Introducere în problematică
La sfârșitul anului 2020 au fost raportate 7,8 milioane de femei în viață care au fost diagnosticate cu cancer de sân în ultimii 5 ani, ceea ce îl face cel mai răspândit cancer din lume în acord cu statisticile disponibile (WHO, 2021).
Supraviețuitoarele cancerului la sân deseori se confruntă cu dificultăți privitoare la sănătatea lor mintală ca urmare a schimbărilor legate de aspectul fizic, descriind nevoia, impregnată de cutumele sociale, de a „arăta bine pentru a se simți bine” (Davis et al., 2019).
Imaginea corporală, care este definită în general ca reprezentarea mintală a aspectului fizic (derivată din propria percepţie şi de reacţiile altor persoane), este un fenomen complex şi multidimensional ce cuprinde atitudini, percepţii şi experienţe în relaţie cu propriul corp (Cash et al., 2005, apud. Ardakani et al., 2019).
Aceasta joacă un rol important asupra calității vieții psihologice a acestor paciente, în timpul tratamentelor, când se confruntă cu un distres puternic, teamă (inclusiv anxietatea de moarte), incertitudine, cu oboseală accentuată, stare generală de rău, dureri și disconfort fizic (ca urmare a terapiilor – e.g., chimioterapia, terapia hormonală – și/sau a intervențiilor chirurgicale) și prin faptul că sunt puse în fața unor schimbări asupra cărora nu au control (e.g., pierderea părului, inclusiv lanugo, pierderea excesivă în greutate, schimbarea culorii și aspectului pielii, amenoree, schimbări ale aspectului sânilor, mamectomia/mastectomia) (Moreira et al., 2011; Todorov et al., 2019). Cercetările arată că, imaginea corporală are implicații majore mai ales după tratament/intervenții, etapă descrisă în literatura de specialitate ca fiind mai provocatoare din cauza necesității readaptării la situație, conștientizarea și acceptarea schimbărilor și reabilitarea în ariile importante ale vieții (e.g., socială, profesională, personală) (Peterson et al., 2015; Todorov et al., 2019; Ardakani et al., 2019; Davis et al., 2020).
În continuare vor fi discutate pe larg aspectele menționate.
Relevanţa şi importanţa
Îngrijorările şi preocupările legate de imaginea de sine se pot extinde în diverse zone ale vieţii, împiedicându-i supravieţuitoarei revenirea la normal în ceea ce priveşte viața profesională, perturbările legate de imaginea corporală având un impact negativ asupra funcționării sociale și relaționale. De asemenea, distresul persistent legat de aspectul fizic a fost asociat și cu distresul psihologic general sub formă de depresie și anxietate (Todorov et al., 2019).
Diferențe în funcție de vârstă
În cercetarea derulată de Ardakani și colaboratorii (2019) pe un eșantion de femei aflate la vârsta a doua (N = 180), rezultatele au arătat că acestea tind să aibă o percepție relativ bună față de imaginea lor corporală. În studiul lui Moreira și al colaboratorilor (2010), femeile tinere (N = 128) au descris o imagine corporală profund negativă și trăiau un distres puternic legat de propriul aspect fizic pe care îl considerau „inadecvat”. Autorii explică rezultatele prin faptul că, femeile tinere adesea sunt mult mai preocupate de corpul lor, de atractivitatea și frumusețea acestuia, au mai multe insecurități și valorizează mai mult aspectul fizic, astfel temându-se adesea că, din cauza schimbărilor implicate de tratament/intervenții chirurgicale (e.g., căderea părului – inclusiv lanugo, slăbirea profundă, mamectomia), relația maritală va fi afectată negativ (Moreira et al., 2010; Peterson et al., 2015). Totuși, femeile mai înaintate în vârsta nu au avut preocupări sau îngrijorări atât de profunde legate de o posibilă afectare a căsniciei, descriind relații apropiate cu soții din partea cărora primeau un suport social calitativ (Ardakani et al., 2019).
