Reglarea emoțională în psihopatologie

Evenimentele prin care trecem pot să ne influențeze emoțiile: într-o perioadă dificilă, putem simți emoții negative mai des și mai intens decât ne-am dori, iar în zilele obișnuite, se poate întâmpla să simțim emoții pozitive la o intensitate foarte slabă, sau chiar să treacă o zi întreagă și să ne dăm seama că, deși nu ne-am simțit în rău în mod particular, nici nu ne-am bucurat de nimic. Reglarea emoțională acționează exact în situațiile descrise mai sus: prin strategii specifice, putem evita sau diminua intensitatea emoțiilor negative, sau le putem spori pe cele pozitive (Gross & Thompson, 2007). Aceste strategii nu sunt utile doar pentru populația generală, ci ele au un rol deosebit de important în psihopatologie. În acest articol, vom descrie pe scurt rezultatele unor cercetări ce au în centru reglarea emoțională, în relație cu tulburările psihologice.

Strategii diferite, efecte diferite?

După cum vom vedea în secțiunile următoare, studiile care au investigat diferite tulburări mintale și asocierea lor cu reglarea emoțională nu au investigat reglarea emoțională drept concept unitar, ci au avut un nivel mai ridicat de specificitate, analizând strategii particulare și rolul diferențial al fiecăreia în parte. În fapt, strategii distincte au efecte atât de diferite unele de altele, încât unii autori le împart în două categorii, adaptative și dezadaptative, strategiile fiind de obicei încadrate într-una dintre categorii în funcție de relațiile lor cu simptome psihopatologice (Aldao et al., 2010). Totuși, date meta-analitice relevă faptul că această distincție nu este susținută de analize factoriale (Naragon-Gainey et al., 2017). Alte clasificări se referă la diferența dintre strategiile active (e.g., reinterpretarea) și pasive (e.g., suprimarea), iar unii autori consideră strategiile active, bazate pe implicare (engl. engagement strategies) ca fiind un factor esențial și definitoriu pentru sănătatea mintală (Goodman et al., 2023).

Totuși, datele empirice nu ajută la formarea unei concluzii definitive în acest sens. Rezultatele meta-analitice (Webb et al., 2012) din populații non-clinice sugerează eficacitatea ridicată a unor strategii (e.g., schimbare cognitivă) în comparație cu altele (e.g., concentrarea atenției). Totuși, la nivelul aceleiași meta-analize, au fost identificați o multitudine de moderatori relevanți, așadar strategiile având efecte diferite în contexte diferite. Există studii care sugerează că strategiile adaptative au un efect dezirabil doar atunci când persoana folosește, de asemenea, strategii dezadaptative (Aldao et al., 2014). 

Probabil cel mai bine nuanțat argument pe acest subiect este cel formulat de Gross (2015), care deși admite faptul că, în general, anumite strategii au efecte mai dezirabile decât altele, utilitatea și caracterul benefic al strategiilor variază în funcție de diferențele individuale ale persoanelor care le folosesc, de contextul specific în care persoana se află și de obiectivele specifice de reglare emoțională setate în acel context. Așadar, deși în continuare vom discuta despre strategiile de reglare emoțională care au efectele cele mai dezirabile în populații cu simptome de psihopatologie, este de reținut faptul că o strategie specifică, deși este considerată, în general, adaptativă, poate să nu fie potrivită pentru un client, sau chiar să fie dăunătoare procesului terapeutic. 

Reglarea emoțională și tulburările de sănătate mintală

În mod intuitiv, reglarea emoțională a fost studiată în relație cu tulburările afective. Daros et al. (2021) au derulat un studiu meta-analitic pentru a investiga asocierea dintre intervențiile pentru gestionarea anxietății și a depresiei, schimbările în simptomatologie, respectiv schimbările în abilitățile de reglare emoțională în cazul adolescenților și al adulților tineri. Meta-analiza a inclus 90 de studii randomizate cu grup de control, rezultând un eșantion total de 11652 de tineri cu vârste cuprinse între 14 și 24 de ani. Conform rezultatelor, intervențiile pentru gestionarea simptomatologiei au efecte dezirabile asupra reglării emoționale, îmbunătățind abilitățile de reglare emoțională bazate pe implicare (engl. engagement emotional regulation), de asemenea diminuând incapacitatea de reglare emoțională (engl. emotional dysregulation) și reglarea emoțională bazată pe detașare (engl. disengagement emotional regulation). Mai mult decât atât, incapacitatea de reglare emoțională și reglarea emoțională bazată pe detașare au fost asociate negativ cu îmbunătățirea simptomelor de anxietate și depresie. În mod similar cu rezultatele discutate anterior, reglarea emoțională bazată pe implicare a fost asociată pozitiv cu îmbunătățirea simptomelor tulburărilor afective studiate. Direcția relației dintre reglarea emoțională și simptomatologia de depresie și anxietate nu este clară, întrucât asocierea dintre ele a fost calculată pe baza corelațiilor. Practic, nu este clar dacă reglarea emoțională adaptativă a fost adjuvant în gestionarea simptomelor, sau dacă simptomele diminuate au permis participanților să fie mai activi în relația cu emoțiile lor, ori dacă asocierea dintre ele este datorată efectului similar pe care intervențiile l-au avut asupra fiecăreia în parte. Indiferent de direcție, totuși, aceste rezultate sunt în acord cu concluzia formulată de Goodman et al. (2023), legată de importanța implicării în experiențele emoționale.

