La început de an școlar, niște mituri despre învățare (și niște adevăruri!)

Sistemul de educație este, în mod paradoxal, un teren fertil pentru mituri legate de educație, creierul uman și psihologie. În acest articol vă vom arăta care dintre informațiile mult-vehiculate în discuțiile despre educație sunt neuro-mituri discreditate de știință și, pe de altă parte, ce s-a dovedit cu certitudine în ce privește efectele educației.

Printre miturile cele mai frecvente, în care cred inclusiv profesorii și psihologii școlari, se numără următoarele:

• zahărul îi agită pe copii
• ne folosim doar 10% din capacitatea creierului;
• oamenii cu emisfera dreaptă mai bine dezvoltată sunt creativi;
• elevii învață cel mai eficient când stilul profesorilor se potrivește cu stilul de învățare al elevilor (e.g., auditiv, vizual);
• stima de sine scăzută este cauza notelor slabe la școală;
• programele cu polițiști în scoală, care explică riscurile drogurilor, funcționează;
• teoria inteligențelor multiple este validă;
• există o epidemie de autism.

Deși toate cele opt afirmații de mai sus au fost demontate de știință (An & Car, 2017, Horvath et al., 2018, Lilienfeld, Ammirati & David, 2012, Lilienfeld et al., 2009, Waterhouse, 2006) totuși ele persistă – sunt în continuare crezute și promovate de practicieni, făcând adevărul în ceea ce

Aceste mituri sunt întreținute de o serie de factori, precum:

• realismul naiv – tendința noastră de a crede că ceea ce observăm cu ochiul liber este realitatea obiectivă;
• distorsiunea de confirmare – tendința de a căuta dovezi în favoarea convingerilor noastre și de a minimiza sau să ignora dovezile contrare;
• închiderea prematură a gestaltului – tendința de a trage concluzii prea rapide, înainte să apară dovezi convingătoare, din cauza disconfortului și consumului de energie pe care îl presupune păstrarea deschisă a capitolului respectiv în mintea noastră;
• corelațiile iluzorii – constatarea unor tipare cauzale ce nu există de fapt, între aspecte care corelează și au aceeași evoluție întâmplătoare.

În ciuda acestor idei pseudoștiințifice, alimentate de vulnerabilitățile noastre cognitive, cercertările din ultimii ani ne-au condus și către descoperiri solide în domeniul educațional. Ce ne arată știința ca fiind valid, dincolo de dubiu?

• că educația ne face mai inteligenți cu 1-5 puncte IQ pe an de studiu – ne dezvoltă atât raționamentul fluid, cât și cunoștințele cristalizate;
• că educația ne emancipează și ne deschide mintea: cultivă valorile liberale, de autonomie și auto-exprimare;
• că nivelul de inteligență generală este cel mai bun predictor al performanței școlare, alături de conștiinciozitate și curiozitate;

• și, nu în ultimul rând, că învățăm eficient atunci când:
  • învățăm din timp, nu pe ultima sută de metri;
  • ne testăm și ne verificăm nivelul de cunoștințe în mod regulat;
  • înțelegem legăturile logice, modul de rezolvare și ne întrebăm „de ce?”, astfel încât să avem explicații coerente
  • și alternăm studiul unui domeniu (e.g., psihologia dezvoltării) cu studiul unui alt domeniu (e.g., consilierea vocațională).

Acestea fiind spuse, mult spor în noul an academic și școlar!