Sunt doctor în psihologie, psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportamental acreditat de Colegiul Psihologilor din România și Institutul Albert Ellis New York, cu o specializare secundară în Terapia centrată pe Scheme. Sunt și supervizor în cadrul Asociației de Psihoterapii Cognitive și Comportamentale din România. Interesele mele din ultima perioadă sunt legate de eficiența Contextual Schema Therapy și de găsirea îmbinării optime între conceptualizarea clinică și tehnicile specifice Schema Therapy și conceptualizarea clinică și tehnicile specifice ACT. Experiența de peste 13 ani ca terapeut cuprinde lucrul cu tulburările mentale ale adulților, copiilor, dezvoltare personală și optimizarea relațiilor de cuplu.
Bună, Amfiana! Ne bucurăm să te avem alături de noi în această ediție a Newsletter-ului Asociației Psihologilor din România (APR)! Tema lunii este iubirea – apropo de Ziua Îndrăgostiților –, așa că ne-am gândit să te contactăm, cunoscând interesul tău pentru psihologia cuplului. Spune-ne întâi cum a început pasiunea ta pentru acest domeniu.
Cred că întotdeauna m-a pasionat tema relațiilor de cuplu. Însă cel mai mult am căutat soluții și informații atunci când relațiile mele nu erau așa cum mi-aș fi dorit.
Să definim conceptul cheie al tematicii noastre. Ce înseamnă iubirea?
Aș defini iubirea prin prisma teoriei atașamentului și prin prisma teoriei evoluționiste. Fiecare ființă umană are nevoie de o relație principală de referință, “a go to person”, care este persoana care contează cel mai mult din lume, iar sentimentul este reciproc. În plus, este nevoie și de elementul de „chimie” fizică, emoțională, mentală care face un cuplu potrivit din perspectiva perpetuării speciei.
La ce ajută să fie partenerii de cuplu atenți la începutul relației pentru a-și da seama de compatibilitatea pe termen lung?
Subiectul acesta este atât de complex, încât s-a scris foarte mult pe tema lui. Voi încerca să punctez câteva aspecte. Cred că cel mai bine a rezumat John Gottman (Gottman, 2016): dacă este să te gândești pe termen lung la o relație, să nu te gândești în primul rând prin intermediul calităților partenerului sau a aspectelor care funcționează între voi, ci prin perspectiva neajunsurilor, trăsăturilor care nu îți plac, incompatibilităților. Cât timp ai putea trăi cu ele? Luni? Ani? Aici mulți din noi facem greșeala să credem că unele trăsături se vor schimba așa cum vrem noi, în timp, „pentru că mă iubește”. De multe ori este vorba de trăsături de personalitate sau temperament care se modifică puțin, greu, sau deloc. Mergând mai departe, Eckhard Roediger (Roediger, 2015) afirmă că elementul esențial de compatibilitate pe termen lung într-un cuplu este măsura în care ambii parteneri reușesc să vadă realitatea și prin ochii celuilalt, să admită că există și o realitate alternativă prin perspectiva celuilalt, nu doar o singură perspectivă absolută și „corectă”, cea a propriei persoane. Prin această abilitate de a fi empatic unul cu celălalt se ajunge mai ușor și mai natural la acceptarea diferențelor pe termen lung și la găsirea unor soluții de mijloc.
Continuând pe tema compatibilității, este adevărat că opusele se atrag?
Un demers foarte relevant în acest sens îi aparține lui Helen Fisher, cercetătoare în domeniul antropologiei biologice și care s-a axat pe aspectele personalității noastre care au bază neuro-biologică, aspectele cu care ne naștem și care determină aproximativ 50% din cine suntem și cum ne comportăm (Fisher, 2018).
Astfel, ea a cules din literatura de specialitate acele trăsături stabile care aveau rădăcini de natură biologică (hormoni sau neurotransmițători). După o sinteză a studiilor de genetică comportamentală, sau care vizau asocierile dintre sistemele hormonale și neurotransmițători și comportamente sau trăsături, a ajuns la ipoteza că sunt patru sisteme neuronale mari care pot fi asociate cu trăsături stabile: 1) Sistemul dopaminergic și cel noradrenergic; 2) Sistemul serotoninergic; 3) Sistemul testosteronului; 4) Sistemul estrogenului și oxitocinei.
Tipurile de temperament pe care Helen Fisher le consideră asociate cu fiecare dintre aceste sisteme sunt:
- Exploratorii, persoanele în căutare de senzații
- Constructorii, persoane conservatoare, precaute, stabile
- Directorii, persoane metodice, raționale, competitive
- Negociatorii, persoane empatice, idealiste, orientate înspre valori umanitare.
Apoi Helen Fisher a realizat un chestionar care să măsoare aceste tipuri și l-a pus spre completare pe un site de „dating” pentru a putea observa ulterior cum se atrag sau resping aceste trăsături: cine pe cine alege/ respinge.
Exploratorii caută pe cineva cu care să împărtăşească aventura: în conversaţie, în pat, prin oraş, în activităţile din timpul liber sau atunci când călătoresc prin lume. Un partener de „joacă” şi de explorare! Preferă să iasă şi să facă diverse activităţi, aşa că o relaţie cu un explorator este de obicei plină de acţiune. Le place să exploreze plăcerile simţurilor, aşa că merg la diverse evenimente: expoziţii de artă, evenimente culinare, degustare de băuturi, parade, spectacole de sunet şi lumini, filme de groază, etc. Le place muzica mai complexă, dansurile pline de energie. Exploratorii au de obicei cel mai mare palmares de relaţii dintre toate tipurile, tocmai pentru că le place să cunoască oameni noi, iar unii dintre ei se plictisesc repede. Le place libertatea și varietatea. Ei decid cel mai greu să se căsătorească şi numai după ce şi-au găsit adevărata parteneră de joacă şi aventură. Prin urmare, exploratorii caută şi se potrivesc cu alţi exploratori.
Constructorii caută un partener/ă de „echipă”. Ei trăiesc iubirea mai ales din punct de vedere pragmatic, ei caută un partener stabil, fidel, predictibil, cineva care le împărtăşeşte valorile de a avea o familie şi de se ancora în comunitatea din care fac parte. Pentru ei sunt importante punctualitatea, planurile concrete. Când se implică cu seriozitate într-o relaţie, ei au tendinţa de a face cadouri simbolice, cu o semnificaţie durabilă. Sunt protectivi cu partenerii lor. Le plac partenerii cu standarde morale înalte şi care respectă normele şi obiceiurile sociale. Caută pe cineva care administrează banii cu cap, responsabil/ă cu lucrurile sau proprietăţile personale, muncitor/muncitoare şi devotat/ă vieţii de familie. Atunci când găsesc o asemenea persoană, ei vor să formeze o familie, îşi iau în serios rolul de partener, cu toate responsabilităţile, plănuind să fie fideli şi din punct de vedere sexual. Dintre toate tipurile, se străduiesc cel mai mult să facă tot ce depinde de ei pentru a-şi ţine jurămintele maritale. În concluzie, constructorii se potrivesc cel mai bine cu alţi constructori.
Directorii îşi analizează raţional nevoile, intenţiile şi speranţele. Caută pe cineva care le împărtăşeşte scopurile şi cu care pot schimba idei, teorii şi cu care să poată discuta despre ştiinţă, politică, istorie sau orice interes ar avea. Ei caută un partener pentru mintea lor. Pentru a le echilibra stilul prea direct şi tendinţa de a lua decizii rapid, ei caută parteneri care pot cântări alternative, asculta activ, care pot face conflictelor cu diplomaţie, şi care au abilităţi sociale bune. Pentru că ei sunt mai reţinuţi din punct de vedere emoţional, ei caută persoane mai expresive. Datorită tendinţei lor de a controla oameni, sunt atraşi de persoane flexibile, chiar indecise. Astfel ei sunt cel mai mult atraşi de negociatori care au empatia şi tactul de a face faţă personalităţii lor puternice.
Negociatorii sunt plăcuţi de toate celelalte tipuri pentru că sunt flexibili, apreciativi, afectuoşi, pot intui gândurile şi emoţiile celorlalţi, foarte buni în a-şi exprima propriile idei şi emoţii. Şi pentru că sunt curioşi şi vor să îi cunoască pe ceilalţi şi de obicei au încredere în oameni, ei se pot mula pe oricare din celelalte tipuri. Negociatorii îşi caută sufletul pereche cu care să aibă o relaţie foarte profundă, plină de sens şi semnificaţii, chiar spirituală. Iar atunci când îl/o găsesc, se străduiesc din greu să menţină armonia cu iubirea vieţii lor. Ei sunt cel mai des atraşi de directori, cu care îşi pot discuta şi ei ideile şi teoriile şi cu care se pot implica în discuţii profunde şi pot avea o conexiune emoţională plină de semnificaţii.
În cazul negociatorilor şi al directorilor, funcţionează zicala „contrariile se atrag”.
Nu uitaţi însă că temperamentul înnăscut şi trăsăturile biologice explică doar aproximativ jumătate din ceea ce sunteţi şi ceea ce căutaţi la un partener. Mai sunt şi alte „forţe” în această relaţie.
Cât ține iubirea?
Studiile lui Helen Fisher arată că sentimentul de a fi îndrăgostit durează aproximativ între 6 luni și un an jumătate, maxim 2, în condițiile materializării într-o relație. (Fisher, 2017). În timp, iubirea de tip îndrăgostire se transformă în iubire matură de tip atașament și aceasta e cea care poate dura în timp, ani de zile și în unele cazuri chiar toată viața.
Uneori chimia între parteneri nu este de bun augur. Care sunt semnele unei relații abuzive?
