Cum pot sprijini adulţii de azi reglarea emoţională a adulţilor de mâine?

Care sunt primele cuvinte care ne vin în minte atunci când spunem ,,copil”? Atât în cultura populară, cât și în literatura de specialitate, se plasează semnul egal între copii și viitor, subliniindu-se importanța dezvoltării lor simultane. Așa cum a exprimat și Dr. Nirvadha Singh într-o postare pe social media: ,,Dacă copiii sunt viitorul nostru, nu există un mod mai bun de a investi în viitor, decât de a investi în copii”. În contextul în care dezvoltarea este un proces complex și multidimensional (Golu, 2015), ne întrebăm, în acest context, ce fel de investiții pot face, cu adevărat, o diferență pentru copiii noștri. Dincolo de nevoile instrumentale, un rol important îl pot juca nevoile emoționale ale copiilor, care se află în strânsă legătură cu dezvoltarea cognitivă și socială, dar pot pava calea și pentru dezvoltarea armonioasă a substratului biologic (Zeman et al., 2006). 

Ce este reglarea emoțională și cum apare ea la copii?

Reglarea emoțională este un concept-umbrelă, care descrie capacitatea unei persoane de a-și modifica, monitoriza, evalua și gestiona propriile emoții, ceea ce, în cazul copiilor, facilitează succesul în relațiile interpersonale, în soluționarea situațiilor problematice, în atingerea obiectivelor personale și în adaptarea la mediul cotidian (Sabatier et al., 2017). Acestui construct i se opune cel de dereglare emoțională (engl. emotional dysregulation), care descrie un tipar de reactivitate emoțională excesivă, mai ales în fața stimulilor cu valență negativă, care, în rândul copiilor, se manifestă, adesea, prin accese severe de furie, iritabilitate crescută și persistentă și fluctuații frecvente și nejustificate de dispoziție (Treier et al., 2024). Reglarea emoțională este, conform cercetărilor de specialitate, esențială pentru o bună sănătate mintală și pentru a menține starea de bine a copilului (Nilawati et al., 2024), ceea ce aduce de la sine necesitatea înțelegerii originilor și implicațiilor acestei capacități.

Toți copiii dispun de o capacitate inerentă de reglare emoțională (Sabatier et al., 2017), dat fiind substratul neuronal, fiziologic și funcțional (Sebastian et al., 2018): în general, contactul cu un stimul emoțional declanșează o serie de răspunsuri fiziologice, cognitive și comportamentale (aspect pe care îl numim reactivitate emoțională; Bylsma et al., 2008). Creierul nostru are la bază o serie de circuite neuronale care asigură revenirea din urma acestei reactivități, ceea ce ne ajută să ne reglăm emoțional și să evităm suprasolicitarea; dintre aceste circuite, fac parte cele atenționale, care ne deplasează atenția către stimuli mai puțin intenși, dar și cele cognitive, care ne permit interpretarea adecvată a situației cu care ne confruntăm (Sabatier et al., 2017). Cu toate acestea, este important să accentuăm faptul că nu numai substratul înnăscut joacă un rol important în reglarea emoțională. Factorii de mediu contribuie, în egală măsură, la variabilitatea în răspunsurile și tiparele de reglare pe care copiii noștri le afișează în fața stimulilor cu conținut emoțional pe care îi întâlnesc (Wang & Saudino, 2011). Aspecte precum expunerea timpurie la maltratare (Lavi et al., 2019), trăsăturile și comportamentele aparținătorilor și gradul de întâmpinare a nevoilor emoționale ale copilului (Zhang, 2019) sunt câțiva dintre factorii de mediu care influențează dezvoltarea mecanismelor de reglare emoțională. 

Așteptările privind nivelul optim de reglare emoțională a copiilor nu depind, însă, numai de factorii înnăscuți sau dobândiți din mediu. Există un volum considerabil de studii care indică faptul că reglarea emoțională ia forme diferite în funcție de vârstă și, analog, de etapa de dezvoltare în care se află copilul. Mai precis, conform lui Zeman et al. (2006), la începutul vieții, copilul învață să producă răspunsuri emoționale adecvate la conotația stimulilor pe care îi întâlnește (i.e., să plângă atunci când anumite nevoi nu îi sunt îndeplinite și să râdă atunci când se joacă sau este fericit), dar și să se folosească de agenți externi în reglarea propriilor emoții (i.e., părintele leagănă și liniștește copilul atunci când acesta este trist). Ulterior, pe măsură ce copilul capătă autonomie și dezvoltă o coerență în exprimarea emoțională, reglarea emoțiilor devine din ce în ce mai diferențiată și adecvată la context.

