La fiecare început de an discutăm despre rezoluții, despre resemnificări, despre feluri noi de a ne întrebuința timpul și corpul, într-un optimum dezirabil. De cele mai multe ori, toate aceste liste de dorințe mai mult sau mai puțin utopice sunt realizate în perioada de pauză care încheie vechiul an și îl începe pe următorul. Însă nu lungul șir de realizări potențiale sunt subiectul de interes al acestui articol, ci vacanțele de sărbători, în timpul cărora sunt redactate listele menționate mai sus. Dincolo de utilitatea imediată și intuitivă a lor, psihologii au căutat să înțeleagă cât de mult ne ajută aceste vacanțe, de scurtă durată, în creșterea bunăstării.
Având o proveniență latină, termenul vacatio se referă la o stare de repaus, în care omul este scutit de sarcini și responsabilități. Jessica de Bloom, o cercetătoare de origine olandeză care a studiat vreme îndelungată acest subiect al beneficiilor pe care vacanțele le pot oferi angajaților, afirmă că există două mecanisme prin care putem sublinia avantajele timpului liber programat după bunul plac: primul se referă la lipsa de expunere în fața cerințelor jobului, iar cel de-al doilea vorbește despre beneficiile alegerilor unor alte activități, fără legătură cu munca, care pot să faciliteze recuperarea (De Bloom, 2010).
În cazul primului mecanism menționat mai sus, există două teorii care îl susțin. Cea dintâi – teoria efort-recuperare, se referă la faptul că efortul firesc resimțit în urma desfășurării activităților profesionale nu lasă urme, pe termen lung, dacă suntem atenți și ne „reparăm” în timp util. Totodată, trebuie să ne gândim și la factorii reziduali, traduși prin expunerea prelungită la stresori care prelungesc activarea fiziologică, chiar și atunci când nu ne aflăm la locul de muncă (Geurts & Sonnentag, 2006), și ne pot influența indirect starea de bine din timpul vacanțelor. A doua teorie este cea a sarcinii alostatice (McEwen, 1998), care afirmă faptul că o activare fiziologică prelungită poate dezechilibra nivelul de homeostază al unui individ, motiv pentru care este necesar să încercăm să ne debarasăm de toate „acumulările” de la locul de muncă, atunci când suntem în vacanță.
Al doilea mecanism menționat de De Bloom este validat de alte teorii – cea a conservării resurselor (Hobfoll, 1989), care explică faptul că oamenii dezvoltă și protejează acele resurse care sunt importante pentru ei, și teoria autodeterminării (Ryan & Deci, 2000), ce se referă la existența a două nevoi fundamentale pentru ființa umană – autonomia și relaționarea.
Punând cele două mecanisme în balanță, cercetătorii susțin faptul că vacanțele scurte, precum cea de iarnă, îmbunătățesc sănătatea și bunăstarea (d = 0.62), însă acestea sunt efecte care se estompează rapid după întoarcerea la muncă (De Bloom, 2011). Printre factorii asociați cu bunăstarea ridicată, în vacanță, se numără timpul petrecut în discuții semnificative cu partenerul de viață, detașarea psihologică de muncă și relaxarea. Același studiu afirmă și faptul că munca, în timpul vacanței, are un efect negativ asupra recuperării și scade beneficiile acestei perioade de timp liber.
Chiar dacă amintirile din vacanță pot îmbunătăți temporar starea de spirit și pot acționa ca un tampon împotriva stresului, iar sănătatea și bunăstarea angajaților se îmbunătățesc în timpul vacanțelor, aceste efecte pozitive dispar în prima săptămână de revenire la muncă (De Bloom, 2012).
Un alt studiu (Speth et al., 2023) menționează faptul că vacanțele îmbunătățesc bunăstarea angajaților, cu efecte variate pe dimensiuni precum afectul pozitiv, reducerea stresului și a epuizării (d = 0.18–0.38), însă nu influențează semnificativ satisfacția generală cu viața (d = 0.10). După prima săptămână de revenire la muncă, bunăstarea redevine similară nivelurilor de dinaintea vacanței (d ≤ 0.12). Printre factorii importanți care influențează efectele vacanțelor se numără trăsăturile individuale ale persoanelor, în ceea ce privește potențialul acestora de a se recupera, anduranța lor la stres și caracteristicile locurilor de muncă. Astfel, recomandarea cercetătorilor este aceea de a ne lua vacanțe scurte, dar frecvente, pe tot parcursul anului.
Printre factorii potențiali la care ne-am putea gândi că influențează, într-un fel sau altul, eficacitatea perioadelor de vacanță se numără durata acesteia, care nu maximizează, de fapt, beneficiile, precum și genul angajatului și tipul de ocupație al acestuia, care nu au nici ele un efect semnificativ. În schimb, experiențele din vacanțe, traduse prin relaxare și diferite activități considerate plăcute influențează calitatea și eficiența vacanței (Speth et al., 2023).
Chiar dacă există, la acest moment, o necesitate de a înțelege suplimentar interacțiunile dintre factorii personali și profesionali în ceea ce privește calitatea și utilitatea vacanțelor știm, la acest moment, că beneficiile lor sunt cu atât mai mari, cu cât sunt mai frecvente și mai puțin „invadate” de responsabilitățile reziduale de la locul de muncă.
Bibliografie
De Bloom, J. (2012). How do vacations affect workers’ health and well-being? Vacation (after-) effects and the role of vacation activities and experiences. http://repository.ubn.ru.nl/bitstream/handle/2066/93630/93630.pdf?sequence=1
De Bloom, J., Geurts, S. a. E., & Kompier, M. a. J. (2011). Effects of short vacations, vacation activities and experiences on employee Health and Well‐Being. Stress and Health, 28(4), 305–318. https://doi.org/10.1002/smi.1434
De Bloom, J., Geurts, S. A., Taris, T. W., Sonnentag, S., De Weerth, C., & Kompier, M. A. (2010). Effects of vacation from work on health and well-being: Lots of fun, quickly gone. Work & Stress, 24(2), 196–216. https://doi.org/10.1080/02678373.2010.493385
Geurts, S. a. E., & Sonnentag, S. (2006). Recovery as an explanatory mechanism in the relation between acute stress reactions and chronic health impairment. Scandinavian Journal of Work Environment & Health, 32(6), 482–492. https://doi.org/10.5271/sjweh.1053
McEwen, B. S. (1998). Stress, adaptation, and disease: allostasis and allostatic load. Annals of the New York Academy of Sciences, 840(1), 33–44. https://doi.org/10.1111/j.1749-6632.1998.tb09546.x
Ryan, R. M., & Deci, E. L. (2000). Self-determination theory and the facilitation of intrinsic motivation, social development, and well-being. American Psychologist, 55(1), 68–78. https://doi.org/10.1037/0003-066x.55.1.68
Speth, F., Wendsche, J., & Wegge, J. (2023). We continue to recover through vacation! Meta-analysis of vacation effects on well-being and its fade-out. European Psychologist, 28(4), 274–287. https://doi.org/10.1027/1016-9040/a000518
Oana Monica Nae
Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Programul masteral Comportament Organizațional și Consiliere Psihologică