Într-o relație sănătoasă există un echilibru în modul în care sunt îndeplinite nevoile și valorile celor doi parteneri. În relațiile abuzive, unul dintre parteneri renunță constant la nevoile sale pentru a nu pierde relația, iar celălalt partener este confortabil cu asta, sau chiar cere agresiv să îi fie îndeplinite dorințele în detrimentul celeilalte persoane. În terapia de cuplu există sintagma “schema chemistry”, cu referire la chimia trăsăturilor de personalitate care pot crea un cerc vicios negativ (Roediger, 2015). De exemplu, ne pot atrage parteneri care seamănă în anumite privințe cu părinții noștri (sau cu persoanele care ne-au crescut). Se întâlnesc multe situații în care o persoană care a avut un părinte alcoolic își alege inconștient parteneri care au la rândul lor probleme de alcool, sau care au avut un părinte dominator, controlator, și ulterior își aleg parteneri similari. Exemplele pot continua. Ideea de bază de aici este că în funcție de experiențele din copilărie pe care le-am avut, ne putem simți familiari cu un anumit stil de interacțiune și comportament care ulterior ne poate atrage în mod inconștient. În acest sens este important să ne conștientizăm tendințele și tiparele din relații pentru a putea schimba alegerile noastre din prezent și viitor, astfel încât în relația în care ne aflăm sau ne vom afla să reușim să ne îndeplinim mai bine nevoile și valorile pe care le avem.
Să vorbim acum despre terapia de cuplu. Cu ce dificultăți vin cel mai des cuplurile la psiholog?
Printre cele mai întâlnite sunt situații de infidelitate, nemulțumire cronică în relație, diferențe majore de parenting, insatisfacție în relațiile sexuale.
Ce arată cercetările din psihologie despre eficiența și ingredientele active ale terapiei de cuplu?
Forma de terapie cu cele mai multe studii și rezultate pozitive este Terapia Focalizată pe Emoții, dezvoltată de Sue Johnson. Și Terapia Cognitiv Comportamentală este eficientă, mai ales dacă include și tehnici de focalizare pe emoții. Consider că printre cele mai importante ingrediente active se numără focalizarea pe nevoile emoționale de bază ale partenerilor, includerea compasiunii și auto-compasiunii, creșterea empatiei pentru celălalt partener, acceptarea aspectelor care țin de trăsăturile de personalitate ale fiecăruia dintre cei doi și găsirea unor soluții de tip câștig-câștig sau de mijloc, în care nevoile și valorile ambilor parteneri pot fi îndeplinite măcar parțial. Consider de asemenea că dacă nu este posibilă atingerea unor astfel de soluții că este de datoria noastră a profesioniștilor să ajutăm oamenii care ne caută ajutorul să pună capăt relațiilor care nu funcționează și să îi învățăm cum să caute altele noi, care să le fie mai compatibile.
Ce lectură recomanzi cuplurilor pentru a avea relații mai funcționale?
Helen Fisher. De ce el? De ce ea? Cum sa gasesti dragostea adevărată întelegându-ți tipul de personalitate, Humanitas 2018.
Bruce Stevens and Eckhard Roediger. Breaking Negative Relationship Patterns, John Wiley & Sons, 2016.
Amir Levine, Rachel S. F. Heller. Stilurile de atașament. O nouă teorie a atasamentului. Cum să găsesti și să păstrezi o relație de cuplu fericită. Editia a III-a. Editura Asociatia de Stiinte Cognitive din Romania ASCR, 2020.
Referințe
Chiara Simeone-Difrancesco, Eckhard Roediger, Bruce A. Stevens (2015). Schema Therapy with Couples: A Practitioner’s Guide to Healing Relationships, John Wiley & Sons Inc, NY.
John M. Gottman, Nan Silver (2016). Cele șapte principii ale unei căsnicii fericite. Ghid practic elaborat de cel mai renumit expert în relațiile de cuplu. Editura Asociația de Științe Cognitive din România ASCR.
Helen Fisher (2017). Anatomia iubirii. O istorie naturală a relațiilor de dragoste și a destrămării lor. Editura Trei.
Victor Bohuș
Victor Bohuș este absolvent al masteratului Psihologie clinică, consiliere psihologică și psihoterapie din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Este pasionat de cercetarea funcționării minții umane, iar printre interesele sale specifice se numără psihoterapia, psihologia interculturală și psihologia evoluționistă.
Foarte interesant articolul si apreciez trimiterile academice. Am o nelamurire, totusi, cu privire la existenta iubirii intre mai multe persoane (relatii poliamoroase) sau intre persoanele de acelasi gen – din definitia data, ar reiesi ca recunoastem ca iubire doar pe cea de tip heteronormativ. Care este pozitia studiilor cu privire la aceste tipuri de relatii? In cadrul lor nu putem vorbi despre iubire?
[…] Iubirea din perspectivă psihologică. Interviu cu Amfiana Botez. […]