Modele teoretice actuale sugerează că recunoștința este o emoție complexă prosocială ce se manifestă în strânsă relație cu alte comportamente și emoții asociate prosocialitătii.
Din punct de vedere etimologic, echivalentul în limba latină a termenului recunoștință este gratia. Tradus în limba engleză prin gratitude, gratefulness acesta face trimiteri semantice la ideea de a aduce mulțumiri pentru un ajutor, serviciu acordat sau pentru un eveniment. În literatura științifică, constructul de recunoștință este conceptualizat în manieră tridimensională: (1) un răspuns emoțional la altruismul sau generozitatea manifestată de cineva (recunoștință declanșată de obținerea unui beneficiu, benefit-triggered gratitude); (2) stare sau dispoziție emoțională (mood) specifică recunoștinței generalizate ce apare că urmare a desfășurării unor evenimente pozitive, valorizante (Lambert, N.M., Graham, S.M., & Fincham, F.D., 2009) ; (3) trăsătură (trait) care reflectă capacitatea de apreciere a celorlalți, și în sens larg, a lumii în care trăim (Wood, A.M., Froh, J.J., & Geraghty, A.W.A., 2010). Cele trei abordări teoretice ale recunoștinței indică asocieri ale acestui concept cu o largă și importantă varietate de beneficii personale și sociale care includ optimizarea condiției de sănătate fizică și mentală, starea de well being și prosocialitatea (Ma, L.K., Tunney, R. J., & Ferguson, E., 2017).
Recunoștință și prosocialitate
Fundamentat pe multiple perspective teoretice, conceptul de prosocialitate este definit ca un conglomerat de comportamente, eforturi și intenții, construit cu scopul de a promova și proteja starea de well-being a unei persoane, a unui grup, a unei organizații sau societăți. Literatura de specialitate reliefează câteva potențiale modele teoretice care și-au propus să explice legătura dintre recunoștință și prosocialitate (Ma, L.K. și colab., 2017).
- Recunoștința și principiul reciprocității
Recunoștința ar putea acționa ca un motivator moral care dinamizează reciprocitatea directă și indirectă (direct and indirect reciprocity principle, McCullough si colab., 2008). Principiul reciprocității este fundamental în explicarea supraviețuirii altruismului. Reciprocitatea este directă, atunci când persoană care ajută (A) este răsplătită de persoană care primește ajutor (B), sau dacă A îl ajută pe B, atunci B îl răsplătește pe A. Reciprocitatea directă este efectivă atunci când cei doi actori implicați, persoana care ajută și cel care primește ajutor se cunosc și sunt implicați în interacțiuni interpersonale directe. Atunci când interacțiunea socială directă nu este posibilă, reciprocitatea indirectă oferă soluții pentru menținerea prosocialitătii. Reciprocitatea indirectă prezintă două tendințe: downstream și upstream. Reciprocitatea indirectă de tip downstream are loc atunci când persoană care ajută (A) câștigă reputație pentru acordarea ajutorului persoanei B. Această reputație câștigată va crește probabilitatea că persoană A să fie ajutată în viitor de o altă persoană (C). Reprezentat schematic, A îl ajută pe B, atunci C îl ajută pe A (Nakamura & Masuda, 2011). Reciprocitatea indirectă de tip upstream urmează următoarea cale: persoana care primește ajutor (B) de la o persoană (A) va acorda la rândul său ajutor unei alte persoane (C). În sinteză, A îl ajută pe B, atunci B îl ajută pe C (Nowak, M.A., & Roch, S., 2007).
McCullough și colab. (2008) au arătat că recunoștința are un rol important în promovarea comportamentelor prosociale prin prisma îndeplinirii funcțiilor morale de barometru, motivator moral și întăritor moral (moral reinforcer). În funcția de barometru moral, recunoștința are rolul de a marca ideea de primire a ajutorului. În calitate de motivator moral, recunoștința va determina persoana ce primește ajutor să-și activeze la rândul sau comportamente prosociale orientate către persoana binefăcătoare (reciprocitate directă) sau către alți oameni (reciprocitate indirectă de tip upstream). Recunoștința, cu funcție de întăritor moral, încurajează și susține generozitatea ca trăsătură umană. Reciprocitatea indirectă de tip downstream reprezintă mecanismul de construire a reputației. Ferguson (2015) descrie mecanismul de elevare morală în conexiune cu reciprocitatea indirectă de tip downstream. Elevarea morală se produce atunci când o persoană asistă în calitate de martor, la acțiuni cu standarde morale foarte ridicate, acțiuni desfășurate de persoane sau organizații (Schnall, Roper, & Fessler, 2010). Un exemplu de elevare morală este atunci când, o persoană (A) sau o organizație acordă ajutor unei alte persoane (B) într-o situație umanitară extremă (de pildă, donare de sânge pentru transfuzii sangvine). În această situație, persoana A va câștiga o reputație bună, acțiunea sa va conduce la creșteri ale elevării morale la o persoană ce observă fenomenul umanitar, dar care nu este implicată direct (C). Elevarea morală este transformată în recunoștință generalizată, ceea ce va aduce mulțumire celor trei actori implicați în acest mecanism (Ma, L.K. și colab., 2017).