În aceeași manieră, meta-analizele arată că există numeroase diferențe între supraviețuitoarele cancerului la sân, în funcție de vârsta lor, în modul cum își evaluează și descriu aspectul corporal (Peterson et al., 2015; Todorov et al., 2019). Astfel, doar în cazul femeilor sub 50 de ani, imaginea corporală era descrisă de acestea ca fiind „catastrofală”, „greu de suportat”, mărturisind că nu se mai simt bine deloc în pielea lor sau că nu se mai recunosc în oglindă. În majoritatea studiilor, vârsta a fost un predictor important asupra interpretării imaginii corporale, femeile tinere având o imagine mult mai negativă față de aspectul lor corporal comparativ cu cele mai în vârstă (peste 50 de ani). De asemenea, supraviețuitoarele cancerului la sân aflate la pre-menopauză au avut mai multe îngrijorări legate de imaginea corporală și atractivitate, comparativ cu cele aflate în perioada de post-menopauză (Davis et al., 2019).
Diferențe în funcție de tratament / intervenții
Femeile care au trecut printr-o/prin mastectomie au o percepție cu mult mai negativă față de aspectul fizic comparativ cu pacientele care au apelat la metode alternative de „conservare a glandelor mamare” (Davis et al., 2020). Îngrijorător este faptul că, arată studiul citat, cele mai negative scoruri privitoare la aspectul fizic, împovărare psihologică accentuată și preocupări excesive legată imaginea corporală au fost regăsite în rândul femeilor care au suferit o intervenție chirurgicală de extirpare a glandelor mamare. Totodată, femeile tinere au fost mai dispuse să apeleze la o intervenție de reconstrucție mamară, dat fiind faptul că ele trăiesc un distres psihologic mai profund legat de aspectul fizic și atractivitate (Todorov et al., 2019).
Relația maritală și suportul partenerului
O altă arie cu implicații majore asupra conceptualizării imaginii corporale, implicit a încrederii în sine, a supraviețuitoarelor cancerului la sân a fost cea relației cu partenerul de cuplu. Studiile arată că satisfacția maritală, intimitatea și suportul din partea partenerului au corelat negativ cu preocupările legate de aspectul fizic al femeilor (Paterson et al., 2015; Moreira et al., 2011). Astfel, o relației armonioasă care presupune suport calitativ (moral, fizic, emoțional), intimitate și securitate (încredere, respect, consolare) a reprezentat un factor amortizor (engl. psychological buffer) pentru femeile care se confruntau cu numeroase schimbări, inclusiv în ceea ce privește aspectul fizic. În contextul descris, femeile au fost mai puțin preocupate de aspectul fizic, acordând mai puțină atenție schimbărilor și având mai multă încredere în ele, deoarece reușeau să se concentreze pe aspectele pozitive (e.g., calități), atât ale imaginii corporale, cât și cele legate de ariile vieții, suportul oferit de partener fiind factorul care a influențat cel mai mult încrederea în propriile capacități și față de imaginea corporală (Moreira et al., 2011). Autorii citați menționează că, rolul partenerului, a suportului acestuia și a relației romantice au fost semnificativ importante pe parcursul tratamentului/intervențiilor, când pacienta se confrunta cu diverse schimbări (de exemplu, căderea părului, stare generală de rău), iar distresul și teama puteau deveni copleșitoare. Totuși, rolul acestuia nu mai este unul atât de important în etapa post-tratament, care adesea este cu mult mai provocatoare, deoarece implică reabilitarea socială și profesională a pacientei, pe lângă acceptarea situației și recuperarea personală a acesteia.
