Stresul parental și importanța combaterii lui

S
A fi părinte este una dintre cele mai dificile “meserii” din lume. De multe ori, atunci când întrebăm un părinte cum este să-și crească copiii, va răspunde: E greu, dar frumos. În primii ani de viaţă ai copilului, meseria de părinte are loc 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Iar asta este echivalentul a 3 joburi full-time, fără weekenduri. Chiar dacă în mare parte ne place foarte mult ceea ce facem, nivelul de stres este proporțional cu efortul pe care îl depunem.

De asemenea, pentru meseria de părinte au apărut recent cursuri specializate și cărți ce abordează diverse teme. Totuși, nici în prezent nu beneficiem de o educație formală structurată în acest sens – avem parte doar de surse sporadice, cu caracter nonformal și educație informală: de la părinții noștri (prin imitare), sau de la alți părinți, rude, pediatri (prin exemple și sfaturi). Iar acesta este un alt factor ce contribuie la nivelul de stres ridicat – ne simțim nesiguri atunci când nu recunoaștem ce se întâmplă și nu știm exact ce avem de făcut.

De ce e nevoie să identificăm nivelul de stres resimțit și să găsim metode pentru a-l reduce? Fiindcă un nivel prea mare de stres ne scade eficiența și putem dezvolta probleme de sănătate. În general, avem o distribuție normală, de genul celei de mai jos și este important să ne dăm seama unde pe curbă suntem pentru a reveni spre mijloc.

(Sursa)

Un instrument recomandat de American Psychological Association și disponibil pentru evaluarea clinică a stresului parental este Indexul stresului parental, care  cuprinde 120 de itemi de tipul celor de mai jos:

(Sursa)

Un studiu realizat în 2016, care a analizat interdependența dintre stresul parental și problemele de comportament ale copilului, ne arată că interacțiunile dintre părinte și copil au fost asociate cu mai multe aspecte în cazul celui din urmă: internalizarea sau externalizarea problemelor, recunoașterea și gestionarea emoțiilor, dar și cu nivelul de stres (Neece, Green & Baker, 2016). Rezultatele studiului evidențiază faptul că problemele de comportament ale copiilor vin și ca urmare a stresului parental, continuând apoi bucla, stresul parental fiind  agravat de aceste probleme de comportament. 

Un alt studiu ce a avut în vedere schimbările la nivel genetic ale copiiilor în urma expunerii la stres ne arată că “unele dintre genele copiilor – implicate în producția de insulină și în dezvoltarea creierului – au fost afectate atunci când părinţii au fost semnificativ stresați în primii ani de viață ai copilului”.

Putem observa că meseria de părinte presupune un nivel de stres ridicat. De asemenea, presupune și un grad de libertate scăzut și necesită multe cunoștințe și abilități legate de creșterea armonioasă a copilului, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional.

Din punct de vedere fizic, un copil are nevoie de mâncare sănătoasă, în cantități rezonabile, somn bun, igienă, mișcare, nivel scăzut de stres și îmbrățișări (primirea unei îmbrățișări este asociată cu atenuarea stării de spirit negative resimțite în zilele în care apar conflicte interpersonale). Din punct de vedere psihologic, are nevoie de: independență și afecțiune, așa cum susține metoda de educație parentală “Circle of Security”. Această metodă a fost dezvoltată pornind de la ideea că un atașament sigur între copil și părinte este crucial pentru dezvoltarea lui sănătoasă, pentru a-l feri de întârziere cognitivă, lingvistică și socio-emoțională (Belsky & Fearon, 2002), externalizarea tulburărilor (Fearon, Bakermans-Kranenburg et al., 2010), sau depresie în adolescență (Priddis & Howieson, 2012). 

În “Cercul siguranței” îngrijitorul este simbolizat printr-o pereche de mâini care înglobează lumea copilului. Jumătatea superioară a cercului este axată pe explorare și se adresează nevoii copilului de a cunoaște mediul în mod independent, știind că îngrijitorul este în apropiere asigurându-i protecție, pe când jumătatea inferioară este concentrată pe nevoia copilului de a simţi că îngrijitorul reprezintă un „refugiu sigur” pentru el, că îi sunt înțelese și acceptate necondiţionat emoțiile și trăirile (Yaholkoski, Hurl & Theule, 2016).

Copilul are nevoie, în primul rând, să-i fie încurajată independenţa: să fie lăsat să se joace (mai multe despre importanța acestei activități: Declinul jocului și creșterea psihopatologiei la copii și adolescenți, E timpul pentru joacă), să descopere lumea sau să facă singur anumite lucruri noi, de nivelul lui (să mănânce, să doarmă, să se îmbrace, să ajute la treburile casei, etc.) fiindcă reușitele care provin din acțiuni independente îi formează o stimă de sine solidă, şi îi consolidează încrederea în ceilalți și în lumea din jur. Independența, însă, nu înseamnă o libertate totală, ci una susținută de părinţi prin cunoştinţe, timp dedicat în exersarea abilităţilor copiilor şi impunerea limitelor acolo unde este cazul. 

În al doilea rând, copilul are nevoie de: 

  • iubire, validare emoțională și înțelegere, prin care părintele să fie alături de el independent de emoțiile lui şi fără a i le minimaliza 
  • absența violenței fizice, emoționale sau verbale 
  • solicitarea ajutorului specialiștilor (psihologi) în cazul oricăror probleme relaționale părinte-copil.

Pe scurt:

Pentru ca un părinte să îi poată oferi aceste două lucruri esențiale: stimularea independenței și validarea emoțională, este nevoie ca mai întâi părintele să fie disponibil fizic și emoțional, iar pentru asta trebuie ca nevoile lui să îi fie bine împlinite. Părinții, alături de alte categorii profesionale cu nivel de stres ridicat și ale căror decizii îi afectează pe cei din jur într-o mare măsură, au nevoie de mult self-care. 

De asemenea, un alt beneficiu important al self-care-ului este buna dispoziție, ce favorizează disponibilitatea de a învăța lucruri noi, ce apoi ajută la oferirea de suport copiilor într-un mod eficient, a îmbunătăți relația cu ei, dar și la o relație bună a părinților cu ei înșiși. 

În continuare sunt menționate câteva tehnici de self-care prin care putem să avem grijă de noi și astfel să combatem stresul:

În concluzie, este important să conștientizăm că activitățile legate de creșterea copilului pot deveni stresante, să măsurăm nivelul de stres folosind instrumente psihometrice sau urmărind simptomele legate de stres și să căutăm metode de reducere a acestuia pentru propria bunăstare psihologică și cea a copiilor noștri.

Georgiana Codrescu

Georgiana Codrescu este absolventă a Facultății de Comunicare, masterand la Masterul de Psihoterapii Cognitiv-Comportamentale, consilier pentru dezvoltare personală, formator și moderator al primului Club de Carte de Psihologie din București. Interesată de psihologia științifică, cognitiv-comportamentală și art-terapie, își dorește să se implice activ în psihoeducație, consiliere individuală sau de grup.

2 comments

Arhivă Ediții

Pagina de Facebook APR