“Este mai ușor să construim copii puternici decât să reparăm adulți stricați”. Aceste vorbe au fost rostite de aboliționistul american Frederick Douglass în 1855, într-o perioadă în care sclavia nu era considerată încă o practică imorală.
Implantați în prezent, suntem adesea tentați să privim acele vremuri apuse prin lentila axiologică a unui veac în care toleranța și iubirea aproapelui au devenit coloana vertebrală a discursului public dominant. Totuși, cuvintele lui Douglass au rămas astăzi la fel de cimentate în realitate ca și atunci. Experiențe timpurii traumatizante, abuz, abandon sau pur și simplu neglijență – toți acești factori acționează asupra minții umane asemenea unor mâini nepricepute ce sculptează în plastilină. În calitate de specialiști este greu să renegăm responsabilitatea avută față de generațiile viitoare. În calitate de adulți este greu să intuim calea corectă de a acționa atunci când lumea se schimbă prea repede chiar și pentru noi. În calitate de copii însă doar trăim într-o lume în care etichetele sunt deja puse.
Deși poate părea greu de crezut, copiii (0-14 ani) reprezintă un sfert din populația totală a planetei. Dulci, ascultători, amuzanți și curioși sau dimpotrivă – neastâmpărați, irascibili și cruzi – ei trezesc adesea în noi un impuls instinctiv de îngrijire. Deși caracterul înnăscut al acestui impuls afișat în fața unor trăsături fizice neotenice (Kindchenschema) a fost teoretizat de către etologul austriac Konrad Lorenz încă din 1942, cercetări empirice aprofundate asupra bazelor neurobiologice ale răspunsului în cauză au fost realizate abia în secolul XXI. Într-adevăr, după cum intuia și Steven Jay Gould (1980) acum mai bine de trei decenii, “drăgălășenia” a devenit astăzi o adevărată industrie.
Cu toate acestea, abuzul sexual afectează în continuare aproape o pătrime din copii (fiind vizate îndeosebi fetele), iar același procent se păstrează, din nefericire, în planul sclaviei și al muncii forțate. Divorț, condiții precare de trai sau pur și simplu setea insațiabilă a producătorilor de droguri și jocuri video de a face profit – aceștia sunt doar câțiva dintre factorii care perturbă dezvoltarea optimă în ontogeneză. În aceste coordonate, fie că ne raportăm la problemă din perspectiva specialistului sau a părintelui interesat, viitorul generației ce urmează reprezintă un subiect de maxim interes atât din punct de vedere biologic, cât și din punct de vedere economic și social.
În iulie, după ce aruncați un ochi pe știrile din psihologie, vă propunem să aducem puțină lumină asupra câtorva aspecte care afectează sănătatea mintală a noilor generații. Pentru a vă oferi o descriere mai articulată, iată care sunt subiectele lunii:
- Este dependența de jocuri video o categorie nosologică pertinentă? Dacă răspunsul e “da”, cum ar trebui să diferențiem între pasiune și comportament compulsiv în lumina modificărilor aduse de ICD-11 ?
- Este dezirabil să introducem exerciții de “mindfulness” în școli? Cât de eficiente sunt acestea?
- Ce înseamnă divorțul pentru copii? Cât de mult afectează acest eveniment sănătatea mintală a celor mici și dezvoltarea lor emoțională?
Acestea sunt subiectele ediției din luna iulie. Revenim data viitoare cu noutăți incitante din psihologie și alte informații utile. Vă invitam să rămâneți alături de noi și să ne trimiteți părerile, cât și sugestiile voastre despre subiectele pe care doriți să le abordăm în viitor la newsletter@apsi.ro.
Stanciu M. Marius
Stanciu M. Marius – doctor în psihologie, politolog, psihoterapeut de formare Cognitiv-Comportamentală, psiholog clinician și cadru didactic asociat al Universității din București. Când nu predă, nu scrie articole de specialitate și nu e prins în ședințe la cabinet, are grijă de animăluțe mici și pufoase.