Echilibrul Muncă-Familie

Context

Muncă, muncă și iar muncă! Ne putem întreba, pe bună dreptate, cum putem împleti utilul cu plăcutul: să performăm adecvat la locul de muncă și să fim și cele mai bune variante ale noastre, în calitate de oameni de familie. Pentru a afla răspunsul nenumăratelor întrebări ce privesc armonizarea celor două elemente ale vieții, vă invităm să lecturați acest articol și, în final, să consultați resursele și recomandările experților.

Echilibrul Muncă-Viață

Pentru început, discuția despre armonizarea vieții de muncă și cea a vieții de familie trebuie să își aibă originea în literatura de specialitate, având în vedere faptul că psihologia industrial-organizațională a fost, este și va fi interesată de aspectele ce țin de starea de bine a oamenilor cu și la locul de muncă.

Echilibrul dintre muncă și viață reprezintă o contopire a celor două constructe generale, pentru a surprinde balansul dintre acestea. Poate părea o definiție circulară a conceptului, dar ce trebuie reținut este că ariile de interes, atunci când vine vorba despre echilibrul muncă-viață, sunt diverse și variază de la o persoană la alta. Astfel, putem vorbi despre concepte precum calitatea vieții, opțiunile flexibile de muncă și echilibrul general al vieții (Lockwood, 2003). Este demn de menționat că literatura de specialitate nu a identificat, neapărat, un consens privind definirea acestui construct, ci, mai degrabă, multiple perspective echivalent valide (vezi Kalliat & Brough, 2008).

După cum a mai fost menționat și în literatura de specialitate, există o oarecare îngrijorare comunitară privind degradarea calității familiale și a vieții, în general (Guest, 2002). Se pare că nu prea multe s-au schimbat, din 2002. Astfel, dovezile meta-analitice surprind asocierile echilibrului muncă-viață cu performanța organizațională (Beauregard & Henry, 2009). Orice cititor s-ar putea întreba din ce motiv nu există o pleiadă de meta-analize ce să listeze antecedentele și consecințele acestui construct.

Răspunsul este unul relativ simplu: Cercetările de până în prezent se focalizează, majoritar, pe aspectele negative ale echilibrului muncă-viață. Vom putea găsi, așadar, multiple dovezi pentru constructele cunoscute sub denumirea de conflict muncă-viață (engl., work-life conflict) și conflict muncă-familie (engl., work-family conflict). Aceste două concepte sunt, de obicei, utilizate interșanjabil, din pricina faptului că există probleme în definirea și măsurarea lor (Kossek & Lee, 2017).

(Dez)echilibrul Muncă-Familie

În continuare, ne vom referi la constructul nostru de interes prin prisma conflictului dintre muncă și familie. Acesta este asociat cu variabile dispoziționale negative (e.g., nevrotism, afect negativ) sau pozitive (e.g., afect pozitiv, autoeficacitate), cu stresori de la locul de muncă (e.g., conflictul de rol, ambiguitatea de rol), implicarea în muncă, sprijinul social de la locul de muncă (i.e., din partea supervizorilor sau a colegilor), caracteristicile locului de muncă (e.g., varietate, autonomie), respectiv contrapărțile acestora (e.g., sprijinul social din partea familiei, caracteristicile familiei, etc.) (Allen et al., 2012; Michel et al., 2011).

Studii recente din sfera conflictului muncă-familie surprind aspecte aplicate ale religiozității, satisfacției în muncă și performanței (Radita et al., 2021), vorbesc despre eterogenitatea autoangajării (i.e., este vorba despre self-employment, dar nu există o traducere în limba română a acestui construct) din Europa (Bozzon & Murgia, 2021), despre coping-ul prin consumul de alcool al părinților copiilor preșcolari (Kuntsche & Kuntsche, 2021), respectiv despre perspective noi privind asocierea dintre conflictul muncă-familie și burnout (Zheng et al., 2021) sau implicarea în muncă (Park et al., 2021).

Notă de Final și Recomandări

Concluzionând, putem observa faptul că respectivul curent negativ din cercetarea privind echilibrul muncă-viață nu pare să fi luat sfârșit, ci doar să își fi îndreptat atenția și spre alte elemente sau teorii, ce au potențialul de a genera mecanisme explicative ale constructului, contribuind, ultimativ, la consensul privind definirea acestuia. Pentru a înțelege mai aplicat ideea, în momentul în care vom avea o definire mai clară a conceptului, ne vom putea îndrepta atenția către siguranța măsurării lui. Cu alte cuvinte, vom putea ști cu mai mare exactitate care sunt subtemele de interes și unde pot fi făcute recomandări bazate pe dovezi solide. Recomandările, firește, vor deschide noi uși pentru cercetători, practicieni și angajați, aceștia formând eforturi comunitare în explicarea și înțelegerea fenomenelor ce țin de echilibrul muncă-viață. Totodată, intervențiile din prezent vor putea fi optimizate, având, bazal, aceleași dovezi solide anterior menționate. Echilibrul muncă-viață trebuie înțeles ca un întreg domeniu de interes, atât pentru cercetători, cât și pentru angajați. În acest sens, pot fi recomandate toate articolele din aria echilibrului muncă-viață, de pe pagina Harvard Business Review. Acestea oferă un suport științific adecvat și verificat, într-o manieră simplu de înțeles și parcurs, pentru o aplicabilitate optimizată. Așadar, vă urăm o primăvară liniștită și productivă, dublată de armonie între cerințele locului de muncă și timpul petrecut cu familia și cei dragi!