Dependența de relație: perspective noi

Pentru a trece pe scurt în revistă tipurile de adicție recunoscute până acum, putem aminti că există adicții de substanțe și adicții comportamentale. În DSM-5, la cea de-a doua categorie apare momentan doar dependența de jocuri de noroc, iar în ICD 11 sunt menționate trei tipuri de adicții: de substanțe, tulburări legate de comportament adictiv și tulburări legate de controlul impulsurilor. În cea de-a doua categorie avem: dependența de jocuri de noroc și de jocuri video (recent introdusă), iar în ultima: piromania, cleptomania, tulburarea de comportament sexual compulsiv și tulburarea explozivă intermitentă (când avem în vedere un comportament distructiv, agresiv, cu caracter episodic).

După cum putem vedea, dependența de relație sau iubire nu este inclusă momentan în aceste două manuale de diagnostic ale tulburărilor psihologice, așa cum nu sunt nici dependența de muncă, de cumpărături sau de folosire a Internetului. Totuși, există deja anumite clinici care oferă susținere pentru cei care prezintă diverse simptome de sevraj, gândire obsesivă, anxietate și depresie, compulsie, în legătură cu o anumită relație sau în general cu ideea de a avea o relație, oricare ar fi ea: RecoveryRanch, The Meadows, The refuge, în SUA, sau Recovery Lighthouse, în UK. De asemenea, în sprijinul celor cu acest tip de adicție vine și grupul internațional de suport Dependenții de iubire și sex anonimi.

Ca definiție, dependența de iubire se caracterizează prin nevoia incontrolabilă de a te simți iubit de un partener. Cel care suferă de acest tip de dependență va deveni adesea implicat în relații nesănătoase, încercând să-și mulțumească partenerul, chiar dacă acest lucru duce la propria vătămare. În plus, poate prezenta gânduri obsesive, având o stimă de sine scăzută și poate fi incapabil să își asume un angajament, astfel încât se va muta continuu de la o relație la alta.

Caracteristici:

• Despărțiri și împăcări repetate cu un partener
• Sentimentul de singurătate și rătăcire când este în afara unei relații
• Sentimentul că partenerul de cuplu nu este destul de bun
• Incapacitatea de a se simți satisfăcut în afara unei relații
• Îndrăgostirea rapidă de un nou potențial partener 
• Neputința de a dormi sau mânca după o despărțire
• Gânduri obsesive legate de un partener
• Dorința de a mulțumi partenerul, indiferent de sacrificiile făcute
• Sentimentul de gelozie nejustificată, când partenerul petrece timp cu oricare alte persoane

(sursa)

Unii cercetători au observat că dependența de dragoste ar putea fi înțeleasă cel mai bine ca un sistem biaxial: axa verticală reprezentând comportamente legate de atașament, iar axa orizontală indicând căutarea recompenselor și impulsivitatea. De exemplu, la unii indivizi, o impulsivitate ridicată și un comportament de căutare a recompenselor ar avea loc împreună cu niveluri ridicate de comportament de atașament, ceea ce conduce la un tip de iubire obsesivă sau dependentă; în altele, căutarea ridicată a recompenselor și impulsivitatea se asociază cu deficiențe de atașament, ceea ce duce la un interes sexual ridicat (Earp, Wudarczyk, Foddy,& Savulescu, 2017).

Cei care suferă de dependență de dragoste acționează adesea precum cei dependenți de sex – mai ales dacă folosesc sexul ca modalitate de a ține sau de a manipula un partener. Și, într-adevăr, există deseori multe suprapuneri între cele două tulburări. Principala diferență între dependența de dragoste și dependența de sex este că cei dependenți de dragoste tind să-și concentreze obsesia asupra unei persoane specifice, în timp ce cu dependență de sex vor urmări de obicei orice oportunitate sexuală pe care o pot găsi (sursa).

Dintr-o altă perspectivă, acest tip de dependență este format ca apărare împotriva durerii psihologice: aceștia au o fantezie de a fi salvați de persoana iubită și cred adesea că această persoană poate să le facă bine: Ei supraevaluează obiectul afecțiunii lor și se subevaluează pe sine. Din această cauză, ei investesc prea mult timp și energie în relațiile lor, în timp ce își neglijează propria bunăstare, familie, prieteni și carieră. (sursa)

În articolul menționat mai sus (Earp et. al, 2017), cercetătorii susțin că există acum dovezi abundente legate de comportament, neurochimie și neuroimagistică pentru a susține afirmația că iubirea este (sau cel puțin că poate fi) o dependență, în același mod în care un comportament cronic de căutare a drogurilor poate fi numit o dependență. De asemenea, ei susțin că, indiferent de modul în care interpretăm aceste dovezi, ar trebui să concluzionăm că persoanelor ale căror vieți sunt afectate negativ de iubire ar trebui să li se ofere sprijin și oportunități de tratament analog cu cele pe care le atribuim consumatorilor de substanțe.

Un alt studiu (Zou, Song, Zhang, Zhang, 2016) compară dependența de relație și dependența de droguri și ajunge la concluzia că cele două sunt foarte similare în ceea ce privește neurochimia creierului în timpul “consumării” acestora. Comparațiile neuroimagistice sugerează că dragostea romantică și dependența de droguri reflectă deopotrivă îmbunătățirea funcțională a rețelei de reglare a recompenselor și emoțiilor, corelată cu creșterea nivelelor de oxitocină și dopamină. De asemenea, dacă partenerul întrerupe relația „îndrăgostiții se confruntă cu semne comune ale sevrajului de droguri, cum ar fi letargie, anxietate, insomnie sau hipersomnie, pierderea poftei de mâncare, iritabilitate și sentimente de singurătate cronică”.

Din perspectiva noastră, este important de analizat această dependență și altele similare ce încă nu au fost recunoscute, fiindcă această analiză poate aduce mai multă claritate și ne poate pregăti pentru cazul în care vor fi și ele introduse, la un moment dat, în DSM și ICD.