Comportamentul alimentar de risc și sănătatea mintală a copiilor. Ce schimbări aduce pandemia actuală?

C

A aborda subiectul sănătății mintale a copiilor conduce la o discuție laborioasă, deoarece acesta cuprinde numeroase aspecte pe care adesea societatea actuală nu le are sub control sau pentru care nu oferă soluții întru totul optime de reabilitare. 

Când vorbim despre o dezvoltare tipică, ne gândim la un copil care are un parcurs armonios în creșterea/formarea sa din toate punctele de vedere: biologic (genetic, anatomo-funcțional), psiho-emoțional și social. De cealaltă parte a baricadei, există posibilitatea, pe fondul unor vulnerabilități biologice și psihologice, ca anumiți copii să se confrunte cu dificultăți în plan social sau emoțional care să se reflecte asupra stării lor de bine și asupra comportamentului. În timp, aceste dificultăți devin un risc semnificativ pentru sănătatea mintală a acestora, iar deseori, în cazul copiilor care nu au alte afecțiuni în plan psihic/intelectual (comportament atipic – TSA, ADHD sau alte tulburări de neurodezvoltare), aceste probleme emoționale sunt tratate superficial sau sunt nesesizate de către părinți sau specialiști. 

În cazul copiilor cu dezvoltare tipică, adesea, există tendința de a omite legătura dintre problemele de greutate (supraponderalitatea și obezitatea) și posibile tulburări/riscuri pentru tulburări precum cele depresive sau de anxietate (Zemrani et la., 2021). Emoțiile și comportamentele sunt strâns legate între ele, mai ales în cazul copiilor mici pentru care autoreglarea comportamentului și autocontrolul sunt încă nefinisate sau slab formate.

Un studiu realizat în anul 2003 sublinia faptul că în rândul copiilor cu obezitate severă este prezentă o calitate a sănătății psihologice similară cu cea descrisă de copiii diagnosticați cu cancer și cu mult mai precară decât a copiilor cu greutate normală (Schwimmer et al., 2003). Cu cât greutatea corporală este mai crescută, cu atât calitatea sănătății mintale a copiilor pare a fi mai afectată  (William et al., 2005). Totodată, cercetările arată că, percepția față de calitatea sănătății psihologice a copiilor și a părinților față de cea a propriilor copii coincid în perioada copilăriei, dar începând cu vârsta de 12 ani apar diferențe între cele două raportări (Masini et al., 2021; William et al., 2005). Așadar, părinții sesizează și cunosc dificultățile psihologice pe care le confruntă copilul cât este mic, dar, odată cu vârsta, când acesta capătă independență și își concepe propria înțelegere față de sine și viață, lucrurile se schimbă, iar părinții pierd contactul cu aspectele legate de sănătatea mintală a propriilor copii (Masini et al., 2021). În cazul studiului menționat, un indice de masă corporală (IMC) ridicat a avut un rol negativ major asupra percepției copiilor față de sănătatea mintală proprie. Autorii subliniază că factorii care influențează relația descrisă sunt, în principal, climatul familial destructurat (atitudini negative, obiceiuri alimentare nesănătoase, stresul parental) și un mediu școlar defavorabil. Totuși, un studiu longitudinal recent arată că nu există o asociere clară între stresul parental și comportamentul alimentar de risc al copilului (Rohde et al., 2021). 

Literatura științifică subliniază în nenumărate rânduri rolul stresului resimțit de către copil asupra comportamentului său alimentar, modalitatea aleasă pentru a face față presiunilor exterioare fiind mâncatul compulsiv sau gustările nesănătoase (snacking) (Leung et al., 2021). 

