Violența în relațiile dintre adolescenți: factori de risc

Majoritatea oamenilor trăiesc prima experiență de cuplu în adolescență. Acest fapt are două implicații importante. În primul rând, aceste relații coexistă cu eforturile adolescenților de a își contura personalitatea și de a își răspunde la întrebări despre sine. Astfel, relațiile din această perioadă își pun amprenta asupra oamenilor, devenind aspecte cheie în dezvoltarea identității de sine. În al doilea rând, fiind primele experiențe romantice pe care tinerii le experimentează, ei intră în cuplu cu un minim de cunoștințe despre comportamente de siguranță, gestionarea conflictelor și a situațiilor de criză.

Aceste caracteristici ale relațiilor de cuplu din adolescență devin extrem de importante atunci când ne referim la violența în cuplu: tinerii nu sunt întotdeauna echipați cu strategii de identificare a riscurilor sau de deescalare, iar violența în cuplu, dacă ea apare, poate influența viața adolescentului pe termen lung. În acest context, este imperios necesar să discutăm despre violența în cuplu la adolescenți. În acest articol, vom trece în revistă principalii factori de risc pentru perpetuarea violenței fizice în cuplurile de adolescenți.

Factori de risc pentru perpetuarea violenței fizice în cuplurile de adolescenți

Spencer et al. (2021) au investigat meta-analitic principalii factori de risc care favorizează perpetuarea violenței fizice în cuplu (engl. physical teen dating violence perpetration). Perpetuarea acestui tip de violență a fost abordată în meta-analiză din perspectiva influențelor din mediul adolescenților care îi împing sau care le permit să fie violenți cu partenerii lor. Aceste influențe sunt încadrate în patru categorii:

• Macrosistemele: factori care țin de societate, cum ar fi legile, atitudinile și percepțiile din societate, cultura. De exemplu, faptul că statul în care trăiește adolescentul are o legislație care nu pedepsește aspru violența fizică în cuplu poate fi un factor de risc din macrosistem.
• Exosistemele: următorul nivel ierarhic, care include instituții proxime adolescentului, cum ar fi școala. De exemplu, faptul că un adolescent trăiește într-un cartier în care violența este prevalentă poate fi un factor de risc pentru perpetuarea violenței în cuplu.
• Microsistemele: în această categorie sunt incluse structurile care sunt cele mai apropiate de adolescent, cum ar fi grupul de egali sau familia. Un factor de risc specific microsistemului este violența în familia adolescentului.
• Factorii ontogenici: această categorie include diferențele individuale, caracteristicile specifice adolescentului. Un exemplu de factor de risc ontogenic în această situație îl constituie consumul de substanțe, care favorizează perpetuarea violenței în cuplu.

Această meta-analiză a inclus studii derulate în Statele Unite. În analiză au fost incluse 37 de studii, împărțite omogen din punct de vedere al designului, 17 fiind cross-secționale, iar 20 longitudinale. Au fost selectate doar studii care au investigat factorii de risc pentru violența fizică, așadar alte tipuri de violență (e.g., emoțională, verbală) nefiind incluse ca variabile dependente.

Dintre cele patru surse de factori de risc, au fost derulate analize doar pentru factorii ontogenici și cei specifici microsistemului. Celelalte două categorii de factori, deși au fost studiate intensiv pentru alte tipuri de violență, nu au primit suficientă atenție în ceea ce privește violența fizică în relațiile de cuplu la adolescenți.

La nivelul factorilor ontogenici, cei mai importanți factori de risc identificați au fost: comportamentele de externalizare (i.e., comportamente dezadaptative, disruptive și agresive), atitudinea de acceptare a violenței (engl. approval of violence), comportamentele sexuale nesigure, consumul de alcool, depresia și delicvența. Rezultatele au relevat și factori protectivi importanți din sfera ontogenică: abilitățile de gestionare a conflictelor bine dezvoltate și responsabilitatea ridicată (ca trăsătură) scad șansele ca un adolescent să fie violent cu partenerul său de cuplu.

În ceea ce privește factorii din microsistem, majoritatea factorilor de risc țin de experiențele violente trăite sau perpetuate de adolescent în trecut, dar și expunerea la violență în grupul de egali și în familie. Experiența violenței este un factor de risc pentru perpetuarea violenței fizice în cuplu nu doar în cazurile în care adolescentul a fost victima violenței, ci și dacă a avut rolul de agresor în trecut.

Pentru factorii de risc din microsistem, s-au înregistrat efecte mai puternice decât pentru cei de natură ontogenică. Faptul că experimentarea violenței fizice și emoționale sub rolul de victimă constituie cei mai puternici predictori ai perpetuării violenței fizice evidențiază caracterul periculos al relațiilor în care pragul spre violență a fost trecut. Este vital ca adolescenții din aceste categorii trebuie să primească suport pentru a părăsi relația abuzivă înainte ca violența să devină bilaterală.

Analizele au relevat diferențe de gen în cazul acestor factori de risc. De exemplu, depresia este un factor de risc pentru perpetuarea violenței de către fete, dar nu și de către băieți. În schimb, manifestarea unor comportamente de control (engl. controlling behaviours) cresc șansele ca băieții să fie violenți fizic în relațiile de cuplu, dar această relație nu este valabilă și în cazul fetelor.

Concluzie

Probabil cea mai importantă implicație a acestor rezultate este capacitatea de prevenție a violenței. Identificarea factorilor de risc și ghidarea adolescenților pentru a preveni perpetuarea de violență și pentru a dezvolta abilități care să acționeze ca factori de protecție sunt acțiuni esențiale care pot fi accesibile adulților din microsistemul, exosistemul și macrosistemul adolescenților. 

Referințe

Spencer, C. M., Toews, M. L., Anders, K. M., & Emanuels, S. K. (2021). Risk markers for physical teen dating violence perpetration: A meta-analysis. Trauma, Violence, & Abuse, 22(3), 619-631. https://doi.org/10.1177/1524838019875700