Diferențe de gen în compasiunea orientată către sine

A fi capabil de a exprima bunătate, a fi înțelegător sau a oferi sprijin cuiva aflat în suferință înseamnă a avea compasiune. Cum ar arăta, în schimb, această abilitate orientată către sine? Ce beneficii are? Care sunt diferențele dintre femei și bărbați cu privire la exprimarea auto-compasiunii? Ce alte diferențe notabile, mai departe de gen, există?

Auto-compasiunea se construiește din comportamente ce denotă bunătate față de propria persoană, a avea grijă și înțelegere din plin față de tine, în detrimentul criticii accentuate și judecăților dure. Înseamnă capacitatea de a recunoaște condiția umană imperfectă care ne caracterizează pe fiecare dintre noi, precum și conștientizarea experienței ca făcând parte din momentul prezent. Scopul auto-compasiunii este de a facilita auto-liniștirea în perioade de suferință, de a genera o perspectivă mai amplă asupra limitărilor personale, într-o manieră clară și echilibrată. Spre exemplu, o dovadă de auto-compasiune în cazul unei infidelități ar fi a vedea ce poate să ne spună această transgresiune despre partener, despre relație ca unitate, în loc de a ne învinovăți de lipsuri personale.  Astfel, compasiunea poate fi orientată către sine atunci când suferința resimțită este cauza unor circumstanțe externe de viață sau atunci când viața devine dificil de suportat. Totuși, auto-compasiunea poate fi la fel de relevantă atunci când suferința omului provine din propriile greșeli, ratări sau inadecvări.

LEGĂTURA DINTRE AUTO-COMPASIUNE ȘI STAREA DE BINE

Una dintre cele mai consistente rezultate ale cercetărilor focalizate pe auto-compasiune ne arată  că aceasta este invers relaționată cu psihopatologia, reprezentând un factor protector impotriva depresiei, anxietății sau stresului. Se pare că auto-compasiunea facilitează abilitatea de reziliență prin intermediul moderării reacțiilor pe care oamenii le au cu privire la evenimentele negative de viață, aceștia demonstrând reactivitate mai scazută la probleme, mai puține emoții negative, mai multe gânduri bazate pe acceptare și o tendință mai crescută de a-și pune problemele într-o perspectivă lărgită.

Mai mult decât atât, persoanele cu abilități de auto-compasiune tind să nu își suprime sau să nu rumineze cu privire la gândurile și emoțiile lor negative. Mai mult, auto-compasiunea este asociată în mod direct cu puncte forte psihologice precum fericirea, optimismul, înțelepciunea sau inițiativa personală, precum și cu o motivație crescută, comportamente legate de promovarea sănătății sau o imagine corporală pozitivă.

FEMEILE, BĂRBAȚII ȘI AUTO-COMPASIUNEA

Femeile tind să fie socializate cu ideea de auto-sacrificiu, anume a prioritiza nevoile altora în detrimentul celor personale, fapt ce ar putea avea impact asupra abilității de auto-compasiune. De asemenea, femeile tind să fie mai critice cu propria persoană și să aibă discurs negativ orientat către sine mai mult decât bărbații. Având în vedere tendința mai ridicată a femeilor de a se judeca negativ, cu impact asupra auto-compasiunii, există motive să credem că femeile stau mai prost la acest capitol decât bărbații.

Pe de altă parte, există motive să credem că relația inversă este plauzibilă, deoarece auto-compasiunea implică a fi în mod activ grijuliu față de sine și a-ți oferi confort în momentele grele, calități de tandrețe care sunt mai specifice în general femeilor decât bărbaților. De fapt, cercetările indică faptul că aderența la normele de gen masculine sunt asociate cu nivele mai scăzute ale auto-compasiunii la bărbați, modelele de socializare masculină caracterizate de restricție emoțională și stoicism putând să indice faptul că auto-compasiunea este mai puțin accesibilă bărbaților decât femeilor.

Prin intermediul unui studiu de tip meta-analiză, s-a dorit elucidarea direcției diferențelor de gen în auto-compasiune. S-a arătat astfel, în consens cu rezultatele anterioare, faptul că femeile tind să exprime mai puțină auto-compasiune decât bărbații. Diferențele statistice sunt însă mici, astfel că segregarea nivelului de auto-compasiune strict în funcție de gen este discutabilă. Importanța poate fi însă relevantă la nivel individual, dacă ne gândim la efectul pe care exprimarea scăzută a compasiunii și auto-compasiunii îl poate avea asupra incidenței depresiei atât în cazul femeilor, cât și al bărbaților, în contextul rolurilor de gen.

ALȚI FACTORI RESPONSABILI

Diferențele de gen pot fi explicate și de interacțiunea cu vârsta și etnicitatea, dat fiind faptul că normele de gen se schimbă o dată cu vârsta și cultura din care oamenii fac parte. Spre exemplu, odată cu înaintarea în vârstă, se pare că bărbații își asumă comportamente de îngrijire și dezvoltare față de alții (eng. nurturing), fapt ce poate promova o creștere în abilitatea de auto-compasiune.

Mai mult, dacă ne gândim la aspectul de recunoaștere a condiției umane imperfecte specifice compasiunii, aspect ce ține de înțelepciune, acesta devine mai conturat odată cu înaintarea în vârstă. Astfel, este posibil ca odată cu vârsta, diferențele de gen în auto-compasiune să se estompeze. Referitor la etnicitate, rolurile de gen tradiționale tind să fie mai pregnante în cazul culturilor estice sau latine, cu consecințele de rigoare.

CU CE PUTEM RĂMÂNE

Având în vedere că femeile tind să arate mai multă compasiune față de alții decât o fac bărbații, fapt survenit din rolul de gen feminin ce subliniază importanța grijii și auto-sacrificiului față de ceilalți, precum și faptul că grija față de ceilalți nu se traduce în mod automat și în grija față de sine, este important să le ajutăm pe femei în a învăța cum să fie mai bune cu ele însele, cu scopul de a le crește starea de bine. Putem spune că discrepanța dintre nivelul de compasiune oferit propriei persoane versus celorlalți este mai mare la femei decât la bărbați, însă nicidecum nu trebuie să îi uitam pe bărbați, aceștia putând să beneficieze la rândul lor de intervenții ce pun accentul pe exprimarea laturii tandre, pe îmbrățișarea și acceptarea propriilor emoții vulnerabile ca factor de protecție față de normele de gen masculine caracterizate prin adoptarea unei atitudini de putere și non-vulnerabilitate, norme care îi previn adesea pe bărbați să caute suport psihologic sau să ofere compasiune celorlalți.