În ultimii ani, a luat naștere o nouă formă de program terapeutic, construit de specialiști în domeniul sănătății mintale, în cadrul căruia clienții au acces la materiale psihoterapeutice pe care le parcurg parțial sau în întregime singuri, în ritm propriu și conform propriilor nevoi (Marrs, 1995; Cuijpers & Schuurmans, 2007).
Argumentele în favoarea acestui tip de terapie virtuală sunt destul de clare, din perspectiva clienților. Conform Gega și colab (2004) aceștia sunt interesați de terapia virtuală ca urmare a:
- flexibilității: pot să obțină îngrijiri la orice oră și din orice loc (chiar și atunci când au fost trimiși în delegație sau când locuiesc în locuri mai greu accesibile, care nu oferă servicii psihologice);
- disponibilității de timp: nu sunt nevoiți să se prezinte la cabinet; nu își petrec o parte din timp în trafic; nu sunt nevoiți să se trezească mai devreme ca să ajungă la terapie.
- evitarea stigmei, care încă mai este întâlnită;
- faptului că pot să lucreze în ritmul lor;
- pot să reparcurgă materialul de ori câte ori își doresc;
- faptului că astfel sar peste etapa programării la cabinet (Spek, 2006);
- înscrierea la un program de psihoterapie virtuală ar putea fi mai ieftină decât prezența la cabinet (Andrews, 2010).
Chiar dacă pare că sunt lăsați pe cont propriu, clienților li se oferă materiale în funcție de rezultatele obțiunte de aceștia la procesul de screening, realizat la înscrierea în program. În plus, programele de self-help au setate notificări pentru a le aduce aminte că mai au de realizat teme sau pot primi telefoane/ emailuri/ răspunsuri pe forumuri private din partea psihoterapeuților (Andrews, 2010).
Dă roade acest tip de psihoterapie?
Chiar dacă se desfășoară în mediul virtual și astfel este limitată foarte mult prezența specialistului în activitatea terapeutică, rezultatele arată că acest tip de program terapeutic funcționează. De mai bine de 10 ani se știe că rezultatele sunt promițătoare și că nu există o diferență între terapia livrată față în față și cea livrată online. Poate că deja ai colegi care susțin ședințe de terapie pe Skype sau alte platforme pentru clienții care nu pot face naveta până la cabinet.
Rezultatele meta-analizelor luate în considerare pentru acest articol (Spek, 2006; Reger, 2009; Cuijpers, 2010; Andrews, 2010; Andersson, 2014; Ebert, 2015) arată că nu există diferențe semnificative între intervențiile oferite virtual și cele oferite față în față.
Pe lângă tulburările de anxietate și depresie, terapia virtuală poate să se orienteze și către tulburările dismorfice, disfuncții sexuale masculine și fobia de păianjeni (Andersson, 2014) și să aibă rezultate satisfăcătoare.
Chiar dacă terapia virtuală are aceleași rezultate precum cea față în față, cel mai probabil există în continuare persoane care vor opta pentru a sta de vorbă cu un psihoterapeut față în față. Important este că persoanele care pot beneficia de tratament pot alege soluțiile eficiente cu care se simt cel mai confortabil.
Andrei M. Solomon
Andrei Solomon este psiholog cu specializare în psihologie clinică, consiliere psihologică și psihoterapie din cadrul Universității Babeș - Bolyai. Este interesat de terapia de cuplu și de psihologia aplicată în marketing.