Cum evoluează Tulburările de Spectru Autist la vârstă adultă? Ce (nu prea) știm despre asta?

Din păcate, încă nu știm exact cum evoluează aceste tulburări în timp. Anumite intervenții timpurii au efecte pe termen scurt de îmbunătățire a funcționării celor aflați în copilăria timpurie și medie, însă impactul pe termen lung al acestora este mult mai puțin investigat. Din păcate, cercetările sunt limitate și greu de sistematizat. Acest lucru poate fi cauzat de varietatea pe care studiile o abordează în selecția și numărul participanților, instrumentele folosite, acuratețea măsurătorilor, rata de atriție sau alte caracteristici metodologice.

Tranziția către vârsta adultă este adesea dificilă și stresantă pentru indivizii cu TSA și familiile lor. De aceea, nevoia de a înțelege mai bine această traiectorie către adolescență și maturitate devine din ce în ce mai presantă. Astfel, o societate care are ar înțelege mai bine TSA-ul ar putea oferi celor în cauză resursele și suportul necesar, crescându-le calitatea vieții și oferindu-le cât mai multe șanse la fericire.

Această meta-analiză a încercat să clarifice lucrurile recenzând sistematic aspecte ce țin de evoluția TSA la vârsta adolescentă și adultă, așa cum au fost regăsite în studii longitudinale. Există variații mari în evoluția raportată atât intra-, cât și inter-studii, dar acest lucru s-ar putea datora și spectrului larg de diferențe individuale întâlnite în rândul persoanelor cu TSA. În același timp, există și rezultate consistente, anume:

1. Funcționarea intelectuală. Scorurile IQ tind să rămână stabile sau să scadă de-a lungul timpului, raportează majoritatea studiilor. Exista însă și excepții, în cazul copiilor cu IQ ridicat, acesta rămâne la fel pe tot parcursul vieții. Toate studiile au raportat o variabilitate individuală mare în scorul IQ la vârsta adultă, însă măsurarea acestuia în copilăria timpurie pare a avea utilitate predictivă în evoluția individului.
2. Funcționare adaptativă. Este sugerată o îmbunătățire promițătoare în timp, în special atunci când ne referim la abilitățile de trai zilnic și (posibil) de comunicare. Din păcate, abilitățile de socializare par a avea o evoluție mult mai puțin promițătoare în timp.
3. Funcționare lingvistică. Limbajul tinde să se îmbunătățească în timp, însă persoanele studiate au continuat să experimenteze afectare lingvistică de un anumit grad, mai ales în cadrul aspectelor funcționale (transmiterea dorințelor și nevoilor atât verbal, cât și non-verbal) și sociale (interacțiuni sociale mai complexe) ale comunicării.
4. Simptomatologie și comportamente relaționate cu TSA. Deși simptomatologia și comportamentele asociate cu autismul în general s-au îmbunătățit cu vârsta, diagnosticul a rămas în mare parte stabil, majoritatea indivizilor prezentând cel puțin criterii de diagnostic parțiale pentru TSA la vârsta adultă.

Așa cum spuneam inițial, rezultatele cu privire la evoluția tulburărilor de spectru autist sunt inconsistente. Putem pune asta pe seama eșantioanelor de studiu mici și înalt eterogene, variațiilor de timp dintre măsurătorile efectuate între copilărie și vârsta adultă și variabilității în instrumentele de măsurare și evaluare.

Studiile publicate după anul 2000 tind să raporteze o evoluție mai bună decât cele publicate anterior, fapt ce ar putea fi datorat diferențelor dintre cohorte cu privire la diagnostic, severitatea afectărilor sau opțiunile de tratament disponibile, cohortele mai noi putând să fi accesat servicii de tratament, educație și diagnostic mai avansate. Totuși, aceste diferențe sunt mici, iar unul din cei mai importanți factori pentru o evoluție pozitivă a tulburării la vârsta adultă este integrarea în comunitate a indivizilor.

În loc de concluzie, nu putem decât spera ca în viitor să se ajungă la un consens în comunitatea științifică cu privire la aspecte ce țin de metodologia de studiu, precum și conștientizarea importanței replicabilității. Mai departe, la nivel de societate, devine din ce în ce mai importantă ideea integrării copiilor diagnosticați cu TSA în comunitățile de copii normali, deoarece progresul acestora nu se va datora niciodată segregării. Acești copii fiind doar diferiți, nu inferiori.