Pe lângă toate acestea, criza sanitară actuală are implicații majore în planul sănătății mintale a copiilor: creșterea riscului pentru anxietate și depresie, legat în principal de schimbările resimțite în plan social, creșterea riscului pentru obezitate asociat cu un stil de viață sedentar (Leung et al., 2021) și cu anxietatea resimțită (Segre et al., 2021). Perioada pandemiei a reprezentat un stres major pentru copii, izolarea de grupul de prieteni și întreruperea activității școlare în mediul fizic a condus la o creștere a timpului petrecut de către aceștia „în preajma ecranelor”, concomitent cu mâncatul dezorganizat și nesănătos în fața acestora, mai ales în cazul băieților (Frawain et al., 2021). Astfel, o altă cercetare de actualitate, cu referire directă la pandemia curentă, subliniază numeroasele schimbări în planul rutinei copiilor (N = 82, cu vârste cuprinse între 6 și 14 ani) și a comportamentului acestora pe fondul distresului psihologic și ambiguității resimțite, dar, mai ales, ca urmare a izolării sociale trăite (Segre et al., 2021). Marea majoritatea au descris anxietatea (78,8%) și golul emoțional (43,3%) ca principale consecințe ale izolării și schimbărilor legate de activitatea școlară. În cazul copiilor care prezentau simptomatologie anxioasă: 44,4% au menționat schimbări în alimentație, 44,4% consumă mai mult junk food, 83,3% se confruntă cu mai multe dificultăți școlare, 77,8% au un somn slab calitativ sau dorm mai puțin, 83,3% petrec mai mult timp în fața ecranelor, iar 72,2% descriu schimbări calitative și cantitative privitoare la alimentație. În ceea ce privește copiii care prezintă schimbări ale dispoziției (gol emoțional, simptomatologie depresivă): 50,0% au un comportament alimentar schimbat, 43,5% consumă mai mult junk food, 73,9% prezintă schimbări calitative și cantitative privitoare la alimentație, dar numai 56,5% au un somn diferit și 30,4% întâmpină mai multe dificultăți la școală. Așadar, anxietatea, trăirile emoționale negative și comportamentul alimentar sunt strâns legate între ele, copiii alegând mâncatul compulsiv sau alimentele nesănătoase ca mecanism de a face față altor probleme întâmpinate în plan fizic/social (mediul școlar schimbat, izolarea în plan fizic) și psihic (anxietatea dată de incertitudine) (Segre et al., 2021).

Cercetările prevăd, în viitorul apropiat, o pandemie a obezității (engl. obesity pandemic) în rândul copiilor, ca urmare indirectă a crizei actuale, cu implicații clare în sfera sănătății fizice (morbiditate și mortalitate) și mentale (risc pentru anxietate și episoade depresive) (Zemrani et al., 2021). Totodată, cercetarea precizează că, în statele slab dezvoltate (zona Africii) se așteaptă o creștere majoră a cazurilor de subponderalitate.

Ce se poate face în acest context?

Rolul școlilor este extrem de important în promovarea și sprijinirea unor comportamente sănătoase. Organizația Mondială a Sănătății menționează că școala are inclusiv menirea de a sprijinii efortul promovării unui stil de viață sănătos, pornind de la exercițiile fizice, igienă mentală, gestionarea comportamentelor de risc pentru sănătate și, nu în ultimul rând, atitudinii asupra alimentației și nutriției (Graham-DeMello et al., 2021). 

Rolul principal rămâne cel al familiei, implicarea membrilor fiind cea mai importantă. Studiile arată că, dintre cele mai eficiente intervenții atât în prevenirea, cât și în combaterea obezității și a comportamentelor alimentare de risc, cea mai eficientă este construirea unei relații sănătoase cu mâncarea (legată implicit de reglarea emoțională și suportul social promovat în cadrul familiei) (Kar et al., 2014). De exemplu, părinții sunt încurajați să ia masa alături de copii cel puțin o dată pe zi, moment dedicat exclusiv familiei. În acest fel, părinții vor reuși să monitorizeze și să gestioneze ce fel de alimente consumă copiii lor. Sunt încurajate ieșirile în familie, în natură sau zone de relaxare (de exemplu, picnic în parc). Totodată, cercetările arată că „mâncatul singur”, în mod constant, poate duce la menținerea sau agravarea simptomatologiei depresive și/sau anxioase, favorizând tendința de a face alegeri nesănătoase (engl. comfort food). Concomitent acestora, copiii trebuie orientați spre practicarea unor exerciții fizice, cu regularitate (plimbat, alergat, gimnastică, practicarea unui sport), făcându-i conștienți de nevoia și importanța acestora în menținerea sănătății fizice și mintale (Katz et al., 2008; Centers for Disease Control and Prevention, 2020).

De asemenea, alte strategii larg promovate ca fiind eficiente sunt: (1) reducerea timpului petrecut în fața „ecranelor” (Restricting television viewing appears to prevent obesity – pentru detalii vezi Kar et al., 2014), inclusiv evitarea obiceiului de a mânca în fața acestora, (2) promovarea alegerilor alimentare sănătoase (aruncarea celor nesănătoase sau debarasarea lor din proximitate, concomitent cu plasarea unor variante sănătoase, care să fie și pe placul copilului), (3) informarea copiilor asupra calității alimentelor și a necesarului nutrițional al fiecăruia dintre noi (într-un limbaj simplu, copiii trebuie să cunoască concret de ce anumite alimente nu sunt bune pentru organismul lor și de ce anume are nevoie corpul, ce îi face bine), (4) căutarea suportului din partea celorlalți și petrecerea timpului liber prin activități recreative (ieșitul cu prietenii, timpul cu familia, căutarea ajutorului moral, emoțional – ca mecanisme de a face față adaptative în „lupta” cu emoțiile și situațiile negative), (5) asigurarea calității și cantității necesare de somn, (6) hidratarea eficientă (Centers for Disease Control and Prevention, 2020; Kar et al., 2014; Katz et al, 2008). 

