Tema lunii aprilie: Mintea și corpul – cât de separate sunt de fapt?

T

Intuim legătura dar ne e foarte greu să o explicăm. Cum anume ne afectează corpul starea psihologică? Și prin ce mecanisme ne afectează psihicul corpul și starea de sănătate? Miza nu e deloc neglijabilă: dacă înțelegem exact mecanismele care guvernează interacțiunea cele două, știm pe ce butoane să apăsăm la noi și la clienții noștri pentru a maximiza starea de bine atât în plan fiziologic, cât și în plan emoțional.

La nivelul simțului comun, există această percepție conform căreia psihologii se ocupă de minte, suflet, în timp ce medicii se ocupa de corp. Acest newsletter își propune să arate felurile interesante și contra-intuitive în care această percepție dualistă nu este tocmai corectă și în care aspectele psihologice nu doar că sunt, în esență,  biologice, ci și pot avea efecte surprinzătoare pentru sănătatea noastră.

Astăzi în psihopatologie se folosește modelul bio-psiho-social al diatezei “stres- vulnerabilitate”, preluat din medicină, care se referă la interacțiunea între factori de vulnerabilitate, factori protectori și factori catalizatori ce sunt implicați în declanșarea simptomatologiei. Cum am ajuns aici? Din păcate, spațiul acestei ediții nu ne permite să acoperim toate studiile fascinante din acest domeniu, dar vom prezenta câteva dintre ele care sunt grăitoare pentru modul în care procesele psihologice și fiziologice interacționează în ceea ce privește sănătatea noastră.

Nașterea psihoneuroimunologiei

În 1970, Robert Ader lucra la un experiment clasic de condiționare când a descoperit, din greșeală, ”veriga-lipsă” dintre minte și corp. Până atunci, cu toții intuiam că trebuie să existe o legătură între creier și sistemul imunitar – popularul ”nu te mai consuma atâta, mamă, că o să te îmbolnăvești!” – dar, științific și medical vorbind, aceasta era …imposibilă. Sistemul imunitar și cel nervos pur și simplu nu aveau nicio intersectare; nu exista nicio cale prin care ar putea comunica unul cu altul.

Apoi, în urma experimentului de condiționare al lui Ader, șoarecii au început să cadă, unul câte unul. În cadrul experimentului de condiționare, Ader le servea câte o porție de apă cu zahăr (o tentație mare pentru șoricei), concomitent injectându-i cu Cytoxan, un medicament care le producea distres gastrointestinal și blocarea sistemului imunitar. După o vreme, apa cu zahăr a rămas, dar injecțiile au dispărut. Conform așteptărilor lui Ader, șoriceii au continuat să evite apa cu zahăr chiar și în lipsa injecțiilor. Însă tot atunci o parte din ei au început să moară, fără niciun motiv aparent.

Căutând explicația, Ader a descoperit o corelație între mortalitatea șoarecilor și cât de multă apă cu zahăr au fost de expuși aceștia după ce injecțiile au încetat. Practic, cei care au murit au fost șoriceii care au trecut de cele mai multe ori prin stresul de a fi în aceeași cușcă cu porția de apă cu zahăr de la care știau că le-a fost rău înainte. Deși își dorea să le condiționeze doar comportamentul, Ader a descoperit că le-a condiționat cumva și imunitatea de fiecare dată când îi expunea la stimulul perceput drept nociv.

Legături surpinzătoare

Nu numai imunitatea ne este afectată de starea mentală. Factori psihologici sunt implicați în sănătatea noastră în moduri suprinzătoare:  singurătatea și respingerea socială contribuie la scaderea sistemului imunitar. Emoțiile negative precum anxietatea sau depresia sporesc producția de cytokine proinflamatorii, la fel ca și stresorii psihologici (Lutgendorf et al., 1999; Segerstrom & Miller, 2004). În plus, stresul și depresia mai contribuie și la un risc crescut de infecție, episoade infecțioase prelungite, și un timp mai îndelungat de vindecare a rănilor. (Glaser & Kiecolt-Glaser, 2005). Mai știm și că cytokinele pro-inflamatorii joacă un rol-cheie în boli cardiovasculare, precum și în diabetul de tip II, în artrită, osteoporoză, Alzheimer, unele tipuri de cancer și fragilitatea și declinul funcțional (Kiecolt-Glaser, McGuire, Robles, & Glaser, 2002).

Mai mult decât atât, există legături între flora intestinală și tulburări mintale ca anxietatea și dependența de alcool, valorile sunt implicate în deciziile pe care le luăm pentru sănătatea noastră și nu întotdeauna într-un mod care ne ajută, iar perfecționismul poate fi nesănătos.  În aceste condiții, intoleranța pentru incertitudine poate contribui la dezvoltarea ipohondriei. Despre toate aceste lucruri puteți citi în newsletterul ediției martie.

Cam atât pentru ediția de luna aceasta. Revenim cu noutăți din psihologie și informații utile luna viitoare. Vă invitam să rămâneți alături de noi și să ne trimiteți părerile voastre și sugestii despre subiectele pe care le-ați dori abordate la newsletter@apsi.ro

Adaugă un comentariu

Abonare

ABONAȚI-VĂ LA NEWSLETTER-UL APR


%d bloggers like this: