Mirajul adicțiilor sau fericirea de unică folosință

Știm din teoria cognitiv-comportamentală că emoțiile sunt un rezultat al gândurilor, ele reprezintă și generează în corp o serie de schimbări fiziologice și determină un anumit tip de comportament. Aceste schimbări fiziologice pot apărea la toate nivelurile, însă unul dintre ele, central, este nivelul endocrinologic. Specialiștii au identificat schimbări la nivelul următorilor hormoni, atunci când organismul experimentează prezența unor emoții intense: cortizol, adrenalină, oxitocină, endorfină, dopamină, serotonină, norepinefrină și melatonină (Dfarhud, Malmir & Khanahmadi, 2014).

Diferența dintre fericire și plăcere

Ce este important de delimitat în domeniu fericirii este diferența dintre fericire și plăcere. Cum spuneam mai sus, fericirea este starea care nu depinde de un anumit stimul exterior, ci de un complex de stimuli exteriori și interiori. Plăcerea, pe de altă parte, este dependentă de un anumit stimul exterior. Cele două fenomene au în comun scăderea emoțiilor negative și creșterea emoțiilor pozitive, doar că în cazul primei dintre ele acestea sunt la un nivel moderat și durează mai mult, iar în cazul plăcerii emoțiile negative scad drastic, cele pozitive cresc brusc și sunt foarte intense, dar efectul este unul de scurtă durată.

Un studiu realizat anul acesta face diferența dintre cele două în felul următor: fericirea reprezintă o stare emoțională de mulțumire de lungă durată, manifestată prin sentimente cum sunt starea de bine, comuniunea, mulțumirea și serenitatea, iar plăcerea este o emoție trecătoare apărută în momentul în care satisfacem o dorință sau o poftă, caracterizată de sentimente precum bucurie, poftă, impulsivitate, dorință, amuzament, gratificare (Gros et al., 2020).

Este important să facem distincția între plăcere și fericire pentru a înțelege mai bine adicțiile, aceste manifestări puse în slujba moderării emoțiilor pe care le avem, mirajul din deșert ce nu ne astâmpără, de fapt, setea.

Pe scurt, cu toții ne dorim să experimentăm mai puține emoții negative și mai multe emoții pozitive. Însă, pentru a ajunge aici, avem două drumuri. Drumul plăcerii, al “fericirii de unică folosință”, care, după cum vom vedea, poate duce la adicții și astfel la neplăcere și nefericire pe termen lung, sau drumul fericirii, un drum destul de diferit de primul, ce presupune alte activități și abilități, pe care le vom vedea la finalul articolului.

De la plăcere la adicție

Adicția este definită ca fiind implicarea constantă în consumarea unei substanțe sau într-un comportament care recompensează utilizatorul, în ciuda consecințelor debilitante pe care le generează, instalându-se dintr-o combinatie de predispoziții genetice, factori de mediu și factori psihologici (American Psychiatric Association, 2013). Spre deosebire de plăcere, adicția exagerează și incapacitează. Cercetătorii au identificat similarități importante între consumul de substanțe, cum sunt drogurile și alcoolul, și comportamentul repetitiv, compulsiv, cum este cel legat de jocurile de noroc sau jocurile pe calculator (Albrecht et al., 2007; Grant et al., 2010), dintre care: prioritizarea în fața altor activități, schimbarea stării de spirit, toleranța – creșterea treptată a “dozei” pentru a obține aceleași efecte, sevrajul, conflictul interpersonal și recidiva – revenirea la adicție după o perioadă de abstinență (Griffits, 1996).

Mai multe studii, dintre care vom menționa și noi mai jos, arată un pattern similar în cazul adicțiilor: 

1. Subiectul simte o lipsă, un gol, prezența emoțiilor negative și absența celor pozitive sau o scădere în corp a “hormonilor fericirii”, în special a dopaminei
2. Recurge la un “quick fix”, pentru a-și schimba starea de spirit, sau pentru a ameliora simptomele cognitive, afective, fiziologice ale sevrajului, la o infuzie de plăcere. Ea poate veni din zona substanțelor sau a comportamentelor adictive
3. Simte, ca urmare a consumului, o creștere a stării de bine ce durează un anumit timp
4. Simte apoi o descreștere a stării de bine ce poate fi mai domoală sau mai acută, în funcție de substanța sau comportamentul la care a recurs, fiindcă unele dintre ele pot fi asociate cu sentimentul vinovăției – de exemplu, dacă a mâncat prea mult, sau, în cazul drogurilor, apare așa-numitul “crash”, starea de epuizare a corpului ce apare după ce efectul drogului dispare, mai ales în cazul cocainei, metamfetaminei sau a cofeinei (Hartney, 2020)
5. Recurge din nou la respectiva adicție dacă este posibil, sau la alta. În timp, dozele cresc și calitatea vieții subiecților scade, apărând simptome de depresie, anxietate și somatizări.

