Socializarea online – Un domeniu de studiu încă fragil
Platformele de socializare și tehnologia în general au fost în mod tradițional asociate cu deconectarea și pierderea calității interacțiunilor umane (James et al., 2017; Konrath & Konrath, n.d.). Acestei perspective i se opune evident una care militează pentru dezvoltarea comunicării prin social media (Baruah, 2012). Cercetările privitoare la utilizatorii de social media includ diferențe de personalitate preexistente (Gil de Zúñiga et al., 2017) și diferențe de personalitate potențate (în cazul nevrotismului, consumul de social media pare că produce un cerc vicios în care trăsătura e stimulată) (Andrews et al., 2020). Nu în ultimul rând, sunt studiate diferențe privind abilitățile sociale sau empatia, rezultatele obținute fiind diverse, găsindu-se fie asocieri pozitive cu utilizarea pe dimensiunea afectivă (Guan et al., 2019), fie asocieri mixte (inhibitorii și stimulatorii ai factorilor implicați în interacțiune) (Chan, 2014). Din direcția opusă vin încercări de a prezice personalitatea utilizatorilor, folosind activitatea lor pe multiple rețele de socializare (Bhavya et al., 2020; Golbeck et al., 2011). Din păcate, în acest moment majoritatea covârșitoare a studiilor din acest domeniu sunt de natură corelațională și prin urmare nu putem vorbi despre impactul sau efectul folosirii de rețele sociale. Riscăm să atribuim socializării online lucruri care țin de alți factori implicați, cum ar fi cultura sau presiunea de grup, care se manifestă și în alte contexte de grup.
Arăți cine ești sau devii ce folosești? Problema corelațiilor
Pentru că lucrurile nu sunt (mai niciodată) simple, rezultatele cercetărilor sunt mixte pe aproape toate planurile menționate mai sus. Chiar și mult popularizata legătură dintre narcisismul grandios și postările de poze, numărul de postări sau prieteni, susținută în mare de date -totuși cu efecte mici- (McCain & Campbell, 2018) nu este replicată în fiecare studiu (Campbell & McCain, 2017). Pe de altă parte, în aceeași zonă de cercetare, narcisismul vulnerabil (caracterizat de retragere și sensibilitate la critică) se asociază și el consumului de social media și discrepanțelor de prezentare în unele studii (Fegan & Bland, 2021), cu toate că per ansamblu rezultatele privind această dimensiune sunt încă insuficiente, așa cum reiese chiar din meta-analiza citată mai sus (McCain & Campbell, 2018). Aceste rezultate sunt congruente și cu ideea din alte studii conform căreia stima de sine scăzută se asociază cu folosirea frecventă a platformelor (Errasti et al., 2017) și date care arată că de regulă stabilitatea emoțională (Correa et al., n.d.), precum și deschiderea către experiență (Özgüven & Mucan, 2013), se asociază negativ cu folosirea site-urilor de socializare.
Platformele sociale, socializarea și empatia – O poveste cu dublu sens (sau o relație non-lineară?)
Nici pe planul abilităților sociale lucrurile nu sunt mai clare. Un studiu care are ca participanți părinți ai copiilor cu vârste între 5 și 12 ani nu a găsit asocieri semnificative între folosirea ecranelor și dezvoltarea emoțională a copiilor, dar a găsit asocieri negative între nivelul de inteligentă emoțională al copilului și utilizarea dispozitivelor digitale de către părinte în prezența lui. În mod nesurprinzător, utilizarea media sub ghidajul părintelui corelează pozitiv cu inteligența emoțională a celui mic, sugerând că dispozitivele digitale sunt dăunătoare doar în absența unor interacțiuni clasice (Nabi & Wolfers, 2022). O recenzie a literaturii pe acest subiect arată că platformele sociale pot crește legăturile și capitalul social și reduce singurătatea, dar pot avea și efectul opus (Ryan et al., 2017). Un alt studiu arată că folosirea chat-urilor poate facilita integrarea organizațională la muncă a noilor membri (Cai et al., 2020).
Dar…expunerea la canale de socializare poate duce la supraîncărcare și oboseală socială și retragere (Lee et al., 2014)
Dacă trecem la empatie, rezultatele sunt la prima vedere derutante. Un studiu longitudinal efectuat pe adolescenți arată că utilizarea platformelor se asociază cu empatie cognitivă și afectivă crescută (Vossen & Valkenburg, 2016). Utilizarea Facebook la adulți, inclusiv folosind poze (și filmulețe în cazul femeilor), se asociază mai degrabă preocupării empatice decât egocentrismului (Alloway et al., 2014). Expunerea de cauze sociale pe Facebook (cum ar fi strângerea de fonduri pentru bolnavii de cancer), crește empatia și intenția de acțiune în cazul bărbaților (Paulin et al., 2014). Există și rezultate care arată că, dacă astfel de canale promovează acte prosociale pot avea un efect de reducere a oboselii compasionale și apatiei (Roberts, 2021). În ciuda impactului afectiv creat prin prezentarea de situații sociale, capacitatea de acțiune poate fi limitată de creșterea distresului cauzată de expunere (Thomas et al., 2018).
Morala? – Nu da vina pe cuțit pentru crimă
Ce poți face cu niște rezultate mixte? Deși nu par încurajatoare, astfel de rezultate arată de obicei o dependență firească de context – te poți simți singur sau conectat în online în funcție de natura grupului cu care interacționezi, exact ca în cazul interacțiunii față în față. De asemenea, unele din datele de mai sus sugerează că există o limită dincolo de care expunerea la astfel de canale nu mai e benefică. Excesele nu fac bine, dar asta nu e neapărat o noutate. Studii longitudinale și prospective care să urmărească utilizatori pe termen lung și/ sau care să studieze dinamica grupurilor online și factorilor posibil moderatori (cum ar fi anonimatul), ar trebui să ne ajute să aflăm cum să folosim în mod responsabil mediul social online.
Referințe:

Ioana - Andreea Rățoi
Andreea Rățoi este dublu-absolventă de master, absolvind întâi Psihologia Sănătății-Cercetare Clinică și Optimizare Comportamentală și apoi masterul de Neurobiologie din cadrul Universității București. Este preocupată de psihologia clinică și cognitivă, în special de modul în care neuroștiințele pot ajuta la clarificarea proceselor psihologice și la selectarea de intervenții eficiente.