Imaginea corporală negativă – Ce funcționează și ce nu

Acum 3 ani, un renumit brand de produse de îngrijire personală a lansat o campanie inedită: o ediție limitată de 6 modele diferite de recipiente pentru gelul de duș cu scopul de a sărbători diversitatea corpului femeilor. Videoclipul campaniei publicitare poate fi urmărit aici.

Însă, multe femei s-au simțit insultate, nu inspirate, de mesajul campaniei Real beauty comes in all shapes, sizes and bottles. 

Se pare că agenția de publicitate a intuit corect proeminența imaginii corporale negative în rândul femeilor, dar nu și modul de a aborda o astfel de problemă. Ar fi fost indicat să consulte cu atenție și ceea ce spun cercetările psihologice, nu doar sondajele. Vei afla în cele ce urmează de ce.  

Contrar intuiției comune, cercetările arată că tehnicile de mai jos, aplicate ca intervenții de sine stătătoare, NU îmbunătățesc imaginea corporală sau sunt chiar contraindicate:

• Exercițiile de creștere a stimei de sine, precum enumerarea talentelor și trăsăturilor pozitive de personalitate. Nu există suficiente dovezi care să arate că îmbunătățirea stimei de sine ar conduce la o imagine mai favorabilă privind propriul corp.
• Discuțiile despre exercițiile de fitness, precum propunerea de exerciții fizice sau prezentarea beneficiilor acestora asupra sănătății și stării de bine. Aceste discuții atrag în mod inadecvat atenția asupra greutății și formei corpului și evidențiază standardele societății privind atractivitatea și silueta.
• Discutarea diferențelor individuale, precum modul în care indivizii dezvoltă diferite trăsături, caracteristici și talente care îi fac unici sau modul în care indivizii diferă prin aspect, dimensiunea și forma corpului, culoarea pielii etc. Discutarea diferențelor individuale evidențiază discrepanța dintre corpul actual și corpul ideal. Putem ști la nivel rațional că idealul de frumusețe este de neatins, dar acest lucru nu este perceput și la nivel emoțional.
• Discuțiile cu privire la mesajele transmise de mass-media despre evoluția standardelor de frumusețe de-a lungul timpului nu îmbunătățesc imaginea corporală. Impactul advers al mass-media nu este de neglijat, doar că dezvoltarea unei gândiri critice în această direcție se pare că nu ajută, țintind nivelul logic, nu și pe cel emoțional.

Astfel, revenind la campania publicitară despre care îți povesteam mai sus, feedback-ul negativ din mediul online e în linie cu rezultatele cercetărilor. Sublinierea diferențelor individuale le-a făcut pe unele femei să fie și mai conștiente de nemulțumirile pe care le aveau privind silueta și greutatea. De asemenea, mesajul campaniei a fost perceput drept paternalist de către multe consumatoare, acestea considerând că nu au nevoie de ajutorul unui brand comercial pentru a-și crește stima de sine.

Cercetările controlate și randomizate relevă tehnici de sine stătătoare care cresc semnificativ gradul de satisfacție privind aspectul propriului corp, precum:

• Monitorizarea și restructurarea credințelor iraționale („doar oamenii frumoși au relații reușite”) și a gândurilor automate negative („arăt groaznic”) legate de imaginea corporală. După discutarea cognițiilor și rolul acestora în generarea emoțiilor și comportamentelor legate de imaginea corporală, clientul este învățat cum să țină un jurnal zilnic cu gândurile automate, cum să identifice erorile cognitive din aceste gânduri și cum sa răspundă critic și rațional la gândurile disfuncționale.
• Dezvoltarea unui dialog interior non-critic și bazat pe fapte. Clienții sunt instruiți să evite folosirea termenilor evaluativi negativi pentru a-și descrie corpul. De exemplu, în loc de „am o burtă dezgustătoare” își pot spune „am o burtă rotundă”.
• Strategii de prevenire a recidivei. Pentru fiecare situație care ar putea avea ca rezultat re-adoptarea cognițiilor și comportamentelor disfuncționale se identifică un comportament adaptativ (ex.: apelarea la un prieten, monolog intern pozitiv).
• Concentrarea pe funcționalitatea corpului folosind sarcini de scriere structurată. Atenția se mută de la „cum arăt?” la „de ce este capabil corpul meu?”. Funcționalitatea corpului nu se limitează la capacitățile fizice, ci include și: limbajul corporal, simțurile, activitățile creative (ex.: dans), procesele interne, îngrijirea personală.

• Practicarea auto-compasiunii este o tehnică promițătoare în îmbunătățirea imaginii corporale negative. În loc să scape de emoțiile negative, clienții învață să adopte o atitudine non-critică, o bunăvoință față de propria suferință și să-și considere emoțiile drept valide și importante.

În lucrul cu persoanele cu o imagine corporală negativă, specialiștii pot implementa tehnici din diferite abordări terapeutice într-un interval de timp relativ scurt. Chiar și clienții pot testa simultan mai multe opțiuni; de exemplu psihoterapie + mindfulness + sport. 

De multe ori, se măsoară eficacitatea unui program terapeutic la nivel global și nu pentru fiecare tehnică în parte. Avem, de exemplu, suficiente dovezi că Terapia Cognitiv-Comportamentală (CBT-E) este eficientă în îmbunătățirea imaginii corporale negative și știm că psihoterapiile cognitive și comportamentale din al treilea val sunt promițătoare, dar este nevoie de mai multe cercetări pentru a ști:  

• care este gradul de eficiență al fiecărei tehnici în parte dintr-un program terapeutic, 
• care sunt tehnicile care nu au efect în îmbunătățirea imaginii corporale negative,
• care sunt tehnicile care duc la scăderea eficacității terapiei (contraindicate). 

 Astfel,  este important ca specialiștii și beneficiarii deopotrivă să nu uite să își asume cât mai des rolul de cercetători – să măsoare și să cuantifice cu atenție fiecare componentă a unei intervenții, să analizeze și să interpreteze în mod sistematic comportamentele și procesele psihice, pentru a descoperi relații de tip cauză-efect.