Care sunt beneficiile reglării emoţionale la copii?

Învăţarea aptitudinilor de reglare emoţională nu este lipsită de beneficii. Într-un review recent (Daniel et al., 2020) se accentuează rolurile protectiv şi promotor ale reglării emoţionale. Autorii explică faptul că un nivel ridicat de reglare emoţională a fost asociat în studii cu aspecte precum un nivel mai scăzut de internalizare şi externalizare, cu un nivel de psihopatologie mai mic, cu o anxietate mai scăzută în contexte şcolare, un nivel ridicat de reziliență (inclusiv pentru copiii care au fost supuşi unor tratamente abuzive), cu a se adapta mai uşor la grup, cu experimentarea a mai puţine emoţii negative în urma stigmatizării a copiilor cu HIV. Factorul protector a fost evidenţiat în studiul menţionat prin faptul că reglarea emoţională a contribuit la diminuarea efectului negativ al anumitor factor de risc precum: dificultăţile de natură psihică ale părinţilor (depresia mamelor), locuirea în zone cu risc de violenţă (valabil în cazul zonelor cu risc mai mic, nu şi pentru cele cu risc foarte ridicat), violenţa în familie (copiii cu reglare emoţională ridicată având mai puţine simptome de stres post-traumatic sau anxietate), abuz (copiii cu reglare emoţională ridicată au prezentat un risc mai scăzut de a dezvolta depresie), adversităţile vieţii (în cazul restructurării cognitive, datorită reglării emoţionale a fost perceput mai puţin stres şi au fost prezente mai puţine probleme de comportament). 

Care este rolul părinţilor în dezvoltarea reglării emoţionale la copii?

Atunci când vorbim despre reglarea emoţională la copii, este important să subliniem rolul cheie pe care părinţii trebuie să fie conştienţi că îl au. Sensibilitatea pe care părinţii o afişează la nevoile emoţionale ale copilului, modul în care adultul însuşi se auto-reglează şi în care răspunde la emoţiile copilului, atmosfera familială influenţează reglarea emoţională a copilului (Modelul tripartit al lui Morris et al., 2007, citat în Thümmler et al., 2022).  

Într-o meta-analiză recentă (Lin et al., 2023), rezultatele au sugerat că reglarea emoţională a mediat efectul factorilor familiali asupra internalizării simptomelor copiilor. S-au identificat o serie de variabile care au avut un efect negativ asupra reglării emoţionale (aceasta scăzând şi favorizând astfel creşterea nivelului de internalizare a anxietăţii şi depresiei). Aceste variabile sunt socializarea emoţională (eng., emotion socialization) nepotrivită a părinţilor (când au existat comportamente precum pedepsirea emoţiilor, negarea emoţiilor, respingerea sau exprimarea unei atitudini intolerante faţă de emoţiile copiilor); controlul psihologic (controlul copilului prin vină, ruşine şi dragoste condiţionată); mediul ostil (critică, pedepse, conflicte între părinţi). De asemenea, alte rezultate au relevat că şi reglarea emoţională şi psihopatologia părinţilor pot avea un impact asupra copilului vis-a-vis de reglarea emoţională. Un alt factor care influenţează în mod negativ reglarea emoţională este reprezentat de tratamentele nepotrivite, precum abuzul sau neglijarea emoţională (Gruhn & Compas, 2020).

În literatură au fost propuse intervenţii pentru reglarea emoţională a copiilor, fiind targhetaţi părinţii. Acestea includ creşterea nivelul de socializare emoţională a părinţilor, având ca scop să îi înveţe pe aparţinători cum să reacţioneze la emoţiile copilului şi nu doar atât, ci şi cum să îşi sprijine copiii pentru ca aceștia să reuşească să îşi recunoască emoţiile şi să se regleze, după cum explică England-Mason şi colab. (2023) în meta-analiza şi recenzia lor sistematică. Rezultatele meta-analizei menţionate au fost că, pentru părinţii cu copii cu vârste cuprinse între 18 luni – 6 ani şi 11 luni, aceste intervenţii au avut mărimi ale efectului medii şi mari asupra socializării emoţionale a părinţilor, practicilor pozitive de parenting, dar şi efecte mici pentru alte variabile precum starea de bine a părinţilor. În ceea ce priveşte măsurarea competenţelor emoţionale la copii în urma intervenţiilor, acestea au avut mărimi ale efectului mici spre medii, cel mai mare efect fiind pentru reglarea emoţională. Un aspect important este că, atunci când intervenţia s-a realizat către un părinte sau către un părinte şi copilul acestuia, aceasta a avut rezultate mai bune decât atunci când s-a realizat la nivel de grup, o posibilă explicaţie fiind posibilitatea particularizării intervenţiei. În plus, un alt rezultat a fost că „intervenţiile au fost mult mai eficiente când au fost livrate părinţilor copiilor cu simptome clinice (i.e. depresie, hiperactivitate/impulsivitate, nivele clinice de probleme comportamentale precum externalizarea comportamentelor)” (England-Mason et al., 2023, p. 11).