De la plăcere adictivă la nefericire

Studiile arată, de pildă, că folosirea aplicației Facebook pentru scurte perioade de timp crește starea de bine a utilizatorilor (Kim and Lee, 2011; Liu and Yu, 2013), dar, pe termen lung, folosirea ei excesivă este corelată negativ cu sănătatea mintală (Kross et al., 2013) și cu starea de bine (Satici and Uysal, 2015). Adicția de Facebook a fost corelată pozitiv cu depresia (Błachnio et al., 2015), simptomele de anxietate (Brailovskaia and Margraf, 2017) și o stare generală mai proastă (Satici and Uysal., 2015).

Adicția de rețelele de socializare sau de pornografie nu au fost încă introduse în DSM sau ICD, însă studiile arată că sunt fenomene similare cu cel al dependenței de jocuri video, ce a fost recent introdus ca adicție comportamentală (Love et al., 2015). Credem că este important să le analizăm și pe ele, având în vedere prevalența lor foarte mare (Facebook usage, Pornhub usage in Romania) și ușurința cu care avem acces la ele. Se pare că o explicație a legăturii dintre cele trei tipuri de comportamente vine din faptul că actul de a căuta (Costa et al., 2014) și stimulii care contrazic așteptările pe care le avem (Spicer, 2007) ne activează sistemul de recompensă.

O altă explicație vine din partea laureatului Nobel, Nikolaas Tinbergen. Este mai lungă, dar merită urmărită. 

El a venit cu conceptul de “stimul supranormal”: stimul artificial care poate înlocui un răspuns genetic evolutiv. “Pentru a ilustra acest fenomen, Tinbergen a creat ouă artificiale de păsări care erau mai mari și mai colorate decât ouăle reale. În mod surprinzător, păsările mamă au ales să stea pe ouăle artificiale mai frumoase și și-au abandonat propriile ouă depuse natural. În mod similar, Tinbergen a creat fluturi artificiali cu aripi mai mari și mai colorate, iar fluturii masculi au încercat în mod repetat să se împerecheze cu acești fluturi artificiali în locul fluturilor feminini reali. Psihologul evoluționist Dierdre Barrett a preluat acest concept în cartea sa Stimuli supranormali: modul în care instinctele primare își suprascriu scopul evoluționist, unde oferă exemple ce variază de la bomboane până la pornografie și mâncăruri bogate, sărate sau îndulcite nefiresc, până la jocuri video interactive extrem de antrenante. Pe scurt, folosirea excesivă a internetului este extrem de stimulantă. Ne activează sistemul de recompense naturale, dar la niveluri mult mai ridicate decât au fost obișnuiți strămoșii noștri pe măsură ce creierul nostru a evoluat, ceea ce îl face să treacă pe modul adictiv.” (Love et al., 2015).

(Sursa)

Mai multe cercetări ce au studiat gradul de fericire în relație cu aceste tipuri de adicții au arătat corelații negative între cele două, ele influentandu-se reciproc (Kitazawa et al., 2019; Farrell, 2017; Hussain et al., 2019; Błachnio et al., 2016; Gros et al., 2019).

Având în vedere toate acestea, care ar putea fi soluțiile? Studiile ne oferă mai multe direcții:

• Din punctul de vedere al medicației, este necesară continuarea cercetării cu privire la aportul nivelului hormonal în generarea emoțiilor negative și pozitive și moderarea lui, în ceea ce privește adicțiile. De pildă, administrarea oxitocinei ca tratament pentru alcoolism (Hansson et al. 2018)
• Eliminarea sau evitarea stimulilor exteriori asociați adicției (trigerii). Un studiu din 2014 ne arată că procesele ce țin de auto-control sunt reduse în prezența indiciilor legate de subiectul comportamentului adictiv (Brand et al., 2014)
• Identificarea traumelor și procesarea lor în cadrul terapiei: 1071 de studii arată o corelație între expunerea la evenimente traumatice și comportamentul adictiv de mai târziu (Thege et al., 2017)
• În cazul pornografiei: pur și simplu renunțarea la comportamentul adictiv, fiindcă asta poate crește după numai 3 săptămâni abilitatea de a amâna gratificarea (Park et al., 2016)
• Accentul pus în viață pe urmarea unei misiuni personale și integrarea într-o comunitate (Doh, Chung, 2020)
• Găsirea de modalități alternative de reducere a emoțiilor negative și creștere a celor pozitive ce nu implică o posibilă adicție, cum sunt tehnicile de relaxare, mindfulness, self-care; arta, plimbările în natură, voluntariatul (Borgonovi, 2008)
• Crearea și menținerea relațiilor sănătoase cu cei din jur, atingerile, mângâierile (Uvnäs-Moberg, 2014), activitatea fizică (Dinas et al., 2010), diversitatea, mâncarea sănătoasă, starea de “flow” (Cheron, 2016) din timpul unui proiect care ne pasionează, mândria pe care o resimțim atunci când am terminat un proiect mai important – toate astea s-au dovedit a fi surse naturale de “hormoni ai fericirii”

Succes în identificarea adicțiilor, a surselor de “fericire de unică folosință”, tratarea lor și urmarea drumului care duce la fericire!