Până nu demult, oamenii păstrau animale în jurul casei preponderent din motive tranzacționale: în timp ce animalele primeau mâncare, ele se făceau utile păzind casa de hoți, ținând în frâu populația de rozătoare, sau erau folosite pentru hrană, blănuri, etc. Între timp, oamenii și-au dat seama că primesc lucruri mai valoroase de la animale: prietenie, afecțiune, satisfacția pentru grija pe care le-o oferă, animalele de companie devenind o normalitate în perioada prezentă. În acest articol, vom vorbi despre beneficiile pe care interacțiunea dintre oameni și animale, deopotrivă cele sălbatice și animalele de companie, le are pentru sănătatea mintală, dar și despre efectele mai puțin plăcute care pot să apară.
Percepția oamenilor despre interacțiunea cu animalele sălbatice
Majoritatea studiilor care investighează percepția oamenilor despre relația cu animalele sunt studii calitative. De exemplu, Yerbury și Lukey (2021) au analizat tematic răspunsurile colectate de la 359 de participanți care au avut oportunitatea să interacționeze (i.e., să înoate) cu animale marine. Participanții au raportat că au simțit sentimente de afecțiune, apartenență, împlinire (e.g., senzația că nimic altceva nu mai contează în afară de acel moment), căpătare de perspectivă (e.g., senzația de intimidare, vulnerabilitate) și alte sentimente pozitive (e.g., calm, recunoștință). Majoritatea au descris experiența ca fiind o formă unică de conectare cu natura.
Chiar și a vedea animale pur și simplu, fără a interacționa, pare să ne facă fericiți. Rezultatele obținute de Cameron et al. (2020) indică o asociere pozitivă între numărul de specii de păsări prezente într-un parc și afectul pozitiv.
Efectele interacțiunii cu animalele de companie asupra sănătății mintale
În cazul animalelor de companie, rezultatele sunt împărțite, deși vedem adesea pe rețelele sociale afirmații legate de efectul profund pozitiv pe care animalele de companie l-ar avea asupra oamenilor.
În ceea ce îi privește pe adolescenți, satisfacția cu relația cu animalul de companie este asociată pozitiv cu funcționarea socio-emoțională, însă, în mod surprinzător, interacțiunea propriu-zisă cu animalul nu are același efect (Mueller et all., 2024). De asemenea, conform aceluiași studiu, un nivel ridicat al dezvăluirii (engl. disclosure) față de animal este asociat pozitiv cu evoluția singurătății și a depresiei. Acest ultim detaliu poate, totuși, să fie interpretat în sens invers: este posibil ca adolescenții care se simt singuri și deprimați să apeleze mai des la animale pentru auto-dezvăluire.
Love (2021) a investigat impactul pe care animalele de companie îl au asupra gândurilor suicidare. Animalele au avut fie o influență pozitivă (oferind oamenilor confort, distragere de la gândurile negative și, de asemenea, un motiv pentru a continua să trăiască), fie neutră (nu au avut niciun rol specific sau nu au fost prezenți în momentul în care persoana avea gândurile suicidare), însă în unele situații au avut un rol negativ (reprezentând o formă adițională de stres, din cauza problemelor de sănătate sau comportamentale).
Rezultatele unui studiu similar cu cel anterior (Hawkins et al., 2021) sugerează că, pentru sănătatea mintală, animalele au atât efecte pozitive, cât și negative. Principalele teme relevate de analiza tematică au fost: tonul hedonic crescut, motivația crescută și activarea comportamentală, reducerea simptomelor de anxietate și a atacurilor de panică, scăderea comportamentelor de risc, facilitarea procesului de recuperare din adicție, respectiv scăderea singurătății, iar singura temă negativă a fost creșterea sentimentelor negative și a solicitării emoționale. Această din urmă temă se referă preponderent la reacția persoanelor atunci când animalele lor se îmbolnăvesc sau mor, dar au fost observate și răspunsuri legate de sentimentul de vinovăție, senzația că persoana nu este un „proprietar” destul de bun pentru animalul său.
