Ce înseamnă divorțul părinților pentru copii?

România nu se află în topul țărilor cu cele mai multe divorțuri, ci mai degrabă într-o zonă de mijloc,  deși rata divorțurilor a înregistrat o creștere relativ stabilă  începând cu anul 2000. Indiferent de numărul lor însă, persoanele care divorțează având și calitatea de părinți se află într-o  postura dificilă, fiind necesar să gestioneze atât dificultățile lor cât și pe cele prin care trec copiii lor în cazul despărțirii. Ce este cu adevărat de evitat și ce putem face pentru o tranziție mai ușoară la noua situație? Studiile efectuate până în prezent pe această temă pot acoperi o parte din răspuns în acest caz.

Bunăstarea copiilor este o problemă relativ veche, dar și des menționată în legătură cu divorțul parental. Pe măsură ce divorțul a devenit un eveniment  mai frecvent, specialiștii au fost motivați să studieze efectele divorțului asupra dezvoltării copiilor luând în considerare multe perspective.  Dezavantajul economic în care se pot afla părinții despărțiți, consecințele absenței unui părinte (de obicei tatăl), dar și caracteristicile individuale ale copiilor, părinților și respectiv familiei sunt exemple de factori analizați de-a lungul timpului. Și în acest caz, ca și în alte sfere de cercetare psihologică, rezultatele  sunt de multe ori mixte (statutul socio-economic sau absența tatălui sunt două exemple de variabile asupra cărora concluziile studiilor variază destul de mult) iar înțelegerea lor presupune de multe ori studierea condițiilor exacte pe care le implică divorțul.

Divorțul și dezvoltarea generală a copiilor

Un studiu realizat pe  două cohorte  a comparat copii care au trecut printr-un divorț cu cei  ale căror familii au rămas intacte în ceea ce privește o serie de indicatori de dezvoltare cum sunt achizițiile școlare, problemele  de externalizare/ internalizare și autocontrolul. Rezultatele au indicat diferențe în dezvoltare  pe mai multe planuri în defavoarea copiilor cu părinți despărțiți. Analize ulterioare au arătat însă și că nu toți copiii care trec printr-un divorț parental sunt afectați, ci mai degrabă cei care aparțin unor categorii care predispun la divorț (cu indicatori de statut socio-economic posibil mai scăzut, cum ar fi educație într-o școală publică vs. privată a copiilor). Pentru copiii cu părinți divorțați în care divorțul nu a fost prezis de o asemenea acumulare de factori, distribuțiile indicatorilor de dezvoltare au fost asemănătoare cu cele ale copiilor cu familii intacte.

Divorțul și sănătatea mintală/ emoțională a copiilor

În ceea ce privește sănătatea mintală a copiilor, o recenzie  a studiilor longitudinale care au găsit o legătură între divorțul parental și depresia analizează factorii importanți în această relație. În mod surprinzător poate, relația părinte -copil și conflictele între părinți sau statutul socio-economic al familiei nu par să afecteze gradul depresiei după divorț. Totuși,  simptome mai severe apar în rândul copiilor care dau dovadă de o dezvoltare bună (până la 7 ani) în cadrul familiei. Copiii care au probleme de adaptare în perioada în care familia este intactă sunt afectați mai puțin de divorț. O posibilă explicație este aceea că mediul creat de familie contează, iar atunci când copilul “pierde un mediu bun” impactul emoțional negativ este mai mare. Alți factori importanți sunt cei genetici, precum și vârsta la care apare primul episod de depresie ( mai devreme însemnând afectare mai mare). Un studiu arată că tinerii din familii divorțate au o stimă de sine mai scăzută decât cei din familii intacte doar dacă sunt crescuți de un singur părinte. Orice formă de colaborare a părinților la îngrijirea copilului pare să mențină un nivel al stimei de sine comparabil cu cel al copiilor cu familie intactă. De notat este și faptul că, după cum arată  și un studiu efectuat pe adolescenți, copiii se pot auto-blama pentru divorț.

Divorțul parental și sănătatea fizică

Un  studiu luând în considerare țări africane arată că divorțul parental poate avea consecințe și asupra sănătății fizice. Relația nu este însă directă. Copiii au probleme de sănătate mai multe și o mortalitate mai mare în regiuni în care divorțul este rar. Aceste regiuni sunt caracterizate, conform datelor studiului, de venituri scăzute și educație precară a mamelor. În regiuni în care venitul familiei și educația mamei sunt mai bune, divorțul este mai frecvent, iar relația dintre divorț și mortalitatea și morbiditatea copiilor este mai slabă. Un alt studiu pune în legătură divorțul parental cu longevitatea. Datele arată însă că una dintre modalitățile prin care divorțul părinților scurtează durata vieții este  adoptarea de comportamente dăunătoare cum ar fi fumatul, probabil pentru a face față stresului. Un experiment interesant arată că tinerii care au trecut printr-un divorț al părinților au o activare modificată la cortisol. Explicația pentru nivelele mai scăzute de cortisol înregistrate de aceștia în prezent ține de o posibilă adaptare a organismului prin modificarea pragului de reacție. Cu alte cuvinte, menținerea îndelungată a unui nivel ridicat de cortisol datorită stresului prelungit face ca organismul să reacționeze mult mai greu la stres în viitor. De notat este însă că și această reacție s-a dovedit a fi mediată de venituri. După controlul veniturilor, relația directă dintre cortisol și divorț a devenit nesemnificativă.

Afectează divorțul parental deciziile privind relația de cuplu?

Se pare că da. Un studiu arată că tinerii ai căror părinți divorțează formează mai repede un cuplu decât cei din familii intacte, dar nu se căsătoresc mai devreme. De asemenea persoanele ale căror părinți divorțează au o tendință mai mare de a divorța comparativ cu cele ale căror părinți au rămas împreună. Efectul de propagare a divorțului este însă probabil datorat modelării pentru că nu se limitează la părinți. Și a avea un frate/ o soră

(în special mai mare) care este divorțat/ă  predispune la divorț, chiar dacă divorțul parental este controlat. Nu în ultimul rând, se pare că a avea în istoric divorțul părinților face  propriul divorț mai greu de suportat atât pentru bărbați cât și pentru femei. Alte variabile cum ar fi resursele părinților au fost analizate, dar acestea nu s-au dovedit predictori convingători.

Divorțul înseamnă multe lucruri. Unele contează, altele nu.

Deși studiile prezentate nu oferă o imagine exhaustivă, ele sugerează că modificările legate de resurse și contactul cu părinții sunt factori importanți care mențin sau afectează starea de bine a copilului, dincolo de alți  factori individuali de reacție la stres. Asigurarea unui climat sigur atunci când coabitarea părinților nu mai este posibilă pare a fi cheia succesului în acest caz.