Am trecut deja în revistă, într-un articol anterior, care sunt efectele pe care păstrarea unor secrete le are asupra noastră. Pe scurt, a ține un secret ne afectează starea de bine, sănătatea mentală și relațiile cu cei de care ne ascundem.
Totuși, pentru a ne destăinui, avem nevoie de persoana potrivită (Kelly & McKillop, 1996). O astfel de persoană trebuie să ne înțeleagă și să poată să ne păstreze secretul (Kelly et al., 2001), să dea dovadă de compasiune și de asertivitate, dar să nu fie prea entuziaști și nici prea politicoși (Slepian & Kirby, 2018). Dar dacă nu cunoaștem o astfel de persoană? Sau dacă nu vrem să îi împovărăm pe cei apropiați de noi cu secretele noastre (Slepian & Greenaway, 2018)? Avem alternative?
Deși această întrebare nu a primit, încă, un răspuns clar, vom explora în continuare aspectele pe care le cunoaștem și pe cele pe care le putem aștepta, privind spre literatura despre destăinuire de informații generale, dar nu secrete în mod particular.
Alternative la destăinuirea secretelor
Unul dintre efectele poverii secretelor este senzația presiunii fizice. Oamenii care se gândesc la secretele lor tind să aprecieze distanțele fizice ca fiind mai lungi decât persoanele care se gândesc la evenimente neutre (Slepian et al., 2012). Goncalo et al. (2015) și-au propus să testeze dacă oportunitatea de a se implica într-o sarcină creativă ar ajuta oamenii să se elibereze de această senzație de „greutate” fizică. Conform rezultatelor, persoanele care țineau un secret semnificativ (engl. big secret) au avut performanțe mai bune într-o probă fizică în situația în care au avut oportunitatea să se implice într-o sarcină creativă, spre deosebire de cei care s-au implicat într-o sarcină pragmatică. Efectul a fost mediat de senzația de eliberare cauzată de sarcina creativă, dar nu și de cea pragmatică. Acest efect nu a fost, totuși, observat în cazul secretelor nesemnificative (small secret). În mod similar, participanții care țineau un secret semnificativ au fost mai dispuși să se implice în efort fizic în urma completării unei sarcini creative decât cei care au completat o sarcină pragmatică și, de asemenea, acest efect a fost mediat de senzația de eliberare. Acest efect a fost mai puternic în situația în care participanții au putut da dovadă de mai multă creativitate (să propună o idee de business care să aibă ca sediu un fost restaurant), versus situația creativă, dar mai restrictivă (să propună un anumit tip de restaurant, nu orice business).
Așadar, pare că activitățile creative, prin senzația de eliberare pe care o oferă, pot ameliora efectele negative ale secretelor în acest context specific. Sarcinile creative nu au fost studiate, totuși, în relație cu alte efecte sau fațete ale experienței secretelor.
Afifi et al. (2016) au testat trei metode diferite de a face față stresului pe durata a cinci zile: a vorbi zilnic despre el cu o persoană, a scrie zilnic despre stresor într-un jurnal, respectiv a ține stresorul ascuns de orice persoană timp de cinci zile. Dintre toate cele trei grupuri, cea mai mare scădere în anxietate a fost observată în grupul care a scris zilnic în jurnal. Deși, comparativ cu păstrarea stresorului departe de discuțiile cu alte persoane timp de câteva zile, scrisul în jurnal are efecte mai pozitive, nu putem extrapola acest efect la experiența secretelor. Nu este necesar ca informațiile să fi fost secrete, ci doar să nu fie aduse în discuție timp de câteva zile. De asemenea, a scrie în jurnal a ameliorat anxietatea cauzată de stresor, și nu în mod specific pe cea legată de evitarea destăinuirii timp de cinci zile. Totuși, rezultatele acestui studiu pot aduce scrierea în jurnal mai aproape de discuția despre secrete, pentru a fi testată în viitor ca alternativă la destăinuire.
Totuși, a scrie despre un factor stresor fără a direcționa comunicarea către o altă persoană nu are efecte la fel de pozitive ca scrierea adresată unei persoane. Deși prima opțiune menționată scade frecvența gândurilor intruzive despre stresor, a adresa textul unei alte persoane are efecte mai pozitive (Radcliffe et al., 2010). Așadar, o alternativă la scrierea în jurnal poate fi comunicarea în scris, însă direcționată către o persoană. Spre exemplu, comunicarea prin e-mail a gândurilor legate de un eveniment traumatic are efecte mai pozitive pentru sănătatea persoanelor decât același tip de comunicare, dar cu focus pe un subiect care nu este încărcat emoțional (Sheese et al., 2004). Este important de menționat că textele scrise de participanți au fost trimise echipei de cercetători și nu unor persoane cunoscute. Aceste date pot sugera ca fiind oportună studierea unor intervenții de comunicare scrisă sub anonimat asupra poverii secretelor, spre exemplu, pe forumuri online.
