Ce se întâmplă în creierul nostru când suntem înțeleși cu adevărat

“A auzi” nu este sinonim cu “a asculta”. Cum ajungem să treacă pe lângă noi ce spune partenerul și ce efecte are acest lucru asupra relației?  În ce feluri putem îmbunătăți modul în care comunicăm cu partenerul, astfel încât să creștem satisfacția în cuplu?

Despre comunicare s-au scris foarte multe, devenind deja un clișeu. Comunicarea eficientă nu este un panaceu, dar contribuie semnificativ la a avea relații sănătoase.

În comunicarea cu partenerul de cuplu (dar nu numai), e important să fim conștienți de propriile filtre și interpretări, pentru a scădea probabilitatea ca ele să ne contureze o imagine falsă asupra realității. Interpretările proprii pot duce la conflicte inutile, astfel e bine să ne dezvoltăm abilitatea de a asculta cu atenție persoana din fața noastră și să învățăm să întrebăm de ce anume are nevoie.

Ce se întâmplă în creierul nostru atunci când percepem că suntem ascultați cu atenție și înțeleși de către o altă persoană?

Cercetătorii au vrut să testeze acest lucru într-un studiu folosind RMN funcțional pentru a observa ce se întâmplă în creierul participanților în timp ce aceștia vedeau propriile lor experiențe evaluate de alte persoane. În unele instanțe, evaluatorii au manifestat ascultare activă, în altele, nu.

Subiecții au apreciat mai pozitiv evaluatorii care au afișat ascultare activă. Mai mult decât atât, au evaluat mai pozitiv chiar și episoadele autobiografice în sine, atunci când evaluatorul lor a utilizat ascultarea activă. Nu doar că apreciem mai mult omul din fața noastră atunci când ne arată că ne înțelege, dar aceasta atitudine face chiar și evenimentele pe care le-am povestit să pară mai pozitive per ansamblu.

Când subiecții au fost expuși la ascultarea activă, activarea neuronală în striatumul ventral a fost îmbunătățită, ceea ce sugerează că a fost asociată cu o recompensă, reprezentând o experiență satisfăcătoare.  O altă parte a creierului ce a fost activată este insularul anterior drept, în cadrul căreia au loc procese de reevaluare emoțională pozitivă.

Astfel, a percepe că suntem ascultați cu atenție conduce la evaluări emoționale pozitive, pe care le atribuim persoanei care ne-a ascultat în mod activ.

Un alt studiu recent menționează faptul că ascultarea activă atunci când partenerul dezvăluie o experiență stresantă este asociată cu stiluri mai sănătoase de coping și cu un nivel mai ridicat de satisfacție în relație.

Ce se întâmplă când nu ne ascultăm?

Recent, în literatură a fost introdus termenul de phubbing, pentru a descrie măsura în care o persoană este distrasă de telefon în timpul interacțiunii față în față cu altă persoană. În acest articol, unul din studii a presupus elaborarea unei scale pentru a măsura acest comportament, în timp ce al doilea studiu a investigat efectul acestei variable asupra satisfacției în relație. Se pare că acest efect este mediat de conflictul cu privire la utilizarea telefonului, iar relația dintre phubbing și conflict este moderată de stilurile de atașament. Cu cât persoana are un stil de atașament mai anxios, cu atât apar niveluri mai ridicate de conflict cu privire la utilizarea telefonului. Nu doar atât, dar phubbing-ul poate avea chiar un impact indirect asupra depresiei, prin felul în care afectează satisfacția în relație și satisfacția în viață.

Se pare că atunci când nu suntem prezenți în conversațiile pe care le avem, fie pentru că suntem distrași de telefon (phubbing), fie pentru că nu știm cum să ascultăm într-un mod activ și empatic, calitatea relațiilor noastre scade. Când vedem că cineva apropiat are o problemă, care îi cauzează suferință, poate că primul impuls  este acela de a oferi soluții practice sau diferite sugestii și uneori acestea pot ajuta. Se poate întâmpla, însă, ca tocmai această practică să fie contraproductivă, iar nevoie partenerului din acel moment să fie mai degrabă cea de a fi ascultat și înțeles.

Cum să facem să ascultăm mai bine?

Primul pas este să înțelegem că emoția partenerului este validă și reală, chiar dacă poate gândurile din spate sunt distorsionate. Dacă încercăm să îi schimbăm emoția, să îi spunem că nu are de ce să se simtă așa, să o negăm pur și simplu sau să ne înfuriem că acuzațiile partenerului sunt nedrepte, nu facem altceva decât să întreținem un conflict și să punem paie pe foc. Ce ajută, în schimb, este să îi comunicăm partenerului că am observat și că acceptăm cum se simte.

În acest studiu, sunt prezentate câteva sugestii pentru a ne îmbunătăți comunicarea în cuplu. În primul rând, este important să înțelegem efectele nocive asupra partenerului, atunci când îi oferim o formă de susținere mai degrabă ambivalentă, poate chiar ostilă, sau atunci când încercăm să îl protejăm prea mult atunci când trece printr-o situație stresantă.

La nivel de cuplu, putem face următoarele lucruri, valabile pentru ambii parteneri:

• să învățăm să comunicăm explicit faptul că suntem stresați, făcând distincția între ceea ce s-a întâmplat și ceea ce simțim,
• să ne dezvoltăm abilitatea de a răspunde la stresul partenerului cu eforturi de coping în doi, care sunt în concordanță cu nevoile partenerului
• să ne rafinăm abilitatea de a ne adapta răspunsurile la feedback-ul și la nevoile partenerului.