Perfecționismul Orientat spre Ceilalți – Posibile Implicații în Relații

„Simt adesea dezamăgire după ce copilul meu a finalizat o sarcină, pentru că știu că ar fi putut face mai bine”; „Rareori sunt mulțumit(ă) de realizările angajaților mei”; „Adesea mă simt frustrat(ă) când elevii mei nu îndeplinesc obiectivele pe care le-am stabilit pentru ei”; „De obicei simt că ceea ce partenerul meu de viață face nu este suficient de bun”; „Mă aștept ca partenera mea să fie o persoană ordonată”.

Perfecționismul orientat spre ceilalți… putem intui modul în care se simt, gândesc sau se comportă într-o relație cei cu niveluri ridicate ale acestei fațete sau cum reacționează cei aflați într-o relație cu cineva care are standarde prea înalte, așteptări exagerate. 

Totuși, e greu să ne dublăm intuițiile cu rezultatele studiilor. După cum subliniază Stoeber (2014), în ciuda a peste 20 de ani de cercetare a perfecționismului, ca model multidimensional, încă avem o înțelegere limitată a perfecționismului orientat spre ceilalți și o înțelegere și mai limitată a modului în care acesta diferă de celelalte forme de perfecționism (orientat spre sine și prescris social – perceperea unor standarde exagerate din partea celorlalți). 

O cauză constă în faptul că cercetătorii au cam ignorat această dimensiune. O altă cauză, spune Stoeber (2014), ține de faptul că studiile care au inclus perfecționismul orientat spre ceilalți în analiza lor nu au reușit adesea să găsească caracteristici unice ale acestei fațete; iar acest aspect poate fi explicat de suprapunerea substanțială între cele trei forme de perfecționism.

În cele ce urmează, o scurtă listă de ipoteze privind dimensiunea „perfecționism orientat spre ceilalți” și modul în care impactează relațiile. 

 Se consideră, pe baza studiilor mai vechi (Hewitt, Flett & Mikail, 2017), că cei cu niveluri ridicate de perfecționism orientat spre ceilalți tind să aibă stiluri interpersonale opoziționale/ conflictuale și raportează niveluri scăzute de satisfacție în relații, împreună cu sentimentul de a avea interacțiuni persistente incorecte și punitive cu ceilalți. Se pot simți izolați, deoarece ceilalți tind să se distanțeze de ei din cauza așteptărilor nerealiste. 

Studii mai recente emit ipoteze precum:

• Discrepanța dintre așteptări și realitate/rezultate este adesea sursa stresului și conflictelor în relațiile romantice și relațiile părinte-copil. Perfecționismul orientat spre partener tinde să se extindă în domeniul parental în cazul bărbaților. Perfecționismul orientat spre copii cauzează mai mult stres perceput femeilor (posibilă cauză: socializarea rolurilor) (Piotrowski, 2020). Totuși, trebuie să ținem cont de faptul că ar putea fi amplificate artificial corelațiile foarte ridicate obținute în acest studiu, ca urmare a eșantionului mult mai mare în final decât estimarea inițială a analizei de putere.    
• Cei cu nivel ridicat al perfecționismului orientat spre ceilalți ar tinde să fie mai puțin interesați de a se înțelege cu alții și de a înțelege sentimentele acestora; tind să-și pună propriile interese înaintea intereselor celorlalți; tind să fie mai distanți și mai non-cooperanți; se pot considera mai buni ca ceilalți; tind să-și dorească să fie puternici și proeminenți între semeni. Cam asta am putea deduce din studiile existente, care au găsit corelații negative cu agreabilitatea (ex. Stricker, Kritzler & Buecker, 2019; Stoeber, 2014), corelații pozitive cu leadershipul, dominarea și corelații negative cu intimitatea, grija, onestitatea-smerenia (ex. Stoeber, 2014). Aceste corelații sunt mici sau moderate, în funcție de scală, și trebuie interpretate cu precauție; rămâne de văzut pe viitor cât de mari/mici vor fi.
• „Cine se aseamănă, se adună”. Un studiu de înaltă calitate (Davis et al., 2018), cu analize preînregistrate, materiale publice, coerență în raport cu analizele preînregistrate, concluzionează că: cei cu perfecționism orientat către alții, la fel ca cei cu perfecționism orientat spre sine și prescris social, tind să nu fie interesați de relații cu cei non-perfecționiști. Iar persoanele mai puțin perfecționiste din acest studiu au fost în mod constant dezinteresate de perfecționiști ca potențiali parteneri de relație. 

Perfecționismul e în continuă creștere, conform unei meta-analize (Curran & Hill, 2019) realizată pe date din 1989 până în 2016. Perfecționismul prescris social a crescut cu până la 32%. Perfecționismul orientat spre sine cu 10%. Iar perfecționismul orientat spre ceilalți a crescut cu 16%. Știm despre costurile perfecționismului, astfel că mi se pare important să continuăm să dăm jos „perfecțiunea” de pe piedestal și să promovăm alternativele adaptative: excelența, conștiinciozitatea. 

Un reminder util, poate, când nevoia de perfecțiune ne dă târcoale: „Este posibil să nu comiți greșeli și totuși să pierzi. Asta nu este o slăbiciune. Asta-i viața”  (Picard, Star Trek: The Next Generation).

Referințe:

• Stoeber, J. (2014). How other-oriented perfectionism differs from self-oriented and socially prescribed perfectionism. Journal of Psychopathology and Behavioral Assessment, 36(2), 329–338. DOI: 10.1007/s10862-013-9397-7
• Hewitt, P. L., Flett, G. L., & Mikail, S. F. (2017). Perfectionism: A relational approach to conceptualization, assessment, and treatment. Guilford Publications.
• Piotrowski K. (2020). Child-oriented and partner-oriented perfectionism explain different aspects of family difficulties. PloS one, 15(8), e0236870. DOI: 10.1371/journal.pone.0236870
• Stricker, J., Kritzler, S., & Buecker, S. (2019). Other-oriented perfectionism in daily life situations: An experience sampling study. Personality and Individual Differences, 151, 109490. DOI: 10.1016/j.paid.2019.06.033
• Davis, W. E., Abney, S., Perekslis, S., Eshun, S.-L., & Dunn, R. (2018). Multidimensional perfectionism and perceptions of potential relationship partners. Personality and Individual Differences, 127, 31–38. DOI: 10.1016/j.paid.2018.01.039
• Curran, T., & Hill, A. P. (2019). Perfectionism is increasing over time: A meta-analysis of birth cohort differences from 1989 to 2016. Psychological Bulletin, 145(4), 410–429. DOI: 10.1037/bul0000138