Dar oare ar fi eficientă comunicarea despre secrete către o audiență non-umană? Ho et al. (2018) au studiat efectele destăinuirii unor informații emoționale (dar nu secrete) în două grupuri diferite: un grup de participanți a fost informat că va discuta cu un cercetător, iar celălalt grup, că va discuta cu un Chatbot, însă în realitate ambele grupuri au discutat cu o persoană reală. Identitatea percepută a interlocutorului (persoană sau Chatbot) nu a afectat starea emoțională a participanților în urma destăinuirii. Rămâne de văzut dacă aceste efecte sunt valabile și în situații în care participanții chiar discută cu un Chatbot, respectiv în situații în care se destăinuie secrete și nu doar informații emoționale (care poate nu sunt ținute secrete față de persoanele din viața participanților). Dacă efectele ar fi pozitive, această soluție ar fi una accesibilă și eficientă, considerând că multiple versiuni de Chatbots sunt în prezent disponibile gratuit publicului general.
O ultimă categorie de intervenții, propusă de Slepian (2022), dar care nu a fost încă studiată prin raportare la secrete, este cea a intervențiilor menite să scadă ruminația. Considerând faptul că povara secretelor stă în gândurile noastre repetate despre diferite caracteristici ale acestora, astfel de intervenții s-ar putea dovedi utile și merită luate în considerare.
Concluzii
Metodele bazate pe scriere emoțională nu sunt considerate ideale pentru a scădea din povara secretelor, ci este recomandat să găsim o persoană de încredere cu care să discutăm, pentru a primi ajutor în procesarea emoțională și cognitivă a secretelor (Slepian, 2022).
Existența și eficacitatea unor alternative pentru dezvăluirea secretelor sunt subiecte învăluite în mister, nefiind studiate suficient la momentul actual. Totuși, considerând că poate fi dificil să găsim o persoană potrivită căreia să îi încredințăm secretele noastre, este de dorit să găsim soluții pentru eliberarea poverii secretelor într-o manieră sigură și eficientă.
Referințe
Afifi, T. D., Shahnazi, A. F., Coveleski, S., Davis, S., & Merrill, A. (2016). Testing the Ideology of Openness: The Comparative Effects of Talking, Writing, and Avoiding a Stressor on Rumination and Health. Human Communication Research, 43(1), 76–101. https://doi.org/10.1111/hcre.12096
Goncalo, J. A., Vincent, L. C., & Krause, V. (2015). The liberating consequences of creative work: How a creative outlet lifts the physical burden of secrecy. Journal of Experimental Social Psychology, 59, 32–39. https://doi.org/10.1016/j.jesp.2015.03.004
Ho, A., Hancock, J., & Miner, A. S. (2018). Psychological, relational, and emotional effects of self-disclosure after conversations with a chatbot. Journal of Communication, 68(4), 712-733. https://doi.org/10.1093/joc/jqy026
Kelly, A. E., & McKillop, K. J. (1996). Consequences of revealing personal secrets. Psychological Bulletin, 120(3), 450–465. https://doi.org/10.1037/0033-2909.120.3.450
Kelly, A. E., Klusas, J. A., von Weiss, R. T., & Kenny, C. (2001). What is it about Revealing Secrets that is Beneficial? Personality and Social Psychology Bulletin, 27(6), 651–665. https://doi.org/10.1177/0146167201276002
Radcliffe, A. M., Lumley, M. A., Kendall, J., Stevenson, J. K., & Beltran, J. (2010). Written Emotional Disclosure: Testing Whether Social Disclosure Matters. Journal of Social and Clinical Psychology, 26(3), 362–384. https://doi.org/10.1521/jscp.2007.26.3.362
Sheese, B. E., Brown, E. L., & Graziano, W. G. (2004). Emotional Expression in Cyberspace: Searching for Moderators of the Pennebaker Disclosure Effect via E-Mail. Health Psychology, 23(5), 457–464. https://doi.org/10.1037/0278-6133.23.5.457
Slepian, M. L. (2022). A process model of having and keeping secrets. Psychological Review, 129(3), 542-563. https://psycnet.apa.org/doi/10.1037/rev0000282
Slepian, M. L., & Greenaway, K. H. (2018). The benefits and burdens of keeping others’ secrets. Journal of Experimental Social Psychology, 78, 220-232. https://doi.org/10.1016/j.jesp.2018.02.005
Slepian, M. L., & Kirby, J. N. (2018). To Whom Do We Confide Our Secrets? Personality and Social Psychology Bulletin, 44(7), 1008–1023. https://doi.org/10.1177/0146167218756032
Slepian, M. L., Masicampo, E. J., Toosi, N. R., & Ambady, N. (2012). The physical burdens of secrecy. Journal of Experimental Psychology: General, 141(4), 619-624. https://doi.org/10.1037/a0027598
Adelina Neagu
Absolventă a Facultății de Psihologie și Științele Educației și a programului de masterat Sănătate Ocupațională și Performanța Resursei Umane, ambele din cadrul Universității București. Este preocupată de evaluarea psihologică și educațională, în special de reacțiile candidaților în urma procesului de selecție și de rolul emoțiilor în formarea acestor percepții.