- Recunoștința și teoria find-remind-bind
Recunoștința poate acționa în sensul întăririi relațiilor interpersonale și sociale. Teoria find-remind-bind elaborată de Algoe și colaboratorii săi în 2012 (în Ma, L.K. și colab., 2017) susține că recunoștința, prin funcțiile sale, inițiază, menține și dezvoltă relațiile interpersonale și legăturile sociale dintre oameni. Această teorie derivă din teoria emoțiilor pozitive Broaden and Build (Fredrickson, 2004) care sugerează că emoțiile pozitive funcționează, pe de o parte, în sensul lărgirii (broaden) repertoriului de cogniții și acțiuni ce promovează stimularea conexiunilor sociale, și, pe de altă parte, prin configurarea, construirea (build) a resurselor personale, fizice și mentale. Focalizându-se pe recunoștință, teoria find-remind-bind postulează că emoțiile asociate recunoștinței manifestate ca un răspuns la altruismul, bunăvoința sau generozitatea unei persoane, cresc posibilitatea de a da un răspuns social (de exemplu, răspunsul social verbal Mulțumesc!). Este activat un mecanism intrinsec, în sensul determinării oamenilor de a găsi (find) noi prietenii, de exemplu, le amintește (remind) să valorireze și să prețuiască relațiile interpersonale existente, să lege (bind) și să întărească aceste conexiuni sociale, interpersonale. Emmons și Mishra (2012) argumentează rolul recunoștinței în stimularea legăturilor interpersonale și în activarea resurselor, mai ales atunci când oamenii experimentează dificultăți. Aceasta sugerează că recunoștința, ca răspuns al altruismului, bunăvoinței sau generozității manifestate de celălalt, are o puternică legătură cu comportamentele interpersonale prosociale (Ma, L.K. și colab., 2017).
- Recunoștința și normele culturale
Normele culturale ocupă un rol major în exercitarea comportamentelor și emoțiilor prosociale. În acest context, două norme sociale sunt considerate a fi importante: individualism-colectivismul și religiozitatea. Nivelurile ridicate ale colectivismului sunt în relație directă cu niveluri crescute ale prosocialitătii. De asemenea, legătura dintre recunoștință și idealurile colectiviste accentuează ideea menținerii relațiilor armonioase și a reciprocității în cadrul grupurilor. În consecință, se poate spune că, cu cât o cultură este mai colectivistă, cu atât mai mult oamenii ar trebui să experimenteze și să răspundă la recunoștință cu comportamente asociate prosocialitătii. Cea de-a două normă culturală cheie este considerată religiozitatea. În acest sens, există dovezi că recunoștința este asociată cu niveluri ridicate ale religiozității, riturile religioase îndeamnă și sunt generatoare de emoții și comportamente prosociale (Emmons & Mishra, 2012). Toate religiile lumii, în special creștinismul, se fundamentează pe doctrine ce îndeamnă la recunoștință, reciprocitate, acordarea ajutorului celorlalți semeni. De exemplu, în Regula de aur (Matei, 7 :12) se regăsește o paradigmă a reciprocității de a face altora ceea ce ai vrea să ți se întâmple ție (Ma, L.K. și colab., 2017). Luând în considerare aceste aspecte, ar trebui să ne așteptăm ca asocierea recunoștință-prosocialitate să fie puternic înrădăcinată cultural și manifestă în societățile unde religiozitatea este ridicată.
- Recunoștința, predictor al emoțiilor complexe și trăsăturilor prosociale
Recunoștința poate fi pusă în conexiune cu prosocialitatea prin prisma altor variabile prosociale. Alte trăsături și emoții complexe, precum starea de agreabilitate (agreeableness), empatia, iertarea, speranța, fericirea sunt asociate recunoștinței (Witvliet și colab., 2018). Studiile au arătat că recunoștința ar putea prezice alte emoții complexe și comportamente de tip prosocial (McCullough și colab., 2008).