În final, având în vedere aspectele subliniate anterior, putem remarca rolul major al emoțiilor, a prezenței stresului și a suportului social (din partea familiei, comunității, prietenilor) asupra comportamentului alimentar al copiilor. De cele mai multe ori, atunci când nu reușesc să înțeleagă sau să gestioneze situațiile incerte, dificile din viața lor, copiii caută confortul în activități care le restabilesc echilibrul pe termen scurt, cum sunt mâncatul compulsiv al unor alimente de tip junk food și petrecutul timpului liber în fața ecranelor. Aceștia trebuie îndrumați de către adulți în construirea unor obiceiuri sănătoase, inclusiv alimentare, dar și legate de somn, hidratare, relaxare și igiena emoțiilor. Important de reținut este faptul că, aceste obiceiuri se construiesc alături de copil, prin implicare activă, prin activități petrecute în familie, prin comunicare și explicații clare, și prin sprijin moral, emoțional calitativ și consistent. 

Bibliografie

Centers for Disease Control and Prevention. (2020). Healthy weight, nutrition, and physical activity. About Adult BMI. Page last reviewed: September, 17.

Fraiwan, M., Almomani, F., & Hammouri, H. (2021). Body mass index and potential correlates among elementary school children in Jordan. Eating and Weight Disorders-Studies on Anorexia, Bulimia and Obesity, 26(2), 629-638.

Graham-DeMello, A., Yusuf, J., Kay-Arora, M., Hancock Friesen, C. L., & Kirk, S. F. (2021). Understanding the Environment for Health-Promoting Schools Policies in Nova Scotia: A Comprehensive Scan at the Provincial and Regional School Level. International Journal of Environmental Research and Public Health18(7), 3411.

Kar, S. S., Dube, R., & Kar, S. S. (2014). Childhood obesity-an insight into preventive strategies. Avicenna journal of medicine, 4(4), 88.

Katz, D. L., O’Connell, M., Njike, V. Y., Yeh, M. C., & Nawaz, H. (2008). Strategies for the prevention and control of obesity in the school setting: systematic review and meta-analysis. International journal of obesity, 32(12), 1780-1789.

Leung, K. K., Chu, S. P., Hon, K. L., & Leung, T. F. (2021). Indirect consequences of COVID-19 on children’s health. Hong Kong medical journal= Xianggang yi xue za zhi, 27(2), 160.

Masini, A., Gori, D., Marini, S., Lanari, M., Scrimaglia, S., Esposito, F., … & Dallolio, L. (2021). The Determinants of Health-Related Quality of Life in a Sample of Primary School Children: A Cross-Sectional Analysis. International Journal of Environmental Research and Public Health18(6), 3251.

Rohde, J. F., Larsen, S. C., Händel, M. N., Olsen, N. J., Stougaard, M., & Heitmann, B. L. (2021). Associations between Parental Stress and Subsequent Changes in Dietary Intake and Quality among Preschool Children Susceptible to Obesity. International journal of environmental research and public health18(7), 3590.

Schwimmer, J. B., Burwinkle, T. M., & Varni, J. W. (2003). Health-related quality of life of severely obese children and adolescents. Jama, 289(14), 1813-1819.

Segre, G., Campi, R., Scarpellini, F., Clavenna, A., Zanetti, M., Cartabia, M., & Bonati, M. (2021). Interviewing children: the impact of the COVID-19 quarantine on children’s perceived psychological distress and changes in routine. BMC pediatrics21(1), 1-11.

Williams, J., Wake, M., Hesketh, K., Maher, E., & Waters, E. (2005). Health-related quality of life of overweight and obese children. Jama293(1), 70-76. 

Zemrani, B., Gehri, M., Masserey, E., Knob, C., & Pellaton, R. (2021). A hidden side of the COVID-19 pandemic in children: the double burden of undernutrition and overnutrition. International Journal for Equity in Health20(1), 1-4.

Autor: Trofin Cristina-Sînziana (An III – Licență, Departamentul de Psihologie, Universitatea din București)

Trofin Cristina-Sînziana

Add comment

Arhivă Ediții

Pagina de Facebook APR