveşte intervenţiile.
În literatura de specialitate a fost investigat şi efectul Interviului Motivaţional de grup asupra consumului de substanţe; spre exemplu, într-un studiu din 2015 (D’Amico et al.), au fost analizate 129 de sesiuni de IM de grup realizate pe adolescenţi, punându-se accentul pe diferenţele în ceea ce priveşte rezultatele dintre grupurile cu o abordare de tip change talk şi grupurile cu o abordare de tip sustain talk. Miller şi Rollnick (2012) diferenţiază între cele două: abordarea de tip change talk se referă la verbalizarea argumentelor personale pentru realizarea schimbării dorite (autorii explicând, de asemenea, că „atunci când exprimarea motivaţiei proprii se află în legătură cu o relaţie de acceptare, afirmare, ascultare şi fără prejudecăţi poate avea un impact deosebit”, p. 168). În mod contrar, sustain talk se referă la verbalizarea acelor argumente care menţin sau susţin comportamentele actuale ale persoanei (cele care ar trebui schimbate). Un exemplu oferit de Miller şi Rollnick (2012) este „Iubesc să fumez şi cum mă face asta să mă simt” (p. 164). Revenind la studiul menţionat iniţial (D’Amico et al. 2015), rezultatele au susţinut că participanţii din grupurile de tip sustain talk au raportat o intenţie mai mare de a utiliza substanţe (alcool, marijuana) decât cei din grupurile de change talk. De asemenea, exceptând intenţia de a consuma, aceştia au raportat şi existenţa unor aşteptări pozitive, spre deosebire de cei din grupurile de change talk. Alte rezultate au fost că modul în care facilitatorul se raporta la tipurile de discuţii a avut un efect asupra creşterii frecvenţei acestora; participanţii s-au influenţat reciproc în ceea ce priveşte cursul discuţiilor. Unul dintre rezultatele importante sugerează că există posibilitatea să fie suficient ca un participant doar să asculte discuţiile de tip change talk din grupuri ca să fie influenţaţi. Deşi lipsa iniţierii unui change talk din partea fiecărui adolescent este prezentată şi ca o limită, autorii susţin că acest rezultat ar trebui totuşi investigat ca obiectiv principal în alte studii.
Pe lângă cele menţionate, Interviul Motivaţional poate să fie folosit şi în contextele educaţionale, într-o meta-analiză (realizată pe 11 studii) din 2016 (Snape & Atkinson) fiind subliniat faptul că principiile specifice IM (principii precum autonomia sau colaborarea) sunt potrivite pentru a folosi această intervenţie şi în cazul copiilor sau persoanelor tinere. Prin intermediul meta-analizei citate, autorii sugerează că utilizarea interviului motivaţional axat pe studenţi într-un context academic are efecte în diferite contexte educaţionale, precum: îmbunătăţirea rezultatelor la diferite materii (în mod specific matematică, istorie şi ştiinţe), prezenţa sporită, atitudini pro-sociale, creşterea motivaţiei legată de şcoală (în studii realizate în zone geografice precum Marea Britanie, „pentru studenţii nemulţumiţi”, p. 12), punctualitate sporită. Pe de altă parte, există şi ipoteze ale căror evidenţe nu au evidențiat că MI ar susţine alte aspecte academice, precum: nu s-a observat că IM ar influenţa realizarea temelor pentru acasă; cu toate că au existat date pentru câteva materii, au existat totuşi şi rezultate conform cărora auto-eficacitatea per total nu ar fi influenţată într-un mod notabil din punct de vedere statistic. Deşi există o serie de efecte ale IM în cadrul educaţional, chiar şi autorii menţionează că literatura de specialitate ar trebui să aibă în vedere cercetări care să investigheze concret care sunt acele elemente existente în IM care îi asigură eficacitatea, întrucât momentan nu este un aspect clarificat.