Aria relațiilor sexuale
Imaginea corporală negativă și preocupările accentuate față de aspectul fizic sunt asociate cu disfuncționalități în aria relațiilor sexuale (Paterson et al., 2015).Totodată, în ceea ce privește relațiile sexuale, intimitatea și aspectul fizic (atractivitatea), femeile tinere mărturisesc că adesea se simt inconfortabil și sunt nesigure privitoare la corpul lor atunci când nu este acoperit de haine – adesea largi pentru a camufla „defectul” resimțit – , fiindu-le inclusiv dificil să se privească în oglindă (Kowalczyk et al., 2019; Paterson et al., 2015). Este larg răspândită concepția (social-culturală) că, sânii sunt un simbol al feminității, maternității și sexualității, fiind asociați cu frumusețea, atractivitatea și maturitatea sexuală (Langellier et al., 1998 apud. Boquiren et al., 2013). Cele mai multe femei, mai ales cele aflate la vârste foarte tinere, se simt „golite” de feminitate și își pierd adesea încrederea în propria atractivitate și frumusețe, fiind complexate profund și trăind un stres traumatic în unele cazuri, ca urmare a intervențiilor chirurgicale și chimioterapiei (Boquiren et al., 2013). Aspectele menționate afectează profund calitatea vieții acestor femei, în special calitatea vieții sexuale și, implicit, afectează relația cu partenerul de cuplu, deoarece acestea simt că și-au pierdut feminitatea (Ardakani et al., 2019; Todorov et al., 2019; Paterson et al., 2015; Boquiren et al., 2013). Nevoia de consiliere și suport de specialitate devine în unele situații imperativă pentru a „salva” relația de cuplu, mai ales în primul an după intervenția chirurgicală (Kowalczyk et al., 2019).
Intervenţii psihosociale
Conform unei meta-analize recente ce a avut ca scop sintetizarea şi cuantificarea efectelor intervenţiilor psihologice pentru imaginea corporală în cazul pacientelor diagnosticate cu cancer de sân şi a supravieţuitoarelor, datele disponibile până în acest moment sugerează faptul că intervenţiile psihologice prezintă eficacitate în reducerea problemelor legate de percepţia corporală, dar nu şi în reducerea problemelor legate de funcţionalitatea sexuală, această arie specifică având nevoie de dezvoltare în practica clinică şi de personalizarea a tratamentului psihosocial (Sebri, Durosini, Triberti, & Pravettoni, 2021).
Deşi în urma unei analize a literaturii de specialitate se poate constata faptul că este nevoie de replicarea numărului limitat de cercetări existente şi de realizarea unor studii controlate pentru îmbunătăţirea calităţii metodologice, există câteva programe care prezintă un nivel acceptabil de eficacitate, cum ar fi intervenţiile din familia terapiilor cognitiv-comportamentale, ce au la bază un model teoretic specific dezvoltat de Cash (2011) ce fundamentează protocoalele susţinute empiric pentru abordarea psihosocială a dificultăţilor legate de imaginea corporală (Fadaei et al., 2011).
Pe scurt, abordările psihoterapeutice derivate din modelele cognitiv-comportamentale tipice pentru imaginea corporală vizează diminuarea nivelului de disfuncţionalitate a gândurilor, emoţiilor şi comportamentelor implicate în evaluarea mintală a propriului corp prin introducerea componentelor de restructurare cognitivă, implementarea modulelor de rezolvare de probleme, psihoeducaţie, gestionarea eficientă a stresului şi exersarea abilităţilor de comunicare şi alte module personalizate în funcţie de particularităţile cazului (Fingeret, Teo, & Epner, 2014; Lewis‐Smith, Diedrichs, Rumsey, & Harcourt, 2018).
Conform unui studiu pilot derulat ce a vizat acceptabilitatea, fezabilitatea şi efectele preliminare ale unui program psihosocial de 7 şedinţe de grup, bazat pe o intervenţie promiţătoare cognitiv-comportamentală adaptată pentru supravieţuitoarele cancerului de sân, efectele pozitive au fost păstrate atât post-intervenţie, cât şi la o lună după verificare în ceea ce priveşte aprecierea propriului corp, preocupările faţă de forma corporală şi greutate, acceptarea modificărilor legate de vârstă şi stima de sine (Lewis-Smith, Diedrichs, & Harcourt, 2018).
Cea mai recentă dezvoltare din categoria programelor personalizate pentru supravieţuitoarele cancerului de sân ce vizează în mod specific distresul psihologic legat de imaginea corporală este intervenţia de grup care durează 8 săptămâni denumită ,,Restoring body image after cancer (ReBIC)”. Per global, aceasta conţine trei componente active: principiile psihoterapiei de grup, exerciţii de imagerie ghidată care vizează imaginea corporală şi psihoeducaţie (Esplen, Warner, Boquiren, Wong, & Toner, 2020) şi s-a dovedit a fi eficient în reducerea problemelor legate de imaginea corporală în urma personalizării protocolului în acord cu caracteristicile supravieţuitoarelor cancerului de sân.
