Cum și de ce să sprijinim autonomia personală în contexte medicale, organizaționale, școlare

Autonomia este descrisă drept dorința de a acționa din proprie voință și alegere și de a realiza activități în congruență cu interesele, obiectivele și valorile personale. Este una dintre principalele nevoi psihologice de bază care motivează comportamentul, alături de nevoia de  competență și de relaționare, conform teoriei autodeterminării. Nevoia de autonomie diferă de independență, individualism și nu implică absența normelor și cerințelor externe; dacă valorizezi interdependența, colectivismul și crezi în legitimitatea normelor, îți poți satisface nevoia de autonomie. 

Când oamenii sunt autonomi, și implicit motivați intrinsec, sunt mai performanți și au o stare psihologică mai bună.  

În cele ce urmează, vom prezenta beneficiile sprijinirii autonomiei personale în trei contexte (medical, organizațional, școlar) și vom propune o serie de măsuri care să contribuie la satisfacerea nevoii de autonomie.   

Beneficiile sprijinirii autonomiei în contextul sănătății fizice și mintale

Aderența pacienților la tratament este o problemă ce apare peste tot în lume. Schimbarea comportamentului poate fi mai eficientă și mai de durată atunci când pacienții sunt motivați în mod autonom, este concluzia unei meta-analize. Datele studiilor cross-secționale au arătat că pacienții care au beneficiat de medii clinice și specialiști care le-au sprijinit autonomia au prezentat o sănătate mintală mai bună (niveluri mai scăzute ale depresiei și anxietății, un grad redus de somatizare) și o sănătate fizică îmbunătățită (au renunțat  la fumat, au făcut exerciții fizice, și-au luat medicamentele, au adoptat o dietă mai sănătoasă).  

Cum pot medicii sprijini autonomia personală a pacienților:

• Încurajează pacienții să își identifice propriile motive pentru a se angaja în comportamente mai sănătoase, în loc să le ofere recompense tangibile sau să îi preseze.
• Încurajează pacienții să realizeze comportamente congruente cu interesele și valorile lor și să încerce propriile lor strategii de abordare.    
• Încurajează pacienții să își identifice scopuri intrinseci (dezvoltare personală, relații semnificative etc.).

 Un pacient care își spune „Aleg să fac mișcare jucând tenis, deoarece este mai distractiv și mai plăcut” va fi mai compliant decât atunci când gândește „Fac exerciții fizice pentru că așa mi-a spus medicul”. Când pacientul pleacă din cabinet cu gândul „Pot alege ce tip de exerciții fizice îmi plac mie” vs. „Trebuie sa merg pe jos zilnic cel puțin 30 de minute”, va respecta indicațiile medicului mai mult timp.

Beneficiile sprijinirii autonomiei personale în contexte educaționale

Studiile arată că există o relație pozitivă între promovarea și sprijinirea autonomiei de către profesori și angajamentul școlar, adaptarea școlară, învățarea profundă și rezultatele elevilor. Elevii sunt mai capabili să-și internalizeze motivația și să se angajeze în învățare autoreglată atunci când nevoile lor psihologice de autonomie, dar și de competență și relaționare, sunt susținute în mediile școlare.    

Cum pot profesorii susține autonomia personală a elevilor:  

• Oferă elevilor posibilitatea de a alege și furnizează argumente pentru acele alegeri.
• Empatizează cu perspectivele elevilor, cu modul în care aceștia simt, gândesc și acționează.
• Identifică, cultivă și dezvoltă resursele motivaționale interioare ale elevilor, oferindu-le acestora oportunitatea de a-și urma propriile scopuri, interese.   
• Ghidează elevii în procesul lor personal de stabilire a obiectivelor, de inițiere a acțiunilor și de ajustare a obiectivelor sau a planurilor.
• Creează condiții în care elevii învață să-și asume riscuri, să facă alegeri și să-și evalueze alegerile și acțiunile.
• Transmit elevilor ce așteptări au de la ei, lăsându-i însă să învețe în ritmul lor.
• Oferă feedback pozitiv și încurajează inițiativele elevilor.  
• Folosesc un limbaj care nu sugerează controlul, care reduce la minimum presiunea (absența verbelor și expresiilor precum „trebuie”, „e necesar”, „nu ai voie să”).

Experimentele arată că utilizarea limbajului care nu sugerează controlul este cea mai eficientă strategie, urmată de acceptarea perspectivei și a sentimentelor, furnizarea unor argumente raționale și alimentarea resurselor motivaționale, în timp ce mărimea efectului pentru intervențiile care se concentrează asupra posibilității de a alege au cel mai mic impact.

Beneficiile susținerii autonomiei personale în contexte organizaționale   

Conform studiilor, stilul de conducere care susține autonomia corelează pozitiv cu starea de bine psihologică a angajaților și negativ cu stresul la locul de muncă. De asemenea, se asociază pozitiv cu satisfacția angajaților, cu angajamentul organizațional și cu comportamentul proactiv la locul de muncă.

Cum pot liderii sprijini autonomia angajaților:

• Sunt interesați de părerile angajaților și țin cont de ele.
• Oferă angajaților oportunitatea de a face alegeri.
• Lasă angajaților libertatea de a lua decizii în privința programului de muncă și a planificării muncii.
• Lasă angajaților libertatea de a deține controlul asupra procedurilor și metodelor utilizate pentru efectuarea muncii.
• Încurajează inițiativa.
• Evită utilizarea unor recompense externe sau sancțiuni pentru a motiva comportamentul.

În această perioadă dificilă este important să ne susținem nevoia de autonomie și motivația intrinsecă. Când ne simțim presați și constrânși să ne comportăm într-un anumit mod sau când alegerile ne sunt diminuate drastic, dar justificabil, putem totuși simți că acționăm din proprie voință dacă identificăm propriile motive pentru a realiza acțiunile necesare. Dacă valorizăm libertatea personală, stimularea, schimbarea impusă poate genera anxietate și sentimente de alienare, însă ne putem concentra pe alte valori care să ne ajute să facem față situației, precum binele comunității, responsabilitatea și putem încerca să acceptăm acest compromis temporar.