Interviul Motivaţional şi schimbarea comportamentală – recomandări
Rollnick et al. (2010) prezintă în studiul lor recomandări pentru a practica ghidarea specifică IM: „utilizează trei aptitudini de bază – întreabă, ascultă, informează” (p. 1243). Prima se referă la a pune întrebări prin intermediul cărora clientul îşi exprimă schimbarea dorită, ascultarea vizează înţelegerea informaţiilor oferite de client, iar informarea presupune cererea permisiunii clientului de a îi oferi informaţii. Un exemplu de a cere permisiunea oferit de Miller şi Rollnick (2012) este: „Ar fi în regulă dacă ţi-aş spune o preocupare pe care o am despre ceea ce îţi propui să faci?” (p. 131). Tot în articolul lui Rollnick şi colaboratorilor săi (2010) sunt prezentate câteva întrebări care pot să fie folosite de către practicieni; printre acestea se află: „Cât de important este pentru tine să schimbi…?”, „Cât de sigur eşti în legătură cu schimbarea…?”, „Cum crezi că lucrurile ar putea să fie diferite dacă ai…?”, „Ce ai observat legat de…?” (p. 1244).
Mai departe, veți găsi o listă cu câteva resurse adiționale, utile pentru practicieni și pentru persoanele care îşi doresc să se informeze despre tehnicile şi metodele de intervenţie ale IM (într-un mod aprofundat):
- Abohamza, E., & Moustafa, A. A. (2020). Motivational interviewing for the treatment of addiction. In Cognitive, Clinical, and Neural Aspects of Drug Addiction (pp. 289–313). Elsevier. https://doi.org/10.1016/B978-0-12-816979-7.00014-5
- Hardcastle, S. J., Fortier, M., Blake, N., & Hagger, M. S. (2017). Identifying content-based and relational techniques to change behaviour in motivational interviewing. Health Psychology Review, 11(1), 1–16. https://doi.org/10.1080/17437199.2016.1190659
- Miller, W. R., & Rollnick, S. (2012). Motivational interviewing: Helping people change (3rd ed). Guilford Press.
- Naar-King, S., & Safren, S. A. (2017). Motivational interviewing and CBT: Combining strategies for maximum effectiveness. The Guilford Press.
Concluzii
Concluzionând, IM este o intervenţie utilizată mai ales în schimbările comportamentale ce ţin de utilizarea substanţelor (Frost et al., 2018; D’Amico et al., 2015), dar şi în contextele educaţionale (Snape & Atkinson, 2016). Deşi există aceste date, literatura de specialitate dispune şi de limite, fiind nevoie să investigăm elementele care îi asigură eficacitatea (Snape & Atkinson, 2016).
Bibliografie
D’Amico, E. J., Houck, J. M., Hunter, S. B., Miles, J. N. V., Osilla, K. C., & Ewing, B. A. (2015). Group motivational interviewing for adolescents: Change talk and alcohol and marijuana outcomes. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 83(1), 68–80. https://doi.org/10.1037/a0038155
Dörnyei, Z., & Ushioda, E. (2013). Teaching and Researching: Motivation (0 ed.). Routledge. https://doi.org/10.4324/9781315833750
Frost, H., Campbell, P., Maxwell, M., O’Carroll, R. E., Dombrowski, S. U., Williams, B., Cheyne, H., Coles, E., & Pollock, A. (2018). Effectiveness of Motivational Interviewing on adult behaviour change in health and social care settings: A systematic review of reviews. PLOS ONE, 13(10), e0204890. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0204890
Miller, W. R., & Rollnick, S. (2012). Motivational interviewing: Helping people change (3rd ed). Guilford Press.
Naar-King, S., & Safren, S. A. (2017). Motivational interviewing and CBT: Combining strategies for maximum effectiveness. The Guilford Press.
Rollnick, S., Butler, C. C., Kinnersley, P., Gregory, J., & Mash, B. (2010). Motivational interviewing. BMJ, 340(apr27 2), c1900–c1900. https://doi.org/10.1136/bmj.c1900
Snape, L., & Atkinson, C. (2016). The evidence for student-focused motivational interviewing in educational settings: A review of the literature. Advances in School Mental Health Promotion, 9(2), 119–139. https://doi.org/10.1080/1754730X.2016.1157027
Autor: Nicolae Ioana Carmen (studentă în anul III, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti)