Concluzie
În concluzie, imaginea de sine reprezintă o provocare semnificativă în rândul persoanelor diagnosticate cu cancer de sân şi a supraviețuitarelor ce poate afecta într-o manieră considerabilă nivelul de funcţionalitate, motiv pentru care este indicată adaptarea intervenţiilor psihosociale în acord cu datele existente în literatura de specialitate în acest moment şi preluarea modelelor testate empiric în vederea elaborării unor planuri de tratament corespunzător calibrate la nevoile multidimensionale ale pacientelor/supravieţuitoarelor.
Bibliografie
Ardakani, B. Y., Tirgari, B., & Rashtabadi, O. R. (2019). Body image and its relationship with coping strategies: The views of Iranian breast cancer women following surgery. 12.
Boquiren, V. M., Esplen, M. J., Wong, J., Toner, B., & Warner, E. (2013). Exploring the influence of genderrole socialization and objectified body consciousness on body image disturbance in breast cancer survivors. Body Image, 9.
Davis, C., Tami, P., Ramsay, D., Melanson, L., MacLean, L., Nersesian, S., & Ramjeesingh, R. (2020). Body image in older breast cancer survivors: A systematic review. Psycho‐oncology, 29(5), 823-832.
Esplen, M. J., Warner, E., Boquiren, V., Wong, J., & Toner, B. (2020). Restoring body image after cancer (ReBIC): A group therapy intervention. Psycho‐Oncology, 29(4), 671-680.
Fadaei, S., Janighorban, M., Mehrabi, T., Ahmadi, S. A., Mokaryan, F., & Gukizade, A. (2011). Effects of cognitive behavioral counseling on body Image following mastectomy. Journal of research in medical sciences: the official journal of Isfahan University of Medical Sciences, 16(8), 1047.
Fingeret, M. C., Teo, I., & Epner, D. E. (2014). Managing body image difficulties of adult cancer patients: lessons from available research. Cancer, 120(5), 633-641.
Kowalczyk, R. (2019). Factors affecting sexual function and body image of early stage breast cancer survivors in Poland: A short-term observation. 32.
Lewis-Smith, H., Diedrichs, P. C., & Harcourt, D. (2018). A pilot study of a body image intervention for breast cancer survivors. Body image, 27, 21-31.
Lewis‐Smith, H., Diedrichs, P. C., Rumsey, N., & Harcourt, D. (2018). Efficacy of psychosocial and physical activity‐based interventions to improve body image among women treated for breast cancer: A systematic review. Psycho‐Oncology, 27(12), 2687-2699.
Moreira, H., Crespo, C., Paredes, T., Silva, S., Canavarro, M. C., & Dattilio, F. M. (2011). Marital Relationship, Body Image and Psychological Quality of Life among Breast Cancer Patients: The Moderating Role of the Disease’s Phases. Contemp Fam Ther, 18
Paterson, C., Lengacher, C. A., Donovan, K. A., Kip, K. E., & Tofthagen, C. S. (2016). Body image in younger breast cancer survivors: a systematic review. Cancer nursing, 39(1), E39.
Sebri, V., Durosini, I., Triberti, S., & Pravettoni, G. (2021). The efficacy of psychological intervention on body image in breast cancer patients and survivors: A systematic-review and meta-analysis. Frontiers in Psychology, 12, 407.
Todorov, N., Sherman, K. A., Kilby, C. J., & Breast Cancer Network Australia. (2019). Self‐compassion and hope in the context of body image disturbance and distress in breast cancer survivors. Psycho‐oncology, 28(10), 2025-2032.
World Health Organization. (2021, March 26). Breast cancer. https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/breast-cancer
Yamani Ardakani, B., Tirgari, B., & Roudi Rashtabadi, O. (2020). Body image and its relationship with coping strategies: The views of Iranian breast cancer women following surgery. European journal of cancer care, 29(1), e13191.
Autori:
Cristina Sînziana Trofin (licențiată în psihologie)
Daniel Cojocaru (psiholog clinician specializat în psihologia sănătăţii) – Laboratorul de Psihologia Sănătăţii şi Neuropsihologie Clinică (LPSNC), Universitatea din Bucureşti
Daniel Cojocaru