Tot într-un studiu meta-analitic, Seligowski et al. (2014) au analizat asocierea dintre reglarea emoțională și simptomele de stres post-traumatic. Analiza a inclus 57 de studii, toți participanții fiind adulți din populații variate (e.g., supraviețuitori de dezastre naturale, veterani de război, studenți care au supraviețuit atacurilor armate din școli etc). În timp ce acceptarea și reevaluarea cognitivă au fost singurele strategii aflate în relație negativă cu simptomele de stres post-traumatic, efectele identificate au fost nesemnificative. Toate celelalte strategii au fost asociate pozitiv cu simptomele participanților, cel mai puternic efect fiind cel al ruminației, urmat de suprimarea gândurilor, evitarea experimentării emoțiilor, suprimarea expresivă, respectiv îngrijorarea. Cea mai puternică relație este cea dintre incapacitatea de reglare emoțională și simptomatologia post-traumatică, acestea fiind asociate pozitiv. O problemă existentă și în cadrul acestei meta-analize este, din nou, imposibilitatea de a stabili direcția acestor relații.

Kraiss et al. (2020) și-au propus să contribuie la clarificarea rolului reglării emoționale în psihopatologie, însă au trecut mai departe de investigarea strategiilor care pot ajuta la ameliorarea simptomelor, concentrându-se în schimb pe strategiile relaționate cu starea de bine a pacienților. În total 35 de studii au fost incluse în analiză, fiind calculată mărimea efectului pentru cinci strategii specifice de reglare emoțională: reevaluarea, acceptarea, evitarea, ruminația și suprimarea. Ultima strategie menționată este singura care nu a avut o relație semnificativă cu starea de bine a pacienților. Acceptarea și reevaluarea au fost asociate pozitiv și semnificativ cu starea de bine, în timp ce, pentru evitare și ruminație, relațiile au fost negative. Incapacitatea de reglare emoțională este asociată negativ cu starea de bine a pacienților. Este de reținut faptul că, în acest studiu, au fost incluși participanți suferind de o varietate de tulburări psihice, cum ar fi tulburări afective, tulburări de personalitate, schizofrenie și altele, însă nu au fost investigate diferențele dintre participanții cu diferite tulburări, ci rezultatele se referă mai degrabă la relația dintre reglarea emoțională și starea de bine în populații clinice, în general, indiferent de diagnostic. 

Concluzie

Așadar, numeroase studii au investigat rolul reglării emoționale în psihopatologie. Deși majoritatea studiilor sunt cross-secționale și, implicit, nu putem stabili cauzalitate în baza lor, asocierea sistematică dintre diferite strategii emoționale și variabile de interes în populații clinice reprezintă o dovadă importantă a relevanței acestui construct pentru această categorie de persoane. Rezultatele studiilor trebuie tratate cu prudență, întrucât încă nu este clar dacă clasificările diferitelor strategii în funcție de utilitatea sau eficiența lor sunt acurate și suficiente. Cu toate acestea, practicienii care ajută clienții să fie echipați cu resursele necesare pentru a își gestiona simptomele de sănătate mintală ar trebui să ia în considerare reglarea emoțională pentru acest scop.

Referințe

Aldao, A., Jazaieri, H., Goldin, P. R., & Gross, J. J. (2014). Adaptive and maladaptive emotion regulation strategies: interactive effects during CBT for social anxiety disorder. Journal of Anxiety Disorders, 28(4), 382–389. https://doi.org/10.1016/j.janxdis.2014.03.005

Aldao, A., Nolen-Hoeksema, S., & Schweizer, S. (2010). Emotion-regulation strategies across psychopathology: A meta-analytic review. Clinical Psychology Review, 30(2), 217–237. https://doi.org/10.1016/j.cpr.2009.11.004 

Daros, A. R., Haefner, S. A., Asadi, S., Kazi, S., Rodak, T., & Quilty, L. C. (2021). A meta-analysis of emotional regulation outcomes in psychological interventions for youth with depression and anxiety. Nature Human Behaviour, 5(10), 1443–1457. https://doi.org/10.1038/s41562-021-01191-9

Goodman, F. R., Peckham, A. D., Kneeland, E. T., Choate, A. M., Daniel, K. E., Beard, C., & Björgvinsson, T. (2023). How does emotion regulation change during psychotherapy? A daily diary study of adults in a transdiagnostic partial hospitalization program. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 91(12), 731–743. https://doi.org/10.1037/ccp0000838

Gross, J. J., & Thompson, R. A. (2007). Emotion Regulation: Conceptual foundations. In J. J. Gross (Ed.), Handbook of Emotion Regulation (pp. 3–24). Guilford Press.

Gross, J. J. (2015). Emotion Regulation: Current Status and Future Prospects. Psychological Inquiry, 26(1), 1–26. https://doi.org/10.1080/1047840X.2014.940781

Kraiss, J. T., Ten Klooster, P. M., Moskowitz, J. T., & Bohlmeijer, E. T. (2020). The relationship between emotion regulation and well-being in patients with mental disorders: A meta-analysis. Comprehensive Psychiatry, 102, 152189. https://doi.org/10.1016/j.comppsych.2020.152189

Naragon-Gainey, K., McMahon, T. P., & Chacko, T. P. (2017). The structure of common emotion regulation strategies: A meta-analytic examination. Psychological Bulletin, 143(4), 384–427. https://doi.org/10.1037/bul0000093 

Seligowski, A. V., Lee, D. J., Bardeen, J. R., & Orcutt, H. K. (2014). Emotion Regulation and Posttraumatic Stress Symptoms: A Meta-Analysis. Cognitive Behaviour Therapy, 44(2), 87–102. https://doi.org/10.1080/16506073.2014.980753