Terapia asistată de animale începe să se dezvolte în anii 1800, odată cu descoperirile lui Florence Nightingale, fondatoarea serviciului de asistență medicală modernă. Aceasta a observat impactul benefic al animalelor asupra vindecării și recuperării bolnavilor. A remarcat faptul că animalele mici de companie contribuie la reducerea anxietății copiilor și adulților din instituțiile psihiatrice și că acestea ajută în general la refacerea pacienților. (Wikipedia).
Între timp, acest tip de terapie a fost preluat peste tot în lume și este folosit cu succes, nenumărate studii susținându-i valoarea. Principalele ei beneficii sunt:
- Relaxarea (reducerea stresului și anxietății)
- Producerea oxitocinei
- Creșterea empatiei și adeziunii față de psihoterapia complementară
Un studiu realizat în 2017 evidențiază reducerea durerii copiilor și adolescenților în prezența unui animal și efectele pozitive la copiii și adulții spitalizați pentru tulburări mintale acute. Efectele sunt: reducerea simptomelor emoționale, de comportament, creșterea competenței globale și funcționării psihologice (Brelsford et al, 2017). Și pacienții în vârstă beneficiază în urma interacțiunii cu animalele, combatând simptomele depresive și raportând efecte pozitive, cum ar fi îmbunătățirea socializării în rândul celor cu demență din casele de îngrijire, ceea ce conduce la un număr mai mic de incidente care necesită intervenția personalului (Pope et al., 2016).
Intervenția animalelor a fost asociată și cu îmbunătățirile comportamentale pozitive la adolescenții cu tulburări cum ar fi cele de dispoziție, schizofrenie, anxietate și tulburări de alimentație; îmbunătățiri semnificative au apărut ca urmare a includerii câinilor în acest proces (Stefanini et al., 2015). Mai mult, tinerii aflați în îngrijire rezidențială au avut un atașament mai sigur în urma terapiei asistate de animale. Într-adevăr, s-a constatat că animalele însoțitoare influențează pozitiv dezvoltarea copiilor și demonstrează beneficii pe toată durata vieții (Endenburg, 2011).
Cercetările care investighează efectele interacțiunilor om-animal asupra măsurilor fiziologice adesea demonstrează și ele rezultate pozitive. Creșterea producției de oxitocină și scăderea nivelului de cortizol, tensiunea arterială și măsurătorile galvanice ale pielii indică o relație clară între acest tip de terapie și reducerea stresului și a anxietății la om. În acest sens, animalele pot acționa ca un adjuvant pentru stresul psihosocial, asigurând și un rol terapeutic mai larg asupra bunăstării umane. De asemenea, se pare că aceasta poate fi o interacțiune bidirecțională cu beneficii reciproce atât la câini, cât și la oameni (Odendaal, Meintjes, 2003).
Efectele psihosociale ale terapiei cu animale mai includ și stima de sine îmbunătățită, creșterea încrederii în sine și a puterii interioare, implicare și sentimente de libertate, independență și competență (Tan & Simmonds, 2018).
Alte studii arată că terapia asistată de animale:
- a avut un impact pozitiv asupra diagnosticelor primare și a simptomatologiei, conferind beneficii suplimentare tratamentelor standard pentru tulburări de internalizare, de stres posttraumatic și efecte echivalente pentru anxietate, furie și tulburări de externalizare. A fost asociată cu un impact pozitiv asupra factorilor secundari, incluzând creșterea frecvenței comportamentelor de implicare și socializare și reduceri ale comportamentelor perturbatoare în cadrul sesiunilor de tratament (Jones et al., 2019)
- crește nivelul detectării emoțiilor celorlalți indivizi și dezvoltă capacitatea de reglare a propriei stări emoționale în mod corespunzător cu starea altora. Prin terapia asistată de cai, contactul fizic (aspectul cel mai imediat al interacțiunii) conduce la transferul emoțional (procesul de conectare a indivizilor prin emoții). Caii și oamenii devenind astfel capabili să își coordoneze activitățile fiziologice, ceea ce crește similaritatea în privința modului în care ambii percep și experimentează lumea (Scopa et al., 2019).
- poate scădea și intensitatea simptomelor în urma sindromului de stres post-traumatic. În acest studiu, 60 de participante sănătoase au fost alocate aleatoriu la unul din cele trei grupuri: după expunerea la un film „traumatic”, un grup de participanți a interacționat cu un câine prietenos timp de 15 minute. Un alt grup de participanți a urmărit un filmuleț care arăta o persoană ce interacționează cu un câine prietenos și ultimul grup a fost instruit să se relaxeze. Participanții care au interacționat cu câinele după film au raportat niveluri de anxietate mai mici, reducerea afectivității negative și creșterea afectivității pozitive după intervenție, comparativ cu celelalte două grupuri (Lass-Henneman, 2018)
- este benefică și pentru copiii diagnosticați cu ADHD. Obiectivele comportamentale pentru acești copii includ adesea promovarea empatiei și capacității de a observa, aceste abilități sociale fiind de obicei subdezvoltate la ei. Interacțiunile regulate cu câinii dresați terapeutic afectează aceste procese prin stimularea unui răspuns emoțional și activarea rețelelor atenționale în timpul psihoterapiei cognitiv-comportamentale și de modificare a comportamentului, facilitând învățarea care are loc în timpul terapiei (Schuck et al., 2016).
În România există mai multe organizații prin intermediul cărora se poate face terapie asistată de animale. Cele mai populare animale sunt câinii și caii. Eșantioanele studiilor menționate mai sus sunt mici și medii, însă numărul lor este în creștere, ceea ce ne arată că interesul pentru acest tip de terapie este și el unul ascendent. Este important să ne uităm, astfel, la toate beneficiile pe care ea le aduce și să nu scăpăm în niciun moment din vedere și bunăstarea fizică și psihologică a animalului-terapeut. El trebuie văzut ca fiind un partener, nu un furnizor de servicii. Este important să păstrăm igiena, atât pentru a ne proteja pe noi cât și pe ei și să dezvoltăm, atât cât e posibil, relații de durată cu aceștia, vizitându-i și după încheierea terapiei, în chip de mulțumire.
Georgiana Codrescu
Georgiana Codrescu este absolventă a Facultății de Comunicare, masterand la Masterul de Psihoterapii Cognitiv-Comportamentale, consilier pentru dezvoltare personală, formator și moderator al primului Club de Carte de Psihologie din București. Interesată de psihologia științifică, cognitiv-comportamentală și art-terapie, își dorește să se implice activ în psihoeducație, consiliere individuală sau de grup.