Cu toții cunoaștem faptul că trăsăturile feței și caracteristicile corpului ne oferă numeroase informații referitoare la persoana din fața noastră, precum genul, rasa, categoria de vârstă sau aspecte ce țin de cât de atractivă ni se pare persoana, care ne atrag admirația sau, în mod contrar, ne sunt antipatice (Ramsey, 2018; Hu și colab., 2020). Această capacitate de a interpreta, recunoaște și manipula informațiile cu privire la ceilalți este crucială în interacțiunile sociale și în adaptarea noastră (Schmalzl și colab., 2012). În această manieră ne formăm o impresie, de o anumită natură și cu o anumită încărcătură emoțională, față de cei din jurul nostru.
De-a lungul timpului, comunitatea științifică a investit o curiozitate activă cu privire la modul în care este procesată imaginea proprie și cea a altor persoane, investigând felul în care creierul integrează toate aceste informații. Totuși, în mod tradițional, cercetările s-au focusat pe percepția asupra chipului și, separat, asupra aspectului corporal (Hu și colab., 2020), dominând studiile asupra percepției feței (Jack & Schyns, 2017). În prezent, abordarea este una integrativă, focusându-se pe influența informațiile pe care le acumulăm cu privire la persoana din fața noastră și regiunile activate în urma procesării acestor informații.
Abordării asupra procesării chipului și a imaginii corporale ale celorlalți
Imaginea corporală și chipul sunt analizate și integrate prin interacțiunea mai multor regiuni cerebrale, precum calea vizual ventrală și ariile neuronale asociate cu percepția acțiunii, funcții executive și teoria minții (Ramsey, 2018). Expunerea la astfel de stimuli (i.e., corpul sau părți ale corpului altor persoane) este asociată cu activitatea ariilor vizuale (cortexul temporal ventral – V1; iar pentru procesarea feței – girusul fusiform din regiunea occipitotemporală) care pot masca activitatea altor regiuni importante în interpretarea unor informații legate de aspectul fizic, precum cortexul motor și cel somatosenzorial (Galvez-Pol și colab., 2020). Astfel, s-a remarcat că, regiunile menționate sprijină în special menținerea imaginilor legate de corpuri (umane) pentru mai mult timp în memorie (i.e., sprijină stocarea informațiilor legate de corpul uman în memorie; Galvez-Pol și colab., 2018a).
Studiile imagistice au evidențiat două regiuni importante în procesarea corpurilor (umane) în cortexul temporal, calea ventrală, și anume: EBA (i.e., extrastriate body area, având sensibilitate mare în perceperea părților separate ale corpului) și FBA (o sensibilitate ridicată în procesarea corpurilor întregi) (Ramsey, 2018; Downing et al., 2016). Aceste regiuni arată o mai mare activare în procesare înfățișării fizice a oamenilor, comparativ cu alți stimuli, precum casele sau scaunele (Ramsey, 2018). Morris și colaboratorii (2006) au prezentat în studiul lor că activarea cortexului occipitotemporal lateral (LOTC) a fost semnificativ influențată de prezența sau absența chipului/feței în imaginea folosită drept stimul. Un aspect interesant, relevat de autorii, a fost că EBA a fost puternic activată atunci când feței i s-a atribuit un corp, cu trunchi și membre, și activarea a slăbit atunci când a fost prezentat doar chipul. Totodată, studiul subliniază că, atunci când unui corp (fără cap/față) i se adaugă un chip, activarea EBA scade considerabil, ceea ce poate semnifica faptul că prezența feței inhibă răspunsul la celelalte părți ale corpului. Același rezultat (i.e., un răspuns mai puternic la privirea unor corpuri fără fețe) a fost regăsit și în cortexul occipitotemporal ventral (VOTC), mai exact în porțiunile mediale și posterioare ale VOTC. Totuși, rezultatele trebuie interpretate cu precauție, deoarece cercetări anterioare au regăsit o activare semnifică a VOTC și în prezența chipului (vezi Puce și colab., 1995; 1996). În plus, aspect menționat și anterior, girusul fusiform (FFG) lateral (cortexul occipitotemporal) a arătat o puternică activare în condițiile experimentale: imagine cu prezența corpului și a feței, imagine doar cu prezența feței, putând demonstra o activare mai accentuată în prezența chipului (Morris și colb., 2006).
În completare, într-un studiu experimental derulat în anul 2012, folosindu-se informații furnizate de fMRI-A, Schmalzl și colaboratorii au expus participanții (4 bărbați și 6 femei, cu vârste cuprinse între 22 și 35 de ani) la o serie de imagini (condiții experimentale): (1) atât față, cât și corp; (2) doar față; (3) doar corp; (4) ori față, ori corp. Autorii au regăsit, în cadrul studiului, o activare selectivă a regiunilor fusiforme și extrastriate, ambele jucând un rol major în procesarea integrală a corpului indivizilor. Așadar, după cum am evidențiat anterior, există regiuni activate în procesarea separată a feței și a corpului altor persoane, dar în urma rezultatelor s-a concluzionat că procesarea chipului și a corpului sunt mai strâns integrate la nivel neuronal decât s-a crezut anterior. Astfel, se accentuează posibilitatea de a recunoaște și integra rapid informațiile primite în legătură cu fața și corpul celuilalt (pentru mai multe detalii vezi Schmalzl și colab., 2012). Literatura de specialitate din sfera psihologiei sprijină și aduce date concludente asupra teoriei integrării perceptive, la nivel cerebral, a informațiilor legate de față, corp și aspectul integral al persoanei în diferite sarcini experimentale, precum cea de recunoaștere și interpretare a emoțiilor, identificarea individului, percepția și detectarea stimulilor (Hu și colab., 2020).
