Calitatea Cercetărilor Științifice Privind Sănătatea Mintală în Timpul Pandemiei COVID-19

Sănătatea mintală a devenit unul dintre cele mai importante subiecte de discuție, odată cu declararea situației cauzate de COVID-19 ca pandemie de către Organizația Mondială a Sănătății. În acest sens, articolul de față aduce în prim-plan aspecte ce țin de evaluarea calității studiilor efectuate în ultimele luni ale anului 2020. Totodată, se va face apel la o analiză critică a demersurilor științifice, prin referirea la argumente și aspecte ce țin de meta-știință. Concluziv, vor fi listate direcții viitoare de adresare a problemelor ivite, cauzate de demersuri chestionabile de cercetare.

Cum Poate Pandemia să Afecteze Progresul Psihologiei Științifice? Despre Meta-Știință și Altruism

Gândirea Critică și Practicile Evidence-Based

Curent evidence-based…curent science-based…două accepții cu care ne putem întâlni relativ ușor, cotidian. Un pas istoric important, am putea argumenta, în înțelegerea științei, a fost acela de a trece de la aprecierea științei ca o autoritate la aprecierea științei ca o metodă de cunoaștere a realității.

În ciuda acestui fapt, rețelele de socializare prezintă, încă, viziuni distorsionate ale științei. Pe de-o parte, persoanele pot face apel la argumente de tipul „Sunt atâtea studii științifice care […]”, sau „Am citit un studiu care […]”. Pe de altă parte, știința poate fi privită ca un motor malefic, de înscenare a unor evenimente sau de încercare a manipulării societății (e.g., conspirația 5G, conspirația Bill Gates; Ahmed, Vidal-Alaball, Downing, & Seguí, 2020; Georgiou, Delfabbro, & Balzan, 2020). În România, nu există date, în prezent, care să ateste nivelul de alfabetizare științifică a unui eșantion reprezentativ pentru populație. În acest sens, evaluările subiective și nesatisfăcătoare ale alfabetizării științifice pot fi obținute, de multe ori și nu lipsite de simțul umorului, din comunitățile formate în cadrul rețelelor de socializare.

Atât teoreticienii, cât și practicienii, au observat această problematică: lumea a început să interpreteze articole științifice, fără vreo înțelegere a metodei, în sine. Acest fapt nu poate fi privit exclusiv ca un aspect indezirabil, în special în zilele noastre, în care gândirea critică și scepticismul metodologic pot fi considerate abilități must-have.

Despre Știință și Meta-Știință

Există un impediment, cu toate acestea: nu numai persoanele care nu au aprofundat metoda științifică au probleme în interpretarea studiilor din literatura de specialitate, ci și practicienii și cercetătorii. Astfel, se poate afirma că erorile de sorginte statistică sau metodologică nu se află numai în raționalul individual sau colectiv, ci și în literatura de specialitate.

În acest sens, adresarea calității cercetărilor științifice ar putea reprezenta, de asemenea, o abilitate must-have. Aceasta poate fi înțeleasă în termeni de „meta-cercetare” (engl., meta-research) sau „meta-știință” (engl., meta-science). O cercetare a cercetărilor, ce reprezintă o disciplină științifică în plin proces de evoluție, care caută activ evaluarea și optimizarea practicilor de cercetare, după cum notează Ioannidis, Fanelli, Dunne și Goodman (2015). Putem argumenta că este nevoie de știință și această nevoie devine din ce în ce mai puternic resimțită. Dar, pentru a adăuga, este nevoie de știință de calitate, iar această calitate poate fi evaluată obiectiv.

„Cele 10 Porunci”

Pentru a putea începe argumentarea, este necesar ca știința să fie comunicată optim, în sensul înțelegerii și aprofundării materialului. Astfel, se va face apel la cele „10 porunci” ale lui Lilienfeld (2005), pentru a distinge știința de pseudoștiință, după cum urmează:

1. Delimitarea caracteristicilor științei de cele ale pseudoștiinței.
2. Delimitarea scepticismului de cinism.
3. Delimitarea scepticismului metodologic de scepticismul filozofic.
4. Delimitarea afirmațiilor pseudoștiințifice de afirmațiile false.
5. Delimitarea științei de oamenii de știință.
6. Explicarea fundamentelor cognitive ce stau la baza credințelor pseudoștiințifice.
7. Aprecierea convingerilor pseudoștiințifice drept funcții motivaționale vitale.
8. Expunerea studenților atât la exemple de bune practici științifice, cât și la exemple de practici pseudoștiințifice.
9. Consistența standardelor intelectuale individuale.
10. Delimitarea afirmațiilor pseudoștiințifice de afirmațiile metafizice religioase.