Pe lângă studii care au raportat efecte mixte, au fost identificate și rezultate care sugerează că animalele de companie nu au niciun efect asupra unor aspecte ale sănătății mintale. De exemplu, Gilbey et al. (2007) au investigat impactul adoptării unui animal de companie asupra singurătății. Conform rezultatelor, participanții nu s-au simțit diferit, din punct de vedere al singurătății, după ce au adoptat un animal, comparativ cu nivelul singurătății înainte de adopție. Pare că, deși în studiile calitative, oamenii exprimă percepții pozitive și un impact pozitiv al animalelor de companie asupra sănătății lor mintale, în realitate, aceste efecte sunt slabe în magnitudine sau chiar inexistente.
În ceea ce privește criticile care pot fi aduse acestei linii de cercetare, Herzog (2011) amintește problemele de design și de calitate a studiilor (e.g., majoritatea studiilor sunt corelaționale și nu au fost derulate meta-analize), dar și supraraportarea celor câtorva rezultate pozitive în media și pe rețelele sociale.
Concluzie
Așadar, interacțiunea sau doar apropierea fizică de animalele sălbatice par să aibă efecte benefice pentru oameni, însă rezultatele sunt mai puțin clare în cazul animalelor de companie. Deși majoritatea articolelor narative susțin ideea conform căreia interacțiunea cu animalele are efecte profund pozitive pentru oameni (e.g., Wells, 2009), majoritatea studiilor empirice au ajuns la rezultate mai puțin optimiste.
Referințe
Cameron, R. W. F., Brindley, P., Mears, M., McEwan, K., Ferguson, F., Sheffield, D., Jorgensen, A., Riley, J., Goodrick, J., Ballard, L., & Richardson, M. (2020). Where the wild things are! Do urban green spaces with greater avian biodiversity promote more positive emotions in humans? Urban Ecosystems, 23, 301–317. https://doi.org/10.1007/s11252-020-00929-z
Gilbey, A., McNicholas, J., & Collis, G. M. (2007). A Longitudinal Test of the Belief that Companion Animal Ownership Can Help Reduce Loneliness. Anthrozoös, 20(4), 345–353. https://doi.org/10.2752/089279307×245473
Hawkins, R. D., Hawkins, E. L., & Tip, L. (2021). “I Can’t Give Up When I Have Them to Care for”: People’s Experiences of Pets and Their Mental Health, Anthrozoös, 34(4), 543-562. https://doi.org/10.1080/08927936.2021.1914434
Herzog, H. (2011). The Impact of Pets on Human Health and Psychological Well-Being. Current Directions in Psychological Science, 20(4), 236–239. https://doi.org/10.1177/0963721411415220
Love, H. A. (2021). Best Friends Come in All Breeds: The Role of Pets in Suicidality. Anthrozoös, 34(2), 175-186. https://doi.org/10.1080/08927936.2021.1885144
Mueller, M. K., Callina, K. S., Richer, A. M., & Charmaraman, L. (2024). Longitudinal associations between pet relationship quality and socio‐emotional functioning in early adolescence. Social Development, 33(1), e12718. https://doi.org/10.1111/sode.12718
Wells, D. L. (2009). The Effects of Animals on Human Health and Well-Being. Journal of Social Issues, 65(3), 523–543. doi:10.1111/j.1540-4560.2009.01612.x
Yerbury, R. M., & Lukey, S. J. (2021). Human–Animal Interactions: Expressions of Wellbeing through a “Nature Language.” Animals, 11(4), 950. https://doi.org/10.3390/ani11040950
Adelina Neagu
Absolventă a Facultății de Psihologie și Științele Educației și a programului de masterat Sănătate Ocupațională și Performanța Resursei Umane, ambele din cadrul Universității București. Este preocupată de evaluarea psihologică și educațională, în special de reacțiile candidaților în urma procesului de selecție și de rolul emoțiilor în formarea acestor percepții.