Altruismul, o altă trăsătură prosocială, poate fi cultivat și stimulat prin manifestarea și practicarea recunoștinței. Într-un studiu experimental efectuat de Karns și colaboratorii săi (2017) a fost analizat modul în care recunoștința prezice activarea sistemelor de acordare a recompenselor și manifestarea altruismului. Rezultatele studiului au indicat că autoevaluarea recunoștinței (self-reported gratitude) a altruismului și satisfacției după implicarea în acte caritabile de donații financiare sunt asociate cu rezultatele măsurării activității neuronale consecutive activării altruismului pur. Mai precis, au fost înregistrate creșteri semnificative ale activității neuronale în ariile cerebrale răspunzătoare de acordarea recompenselor în situațiile de implicare în acte caritabile și donații de bani, comparativ cu obținerea de câștiguri financiare personale. Într-o altă abordare experimentală a aceluiași studiu, după trei săptămâni de exersare a comportamentelor și emoțiilor asociate recunoștinței și consemnarea lor zilnică în jurnale (ceea ce a implicat și reflecție asupra acestora) s-au evidențiat schimbări pozitive ale altruismului neuronal pur, mai specific, s-au înregistrat prin Magnetic Resonance Imaging (MRI) activări ale mecanismelor neuronale ale altruismului pur. Rezultatele acestor studii au demonstrat că recunoștința este asociată cu stimularea altruismului, această legătură fiind explicată prin modificări în sistemul neuronal de acordare a recompenselor din scoarța cerebrală, în mod particular, de intensificarea activității unor arii din cortexul prefrontal ventromedial (Karns, C. M., Moore, W. E., & Mayr, U., 2017).
În încheiere, putem afirma că recunoștința este o emoție complexă pe care se fundamentează sistemul relațiilor interpersonale de reciprocitate. Prin focalizarea emoțională cu precădere pe celălalt și pe cimentarea legăturilor sociale dintre oameni, se evidențiază rolul central al recunoștinței în evoluția comportamentelor de reciprocitate prosocială.
Bibliografie
Emmons, R. A., & Mishra, A. (2012). Why gratitude enhances well-being: What we know, what we need to know. In K. M. Sheldon, T. B. Kashdan, & M. F. Steger (Eds.), Designing Positive Psychology: Taking Stock and Moving Forward (pp. 248 –262). New York, NY: Oxford University Press
Fredrickson, B. L. (2004). Gratitude, like other positive emotions, broadens and builds. In R. A. Emmons & M. E. McCullough (Eds.), The psychology of gratitude (pp. 144 –166). New York, NY: Oxford University Press. http://dx.doi.org/10.1093/acprof:oso/9780195150100.003 .0008
Karns, C. M., Moore, W. E., & Mayr, U. (2017). The Cultivation of Pure Altruism via Gratitude: A Functional MRI Study of Change with Gratitude Practice. Frontiers in Human Neuroscience, 11. doi:10.3389/fnhum.2017.00599
Lambert, N. M., Graham, S. M., & Fincham, F. D. (2009). A prototype analysis of gratitude: Varieties of gratitude experiences. Personality and Social Psychology Bulletin, 35, 1193–1207. http://dx.doi.org/10.1177/ 0146167209338071
Lin, C.-C., & Yeh, Y. (2013). How Gratitude Influences Well-Being: A Structural Equation Modeling Approach. Social Indicators Research, 118(1), 205–217. doi:10.1007/s11205-013-0424-6
Ma, L. K., Tunney, R. J., & Ferguson, E. (2017). Does gratitude enhance prosociality?: A meta-analytic review. Psychological Bulletin, 143(6), 601–635. doi:10.1037/bul0000103
McCullough, M. E., Kimeldorf, M. B., & Cohen, A. D. (2008). An adaptation for altruism? The social causes, social effects, and social evolution of gratitude. Current Directions in Psychological Science, 17, 281–285. http://dx.doi.org/10.1111/j.1467-8721.2008.00590.x
Nowak, M. A., & Roch, S. (2007). Upstream reciprocity and the evolution of gratitude. Proceedings Biological Sciences, 274, 605– 610. http://dx .doi.org/10.1098/rspb.2006.0125
Watkins, P. C., Van Gelder, M., & Frias, A. (2009). Furthering the science of gratitude. In Oxford handbook of positive psychology (2nd ed., pp. 437–445). New York, NY: Oxford University Press
Witvliet, C. vanOyen, Richie, F. J., Root Luna, L. M., & Van Tongeren, D. R. (2018). Gratitude predicts hope and happiness: A two-study assessment of traits and states. The Journal of Positive Psychology, 1–12. doi:10.1080/17439760.2018.1424924
Wood, A. M., Froh, J. J., & Geraghty, A. W. A. (2010). Gratitude and well-being: A review and theoretical integration. Clinical Psychology Review, 30, 890 –905. http://dx.doi.org/10.1016/j.cpr.2010.03.005
Autor : Mihaela Cristea, doctorandă, Școala Doctorală de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza’’ din Iași