Implicații Clinice și Limitări

În lumina argumentelor anterioare, Lee și Hunsley (2015) delimitează implicațiile clinice și limitările practicilor bazate pe dovezi. Un prim punct menționat de aceștia este faptul că practicile bazate pe dovezi reprezintă un scut împotriva pseudoștiinței sau a modalităților riscante de evaluare și tratament. Firește, acest prim pas marchează motivația evaluării obiective a eficienței și eficacității metodelor utilizate nu numai în psihiatrie, ci în orice practică argumentată de dovezi științifice solide. Psihologia este un astfel de exemplu de practică, în teorie. Realitatea, în schimb, poate aduce contradicții, deseori, prin activitățile a fel de fel de „experți” ce promovează produse sau servicii netestate, cu un grad mult prea ridicat de incertitudine, din cauza dovezilor științifice slabe, pe care își bazează argumentele. Astfel, după cum notează Lee și Hunsley (2015), chiar și anumite intervenții ce par plauzibile pot fi, realist, ineficace sau chiar riscante.

Limitările practicilor bazate pe dovezi, conform lui Lee și Hunsley (2015) sunt:

• Dificultatea de a diferenția știința de anumite forme pseudoștiințifice.
• Faptul că cercetările privind nivelurile de competență ale psihiatrilor, în domeniul practicii bazate pe dovezi, se află în stadiu incipient.

Putem înțelege, așadar, nu doar o recomandare de interes privind meta-cercetarea, ci o nevoie de implementare și aprofundare a cunoștințelor generate de aceasta.

Sănătatea Mintală și Pandemia COVID-19

Contextul global privind COVID-19 a îndemnat atât cititorii, cât și cercetătorii, să pună mai mare preț pe abordarea data-driven. Pot fi observate date noi, aproape zilnic, fie din domeniul medical, fie din domeniile conexe. Un lucru este sigur: cu cât sunt valabile mai multe date, cu atât se poate ivi mai repede șansa de informare a publicului privind situațiile critice incerte. Cu toate acestea, această acumulare rapidă de date vine, la pachet, cu un preț… unul destul de mare: cât de solide și relevante sunt datele acumulate?

Sunt cunoscute, până în prezent, date privind starea de sănătate psihică a angajaților, odată cu declararea pandemiei (e.g., Hamouche, 2020), respectiv serviciile și aplicațiile guvernamentale sau academice de gestionare a sănătății psihice, pe timpul pandemiei (e.g., Zhou et al., 2020). Cu toate acestea, au existat și există, la polul opus, situații de chestionare a autenticității și a validității acestor date.

Nieto, Navaz și Vásquez (2020) adresează această problematică, prin intermediul unei revizii sistematice a literaturii de specialitate. Astfel, practici precum utilizarea la scară largă a eșantioanelor de conveniență, lipsa analizelor de putere a priori, respectiv rate scăzute de aderare la recomandările open science (e.g., preînregistrarea studiilor, date valabile public), reprezintă inconveniente în privința validității, generalizabilității și a replicabilității rezultatelor obținute de diverși autori. „Sacrificarea rigorii științifice”, conform spuselor lui Nieto și a colaboratorilor săi (2020, p. 1), nu ar trebui să reprezinte o motivație a rapidității de colectare a datelor privind cercetările științifice actuale. Cu alte cuvinte, datele numeroase, colectate cu rapiditate, pot fi considerate necesare, dar nu și suficiente. Accentul, în realitate, ar trebui pus pe seama calității datelor colectate, în detrimentul spiritului de amplificare, fie naturală, fie artificială, a cantității acestora.

Ce Rămâne de Făcut?

Practicile științifice nu mai pot fi considerate de ajuns, în prezent. Din ce în ce mai multe exemple, chiar dacă reprezintă dovezi anecdotice, reușesc să ne pună pe gânduri în privința transparenței procesului de derulare a unui studiu. De la colectarea datelor și până la analizele acestora, practicile chestionabile de cercetare au devenit un subiect de maximă importanță, fie din cauza unei culturi limitate a cercetării științifice, fie din cauza unor modalități voluntare de a disemina eronat informații (pentru mai multe detalii, vezi Banks, Rogelberg, Woznyj, Landis, & Rupp, 2016).

Literatura de specialitate de până în prezent recomandă practici axate pe data science (Russ et al., 2019), open science (Bell, 2017; Tackett, Brandes, & Reardon, 2019) și știință politică (Patterson et al., 2020), drept adjuvanți în lupta cu dezinformarea involuntară sau informarea eronată voluntară privind sănătatea mintală publică, globală. În acest sens, abordarea sau gândirea meta-științifică are potențialul de a deveni o abilitate must-have, pentru asigurarea și evaluarea obiectivă a calității cercetărilor științifice ce vor urma, în special într-un domeniu precum psihologia.

În ceea ce privește conținutul ediției curente din newsletter, următoarele lecturi se vor dovedi a fi demersuri optime de cercetare și comunicare privind cele mai bune dovezi de până în prezent legate de responsabilitate și altruism. Toate acestea, firește, în spiritul meta-științific descris anterior!