Care este rolul şcolii?

Un alt punct cheie care a fost studiat în articole, pe lângă studiile realizate pe rolul părinţilor, se referă la importanţa şcolii în procesul de reglare emoțională. Profesorii joacă un rol important în modelarea unui copil, acestuia din urmă îi creşte încrederea în profesori şi le permite să îl ghideze, li se confesează atunci când ceva îl supără (Thümmler et al., 2022). Fiecare nivel educațional vine cu provocările, dar și cu beneficiile personale pentru reglarea emoțională. Într-un studiu de sinteză sistematică realizat de Schleiser et al. (2019), se evidențiază că, pentru copiii de vârstă preșcolară, dezvoltarea reglării emoționale se poate realiza concomitent cu dezvoltarea emoționalității față de reușită și a plăcerii pentru implicarea în activități școlare și a motivației personale pentru învățare. Conform acelorași autori, există programe specifice de intervenție aplicate în școală, care țintesc către creșterea capacității de reglare emoțională, care, pe termen scurt, generează efecte moderate și îmbunătățesc laturi ale reglării precum reglarea comportamentală și rezolvarea de probleme. Pe termen lung, însă, efectele par să nu se mențină, ceea ce accentuează necesitatea implicării diadei școală-familie într-un angajament de lungă durată, pentru promovarea bunei sănătăți emoționale a copilului. 

Ce ne spune literatura despre mindfulness?

În literatură s-a pus problematica mindfulness-ului ca intervenţie pentru reglarea emoţională. În mai multe studii rezultatele au susţinut folosirea practicilor de mindfulness, precum în meta-analiza lui Pickerell şi colab. (2023), în care au existat efecte moderate pentru modelarea pozitivă a emoţiilor, dar un efect mic asupra conştientizării emoţiilor. Potrivit rezultatelor, efectele cele mai mari au fost pentru copiii cu vârste între 10 şi 12 ani. De asemenea, într-un review (Perry-Parrish et al., 2016) se explică despre beneficiile mindfulness-ului, propunându-se această practică nu doar pentru adolescenţi, ci şi pentru părinţii acestora pentru a spori auto-reglarea. Într-o altă meta-analiză (Bockmann & Yu, 2022) s-a concluzionat că efectele au fost mai mari atunci când copiii aveau dificultăţi în a se auto-regla. Rowland şi colab. (2023) au investigat intervenţiile de grup şi datele au susţinut că mindfulness-ul ar putea să fie eficient între vârstele 6 şi 12 ani.

Cu toate că există dovezi cu privire la utilizarea intervențiilor de mindfulness, acestea trebuie privite cu precauție, întrucât nu reprezintă o rețetă general valabilă și nu înseamnă că este obligatoriu ca dacă vor fi folosite, vor avea un efect la fiecare copil și în orice condiții. În aceeași manieră în care datele au susținut intervenția, există și alte meta-analize și review-uri sistematice în care rezultatele sunt nesemnificative (Leyland et al., 2019), susținându-se că efectele relevante sunt mai degrabă asupra atenției și nu asupra reglării emoționale. Deopotrivă, datele şi studiile de până acum nu sunt lipsite de limite, cum ar fi prezența unei mărimi a efectului mică (precum în studiul menționat chiar anterior: Pickerell et al., 2023); un număr mic de participanţi, lipsa unor măsurători de tip follow-up (Bockmann & Yu, 2022); o calitate metodologică scăzută (Rowland et al., 2023).

Cum mai putem interveni?

Cum îmbunătățim reglarea emoțională? – Este întrebarea la care țintesc să răspundă studiile de sinteză din domeniu. Având în vedere numărul relativ crescut de intervenții probate și efectele moderate sau distale pe care acestea le generează, răspunsul este încă unul incert. Cu toate acestea, menționăm câteva variante pe care ni le indică datele meta-analitice. Conform studiului realizat de Iwakabe et al. (2023), două dintre intervențiile cu potențial în ameliorarea capacității de reglare emoțională sunt intervențiile bazate pe antrenarea abilităților (eng., skills training) și cele focalizate pe afect (eng., affect-focused). Conform acelorași autori, antrenarea abilităților în contextul reglării emoționale presupune psihoeducația despre natura și funcționarea emoțiilor, antrenarea capacității de monitorizare, reevaluare și modificare a emoțiilor. Intervențiile focalizate pe afect (precum terapia focalizată pe emoții – EFT), pe de altă parte, își propun să crească toleranța la afectivitatea negativă și să intensifice răspunsurile emoționale pozitive. În ciuda faptului că ambele metode au, drept scop principal, dezvoltarea unei mai bune capacități de gestionare a emoțiilor, meta-analiza în discuție indică faptul că niciuna dintre cele două nu produce efecte suficient de puternice încât să susțină schimbări majore în capacitatea de reglare emoțională.

