Conformism pro and contra- De ce îi urmăm pe ceilalți și ce ne aduce asta

A te conforma – o acțiune cu reputație mai proastă decât merită

Dacă îți este cunoscută noțiunea de conformism așa cum o folosesc majoritatea psihologilor, probabil îți vine greu să o vezi într-o lumină pozitivă. Experimentele lui Solomon Asch ne demonstrează că preferăm să greșim decât să-i contrazicem pe ceilalți, iar cele ale lui Milgram că riscăm să provocăm un rău ireversibil doar pentru a nu părea niște copii neascultători. Sunt într-adevăr studii care arată rolul conformismului în antrenarea în acte de delincvență, în special în cazul delictelor comune sau ușoare. Există însă motive destul de serioase pentru a ne îndoi de perspectiva exclusiv dăunătoare a tendinței noastre de a-i urma pe alți oameni.

Pe de-o parte, chiar și studiile consacrate de psihologie socială au neajunsurile lor, în special dacă rezultatele obținute în laborator nu sunt corelate cu cele obținute în alte contexte. Pe de altă parte, uităm că un anumit mod de a acționa sau reacționa este păstrat în cazul în care este benefic în majoritatea situațiilor cu care ne confruntăm în viață, nu în toate scenariile posibile. Preluarea comportamentului grupului din care facem parte este fundamentală în cooperare, iar cooperarea este una dintre abilitățiĺe sociale care ne-au făcut să avem succes și să ne putem bucura de manifestarea diverselor forme de cultură. Și alte specii imită strategiile grupului lor în sarcini ce implică nevoi fundamentale, cum ar fi procurarea de hrană. 

Evident, ca în cazul oricărui comportament important în supraviețuire, atât strategiile conformiste, cât și abaterile de la acestea presupun activarea deosebită a anumitor structuri cerebrale care de obicei semnalează erori. Creierul nostru ne oferă la propriu feedback negativ atunci când ne îndepărtăm de opinia majorității. 

E firesc să ne conformăm în vreme de criză sanitară  

Deoarece conformismul și imitația sunt la bază mecanisme prin care evităm boli și pericole, contexte precum cel al crizei COVID-19 din prezent au cele mai mari șanse de a ne activa tendința spre conformism. 

Din acest punct de vedere, reacționăm mai puternic la un pericol reprezentat de un patogen decât la alte tipuri de amenințări (mai ales dacă trăim într-un mediu în care microbii sunt parte din mediul nostru de viață), independent de cât de periculoasă ni se pare lumea în general. Contează mult cât de periculoasă ni se pare boala, cât de mult ne costă să ne protejăm și durata necesară acestei protecții, care poate fi obositoare în sine.

De asemenea, ne conformăm mai ușor în cazul în care sursa este anonimă și avem conștiința existenței unui grup adversar.  

  Cum de îi urmăm pe ceilalți? Avem încredere în judecata lor (dependența de informație) și înțelegem beneficiile măsurilor recomandate, ne temem de consecințele negative ale neconformării, privite prin prisma nevoii de afiliere și de aprobare socială.

Când suntem nonconformiști o facem din varii motive, puține legate de binele comun

Unul din motivele pentru care nu vrem să ne aliniem uneori este pur și simplu pentru a arăta că suntem unici. Dacă nonconformismul este perceput ca intenționat, el poate inspira o anumită forță și, prin asociere, un statut mai ridicat. Bărbații în mod special folosesc această strategie ca pe o formă de paradă (nu neapărat intenționată) pentru a atrage partenere. E interesant faptul că suntem mai reticenți în a refuza să fim de acord cu ceilalți atunci când se poate demonstra obiectiv că greșim. În final, contează să și avem dreptate, nu doar să fim originali.

Nu în ultimul rând însă, am putea fi nonconformisti în încercarea de a ne manifesta mai apropiat de valorile personale. E puțin probabil ca alinierea cu ceilalți să ne schimbe complet valorile, dar conformismul poate să le mascheze, așa cum arată un studiu în care aceleași valori au prezis grade diferite de altruism în funcție de tendința personală de a ne conforma.

Cu ce rămânem?

Nu prea are sens și nici nu am putea stabili în mod definitiv dacă a ne conforma este bine sau rău. Aproape totul depinde de context, așa că un bun punct de plecare este să ne întrebăm ce avem de câștigat sau dimpotrivă – de pierdut – de fiecare dată când alegem să urmăm majoritatea. Rezultatul depinde de cât de onești putem fi cu noi și cu cei din jur.