Știri puternice ne vin pe fir, chiar din Irlanda, în prima lună oficială de foc a acestui an: Nu doar că numărul de antidepresive prescrise adolescenților și copiilor sub 15 ani a crescut cu mai mult de 130% în ultimul deceniu, ba chiar, colac peste pupăză, finanțările pentru profesorii din învățământul special au fost înjumătățite, față de anul precedent.
În continuare, străzile românești își îneacă amarul, pentru a treia săptămână consecutivă, în cel mai profund și asurzitor protest din ultimii 18 ani. După cum însăși Ligia Deca, ministru actual al Educației, declară, mai bine de 15 mii de angajați din sistemul de învățământ de stat „au renunțat la grevă după adoptarea ordonanței care prevede majorări salariale”. În cazul în care întregul corp de eforturi a fost doar pentru ponoase materiale, iată că noi aducem în prim-plan un alt aspect, pe care-l vom resimți dintr-o generație în alta – situația mintală/ psihologică a copiilor și adolescenților.
Nu ne-ar fi dificil să recităm ce spune literatura de specialitate: Problemele de sănătate mintală în rândul copiilor și adolescenților acționează negativ asupra stării acestora de bine, respectiv asupra optimei funcționări; așadar, trebuie să ne concentrăm pe mecanismele de prevenție (Ravens-Sieberer et al., 2008). Cum putem adresa și optimiza aceste mecanisme de prevenție, în momentul în care date de acum un deceniu și ceva ne povestesc despre cum serviciile de sănătate mintală adresate copiilor și adolescenților, în țările cu venituri scăzute și medii, sunt aproape inexistente (Morris et al., 2011)? Situația nu pare să se fi schimbat fenomenal de tare nici pe parcursul ultimului deceniu, din ce ni se prezintă în cele mai recente date uriașe provenite din SUA, tulburările mintale rămânând o „substanțială îngrijorare legată de sănătatea publică” (Bitsko et al., 2022). Pentru o paralelă, putem observa și cum prevalența oricărei tulburări psihiatrice se află la un all-time high în China (Li et al., 2021). Dacă vă întrebați de ce ar putea părea că alegem cazuri din orice altă țară, în afară de a noastră, este pentru că datele epidemiologice sunt relativ uniforme, la nivel global (Belfer, 2008). Cu alte cuvinte, nu diferim chiar așa mult unii de alții, pe cât ne-am aștepta, fiind hrăniți de diverse discursuri; nu în privința problemelor de sănătate mintală, cel puțin!
Pentru probleme noi, ar trebui să avem parte de soluții noi, așa-i? Iată că, încă din 1998, American Journal of Psychiatry publica un articol intitulat „Prevalence of psychopathology among children and adolescents”, ce stipula, negru pe alb, despre cum dovezile din cercetări erau de calitate chestionabilă, din cauza problemelor metodologice ce viciau corpul cunoașterii științifice din această arie (Roberts et al., 1998). O arie nu prea mică, din păcate pentru dorințele perpetue ale specialiștilor de a ne concentra pe prevenție.
După cum ar fi spus și Thomas Insel, fostul director al National Institute of Mental Health, „why are we afraid to discuss mental illness, if many struggle with it?”. Acestea fiind spuse, iată ce puteți lectura în numărul nostru din luna iunie:
Alte contribuții la Newsletter:
- Recenzie științifică: Mihaela Abagiu, Asociația Choice
- Copy Editor: Anemone Petrea, Asociația Choice
- Graphic Designer: Sebastian Viscol, Asociația Choice
- Coordonator Newsletter: Mihaela Abagiu, Asociația Choice.