O altă linie de cercetare abordată în meta-analizele recente a avut în vedere intervenţiile psiho-sociale. Rezultatele unei meta-analize (Eadeh et al., 2021) susţin utilizarea acestora, unele studii concluzionând că efectele cele mai mari s-au remarcat în studiile în care s-a studiat scăderea nivelului de dereglare emoţională (engl. emotion dysregulation) şi în studiile „în care au fost folosite tehnici dezadaptative de reglare emoţională” (p. 702). În altă meta-analiză recentă (Espenes et al., 2024), s-a concluzionat de către autori că intervenţiile care au fost asociate cu un efect ridicat au inclus terapii precum Terapia prin Acceptare şi Angajament, Terapia Cognitiv-Comportamentală, Terapia Dialectic-Comportamentală, dar şi intervenţii comportamentale de parenting.

Concluzii

Într-un context în care reglarea emoțională devine o premisă (și, poate, chiar și o condiție) a bunăstării subiective, iar absența ei se soldează cu efecte negative notabile asupra sănătății mintale, ne întrebăm care sunt metodele prin care putem contribui la îmbunătățirea reglării emoționale pentru copiii noștri. După cum o arată literatura de specialitate, însă, nu există o intervenție standard, care să aducă îmbunătățiri evidente și durabile și care să minimizeze potențialele limite. Cu toate acestea, ceea ce accentuează corpul curent de dovezi este faptul că, pentru optimizarea reglării emoționale, tehnicile se pot extinde în toate mediile în care copilul crește și se dezvoltă: colaborarea dintre familie și școală poate contribui la creșterea resurselor personale ale copilului. Cu atât mai mult, se accentuează faptul că implicarea parentală este o sursă considerabilă de suport. Acest deziderat poate servi drept ancoră, care să ne reamintească de faptul că adultul de azi este responsabil de dezvoltarea adultului de mâine.

Referințe

Bockmann, J. O., & Yu, S. Y. (2023). Using mindfulness-based interventions to support self-regulation in young children: A review of the literature. Early Childhood Education Journal, 51(4), 693–703. https://doi.org/10.1007/s10643-022-01333-2

Bylsma, L. M., Morris, B. H., & Rottenberg, J. (2008). A meta-analysis of emotional reactivity in major depressive disorder. Clinical psychology review, 28(4), 676-691. https://doi.org/10.1016/j.cpr.2007.10.001

Daniel, S. K., Abdel-Baki, R., & Hall, G. B. (2020). The protective effect of emotion regulation on child and adolescent wellbeing. Journal of Child and Family Studies, 29(7), 2010–2027. https://doi.org/10.1007/s10826-020-01731-3

Eadeh, H.-M., Breaux, R., & Nikolas, M. A. (2021). A meta-analytic review of emotion regulation focused psychosocial interventions for adolescents. Clinical Child and Family Psychology Review, 24(4), 684–706. https://doi.org/10.1007/s10567-021-00362-4

England-Mason, G., Andrews, K., Atkinson, L., & Gonzalez, A. (2023). Emotion socialization parenting interventions targeting emotional competence in young children: A systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials. Clinical Psychology Review, 100, 102252. https://doi.org/10.1016/j.cpr.2023.102252

Espenes, K., Tørmoen, A. J., Rognstad, K., Nilsen, K. H., Waaler, P. M., Wentzel-Larsen, T., & Kjøbli, J. (2024). Effect of psychosocial interventions on children and youth emotion regulation: A meta-analysis. Administration and Policy in Mental Health and Mental Health Services Research. https://doi.org/10.1007/s10488-024-01373-3

Golu, F. (2015). Psihologia dezvoltării. Editura Universitară.

