Gândește-te la ultima dată când ai întâlnit pe cineva considerat de tine atractiv. Este posibil să te fi bâlbâit, palmele să-ți fi transpirat. S-ar putea să fi spus ceva incredibil de stupid și să te fi împiedicat spectaculos în timp ce încercai să te îndepărtezi. Poate că inima ți-a bătut în piept mai puternic. Mai multe știi tu.
La începutul articolului vei citi un scurt istoric al noțiunii de iubire și implicațiile ei sociale de-a lungul timpului, după care vor urma informații susținute științific despre acest fenomen complex și dificil de abordat.
Poate că nu este o surpriză faptul că, timp de secole, oamenii au crezut că dragostea (și majoritatea celorlalte emoții) a „apărut” în inimă. După cum se arată în secolul XXI, dragostea „apare” în creier – ceea ce, la rândul său, face ca restul corpului să devină afectat. Tot de secole se încearcă să se răspundă la întrebarea „ce este iubirea?”. S-a răspuns, dar de fiecare dată altfel.
A început dragostea în Evul Mediu?
Romantismul ar putea avea nouă secole, potrivit unui academician de la Universitatea Oxford. Laura Ashe a descris apariția iubirii romantice în literatura evului mediu.
Natura dragostei din secolul XXI ne-a arătat un nou orizont cultural și social din care am putea învăța cum să ne gestionăm conflictele dintre iubire și ură, dominanță și supunere, fără a crea efecte psihologice și sociale negative.
Astfel, percepția asupra relațiilor romantice este în continuă transformare, astăzi vorbind chiar de „relații online”.
Din secolul XXI, iubirea romantică a devenit un subiect de interes pentru oamenii de știință. Psihologii, de exemplu, definesc dragostea romantică precum o stare motivațională asociată cu dorința de a intra sau de a menține o relație strânsă cu o altă persoană.
Îndrăgostit până peste cap – o dependență naturală
Tindem să percepem dragostea romantică precum o emoție, dar poate fi mai degrabă un instinct de supraviețuire. Evoluția a favorizat mecanismele care ne determină să ne îndrăgostim deoarece dragostea crește probabilitatea unui atașament care ne îmbunătățește șansele de supraviețuire. După cum explică neurologul Lucy Brown și antropologul Helen Fisher pe site-ul lor, “Anatomy of Love” dragostea romantică este un motiv de a câștiga un partener preferat de relație.
Dragostea romantică și creierul
Studiile imagistice au arătat că dragostea joacă un rol în medierea recompensei și a motivației orientate spre scopuri. S-a constatat creșterea activării în regiunile creierului implicate în procesarea recompensei, motivației și reglarea emoțiilor.
Oxitocină, empatie și relație
Cercetările efectuate atât la om, cât și la mamifere non-umane au arătat rolul oxitocinei în cogniția socială:
- comportamentul social;
- afiliere.
Comunicarea empatică în cupluri joacă un rol important în calitatea relației și bunăstarea individuală, iar cercetările au arătat rolul oxitocinei în furnizarea substratului neurobiologic pentru formarea cuplurilor și empatie.
Cuplurile au fost observate în interacțiunea de sprijin, iar comportamentul a fost codificat pentru:
- comunicarea empatică, inclusiv congruența afectivă;
- menținerea concentrării asupra partenerului;
- recunoașterea suferinței partenerului;
- schimbul reciproc;
- empatia non-verbală.
Cu toate acestea, dovezile existente sugerează că relațiile intime exercită atât efecte benefice cât și dăunătoare asupra sănătății fizice și psihologice a individului (Enns și colab., 2002; Anderson și Saunders, 2003). Modelele de comunicare din cadrul relațiilor romantice sunt predictori centrali ai bunăstării și satisfacției vieții adulților.
Scanările cerebrale se schimbă dramatic după respingere. Un studiu raportat în Journal of Neurophysiology a constatat că cei respinși au avut o activitate semnificativ mai mare în cortexul insular, o regiune asociată cu suferința și durerea.
Nivelul disperării poate fi sever și se poate agrava în timpul unei respingeri similar cu experiența cuiva după oprirea consumului de droguri. Acest lucru nu este surprinzător.
Un nivel scăzut de oxitocină s-a asociat cu dificultăți în comunicarea empatică. Nivelul scăzut de oxitocină a prezis dificultăți empatice atât la nivelul cuplului, cât și în viață socială. Nivelul scăzut de oxitocină a influențat durata relației, nivelul anxietății și simptomele depresive.
Ca la final…
Ai aflat că dragostea are o istorie lungă și a atras diverse controverse, chiar prejudecăți de-a lungul timpului. Ai mai aflat că ea se construiește mai întâi în creierul tău.
Am văzut ce anume este dragostea romantică din perspectiva psihologiei și a neuroștiințelor.
Comunicarea empatică în cupluri joacă un rol important în calitatea relației și bunăstarea individuală, iar cercetările au indicat rolul oxitocinei în furnizarea substratului neurobiologic pentru relaționare în cuplu și socială, și empatie.
Ești încurajat, cititorule, să parcurgi referințele citate pentru mai multe detalii și să reflectezi la întrebarea „Ce loc îi oferi în viața ta?”
Mihaela Abagiu
Mihaela Abagiu este absolventă a Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei și a masterului Psihologia Sănătăţii - Cercetare Clinică şi Optimizare comportamentală, Universitatea din Bucureşti. Este interesată de psihologia bazată pe dovezi ştiinţifice , psihologia ca domeniu de studiu interdisciplinar și de mecanismele de adaptare ale omului, cu precădere în situații adverse de viața, mecanisme care se pot modela prin educare și autoeducare.
[…] Chimia îndrăgostirii – Mihaela Abagiu […]