Implicațiile în planul atractivității
Modul în care percepem, interpretăm înfățișarea unei persoane depinde de scopul și contextul interacțiunii, dar și de statusul stimulului, dacă este în mișcare sau static (Hu și colab., 2020), de orientarea/calitatea imaginii (Cook & Duchaine, 2011) și de alte detalii ale trăsăturilor feței (față descrisă slabă/grasă; Walla și colab., 2020). În cercetarea derulată de Cook și Duchaine (2011), participanții (N = 74; dintre care 14 bărbați) trebuiau să clasifice cât de atractive sau neatractive sunt o serie de fotografii (i.e., cu chipurile și corpurile unor persoane – 12 seturi cu femei; 12 seturi cu bărbați), în condițiile unei orientării normale a imaginii, imaginii răsturnate, imaginii cu luminozitatea și saturația la nivel normal și, în final, imaginii căreia i s-a aplicat un filtru fotografic negativ (pentru detalii vezi Cook & Duchaine. 2011).
Rezultatele studiului citat evidențiază că în procesarea chipului, atât imaginea inversată, cât și cea cu filtrul negativ au fost clasificate ca fiind mai neatractive. În procesarea corpului, doar imaginea inversată a fost descrisă ca fiind mai neatractivă, în schimb, cea cu filtrul negativ a fost percepută ca neutră. Chipul și corpul sunt stimuli pentru care este nevoie de o reprezentare precisă în vederea interpretării din cadrul procesării neuronale (emoții – atractivitate). Lipsa acesteia, a informațiilor, și implicațiile nefamiliarului dat de schimbarea orientării și a culorilor/filtrului au putut avea un efect asupra percepției atractivității (Cook & Duchaine, 2011).
Concluzii și direcții
Investigațiile imagistice asupra percepției/procesării obiectelor, corpurilor umane și părților acestora, sau cu privire la alți stimuli (e.g., numere/calcule matematice; muzică), relevă informații bogate, puternice. Rezultatele unor astfel de cercetări, adesea complexe și bine structurate, ar putea îmbunătăți cunoașterea cu privire la modul în care funcționează creierul nostru, în contexte multiple și variate, sau ar putea întări informații deja cunoscute din studii anterioare (aspecte dezirabile). Pe scurt, după cum a fost detaliat anterior, chipul și corpul persoanelor pe care le privim sunt procesate în arii, regiuni diferite ale creierului, însă informațiile pot fi integrate rapid sub forma imaginii globale asupra persoanei (cu implicații în task-uri referitoare la variabile psihologice: e.g., emoții).
Bibliografie
Amoruso, L., Couto, J. B., & Ibanez, A. (2011). Beyond Extrastriate Body Area (EBA) and Fusiform Body Area (FBA): context integration in the meaning of actions. Frontiers in Human Neuroscience, 5, 124.
Cook, R., & Duchaine, B. (2011). A look at how we look at others: Orientation inversion and photographic negation disrupt the perception of human bodies. Visual Cognition, 19(4), 445–468. https://doi.org/10.1080/13506285.2010.541892
Downing, P. E., & Peelen, M. V. (2016). Body selectivity in occipitotemporal cortex: Causal evidence. Neuropsychologia, 83, 138–148.
Galvez-Pol, A., Calvo-Merino, B., Capilla, A., & Forster, B. (2018). Persistent recruitment of somatosensory cortex during active maintenance of hand images in working memory. NeuroImage, 174, 153–163. https://doi.org/10.1016/j.neuroimage.2018.03.024
Galvez-Pol, A., Calvo-Merino, B., & Forster, B. (2020). Revealing the body in the brain: An ERP method to examine sensorimotor activity during visual perception of body-related information. Cortex, 125, 332–344. https://doi.org/10.1016/j.cortex.2020.01.017
Hu, Y., Baragchizadeh, A., & O’Toole, A. J. (2020). Integrating faces and bodies: Psychological and neural perspectives on whole person perception. Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 112, 472–486. https://doi.org/10.1016/j.neubiorev.2020.02.021
Jack, R. E., & Schyns, P. G. (2017). Toward a social psychophysics of face communication. Annual Review of Psychology, 68, 269–297.
Morris, J. P., Pelphrey, K. A., & McCarthy, G. (2006). Occipitotemporal activation evoked by the perception of human bodies is modulated by the presence or absence of the face. Neuropsychologia, 44(10), 1919–1927. https://doi.org/10.1016/j.neuropsychologia.2006.01.035
Puce, A., Allison, T., Gore, J. C., & McCarthy, G. (1995). Face-sensitive regions in human extrastriate cortex studied by functional MRI. Journal of Neurophysiology, 74(3), 1192–1199.
Puce, A., Allison, T., Asgari, M., Gore, J. C., & McCarthy, G. (1996). Differential sensitivity of human visual cortex to faces, letter strings, and textures: A functional magnetic resonance imaging study. Journal of Neuroscience,16(16), 5205–5215.
Ramsey, R. (2018). Neural Integration in Body Perception. Journal of Cognitive Neuroscience, 30(10), 1442–1451. https://doi.org/10.1162/jocn_a_01299
Schmalzl, L., Zopf, R., Williams, M.A., 2012. From head to toe: evidence for selective brain activation reflecting visual perception of whole individuals. Front. Hum. Neurosci. 6. https://doi.org/10.3389/fnhum.2012.00108.
Walla, P., Chang, M., Schaefer, K., & Windhager, S. (2020). Social Perception of Faces: Brain Imaging and Subjective Ratings. Brain Sciences, 10(11), 861. https://doi.org/10.3390/brainsci10110861