Gruhn, M. A., & Compas, B. E. (2020). Effects of maltreatment on coping and emotion regulation in childhood and adolescence: A meta-analytic review. Child Abuse & Neglect, 103, 104446. https://doi.org/10.1016/j.chiabu.2020.104446

Iwakabe, S., Nakamura, K., & Thoma, N. C. (2023). Enhancing emotion regulation. Psychotherapy Research, 33(7), 918-945. https://doi.org/10.1080/10503307.2023.2183155 

Lavi, I., Katz, L. F., Ozer, E. J., & Gross, J. J. (2019). Emotion reactivity and regulation in maltreated children: A meta‐analysis. Child development, 90(5), 1503-1524. https://doi.org/10.1111/cdev.13272

Leyland, A., Rowse, G., & Emerson, L.-M. (2019). Experimental effects of mindfulness inductions on self-regulation: Systematic review and meta-analysis. Emotion, 19(1), 108–122. https://doi.org/10.1037/emo0000425

Lin, S. C., Kehoe, C., Pozzi, E., Liontos, D., & Whittle, S. (2024). Research Review: Child emotion regulation mediates the association between family factors and internalizing symptoms in children and adolescents – a meta‐analysis. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 65(3), 260–274. https://doi.org/10.1111/jcpp.13894

Misión de Caridad [@misiondecaridad]. (2022, 9 August). “The heart of our work” [Photograph]. Instagram. https://www.instagram.com/p/ChA9gnPrtT_/?igsh=bjNkc2F6bHcwemZr

Nilawati, S., Amri, S., Hasanah, N., Saodah, S., Juliati, J., & Sapnita, S. (2024). Unraveling emotional regulation through multimodal neuroimaging techniques. BrainBridge: Neuroscience and Biomedical Engineering, 1(1), 1-26. https://doi.org/10.35335/a0cfda08 

Perry-Parrish, C., Copeland-Linder, N., Webb, L., & Sibinga, E. M. S. (2016). Mindfulness-based approaches for children and youth. Current Problems in Pediatric and Adolescent Health Care, 46(6), 172–178. https://doi.org/10.1016/j.cppeds.2015.12.006

Pickerell, L. E., Pennington, K., Cartledge, C., Miller, K. A., & Curtis, F. (2023). The effectiveness of school-based mindfulness and cognitive behavioural programmes to improve emotional regulation in 7–12-year-olds: A systematic review and meta-analysis. Mindfulness, 14(5), 1068–1087. https://doi.org/10.1007/s12671-023-02131-6

Rowland, G., Hindman, E., & Hassmén, P. (2023). Do group mindfulness-based interventions improve emotion regulation in children? A systematic review. Journal of Child and Family Studies, 32(5), 1294–1303. https://doi.org/10.1007/s10826-023-02544-w

Sabatier, C., Restrepo Cervantes, D., Moreno Torres, M., Hoyos De los Rios, O., & Palacio Sañudo, J. (2017). Emotion Regulation in Children and Adolescents: concepts, processes and influences. Psicología desde el Caribe, 34(1), 101-110. https://doi.org/10.14482/psdc.34.1.9778

Schlesier, J., Roden, I., & Moschner, B. (2019). Emotion regulation in primary school children: A systematic review. Children and Youth Services Review, 100, 239-257. https://doi.org/10.1016/j.childyouth.2019.02.044 

Sebastian, C. L., & Ahmed, S. P. (2018). The neurobiology of emotion regulation. The wiley blackwell handbook of forensic neuroscience, 1, 125-143. https://doi.org/10.1002/9781118650868.ch6

Thümmler, R., Engel, E.-M., & Bartz, J. (2022). Strengthening emotional development and emotion regulation in childhood—As a key task in early childhood education. International Journal of Environmental Research and Public Health, 19(7), 3978. https://doi.org/10.3390/ijerph19073978/          

Treier, A. K., Döpfner, M., Ravens-Sieberer, U., Görtz-Dorten, A., Boecker, M., Goldbeck, C., … & Kaman, A. (2024). Screening for affective dysregulation in school-aged children: relationship with comprehensive measures of affective dysregulation and related mental disorders. European Child & Adolescent Psychiatry, 33(2), 381-390. https://doi.org/10.1007/s00787-023-02166-z

Wang, M., & Saudino, K. J. (2011). Emotion regulation and stress. Journal of Adult Development, 18, 95-103. https://doi.org/10.1007/s10804-010-9114-7

Zeman, J., Cassano, M., Perry-Parrish, C., & Stegall, S. (2006). Emotion regulation in children and adolescents. Journal of Developmental & Behavioral Pediatrics, 27(2), 155-168. doi: 0196-206X/06/2702-0155

Zhang, Y. (2019). Research progress of children’s emotional regulation ability. In 5th Annual International Conference on Social Science and Contemporary Humanity Development (SSCHD 2019) (pp. 659-665). Atlantis Press. Doi: 10.2991/sschd-19.2019.7