Despre ce este articolul?
Articolul prezent abordează tema sănătăţii mintale a copiilor. Acesta surprinde direcţiile actuale de cercetare pe tema sănătăţii mintale a copiilor în raport cu natura, cuprinzând beneficiile expunerii la natură, câteva limite identificate, dar şi unele propuneri cu privire la cum ar trebui utilizate rezultatele în practica propriu-zisă.
Ce este sănătatea mintală?
Sănătatea mintală este definită de Organizația Mondială a Sănătății (2022) ca parte a sănătății generale a indivizilor, prin aspecte precum bunăstare mintală ce permite reziliență, dezvoltarea propriilor abilități, învățare, muncă, implicare în comunitate și absența tulburărilor mintale.
Sănătatea mintală poate fi privită ca un ,,drept uman fundamental” și un ,,bun public global” (p. 1), dispusă pe un continuum în care gradul de afectare variază din perspectivă temporală și a severității (Patel et al., 2018). ,,Sănătatea mintală este fluidă” (p. 14, World Health Organization, 2022), aceasta putând fi afectată oricând pe parcursul vieții atunci când interacțiunea dintre anumiți stresori și unele vulnerabilități individuale este defavorabilă persoanei, conducând la apariția distresului și a tulburărilor mintale (Demke, 2022; Zubin & Spring, 1977).
Multipli determinanți biologici (factori genetici și epigenetici) și sociali ai sănătății mintale au fost identificați de-a lungul timpului, evidențiindu-se efectul interacțiunii acestora în etape specifice ale dezvoltării indivizilor asupra apariției anumitor fenotipuri. O exemplificare a unei astfel de interacțiuni din perioada prenatală este contribuția unor niveluri scăzute ale sănătății materne, educației și statutului financiar la apariția sindromului alcoolismului fetal sau a dizabilităților de dezvoltare (Patel et al., 2018).
Pentru aproape jumătate dintre cazuri, debutul primei tulburări mintale are loc în perioada copilăriei și adolescenței (Kessler et al., 2007). Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor al Statelor Unite ale Americii (CDC; 2022) spune că acei copii care suferă de tulburări mintale au dificultăţi în ceea ce priveşte comportamentul şi modul în care îşi gestionează emoţiile, ceea ce le ,,cauzează distres şi probleme în desfăşurarea activităţilor cotidiene” (para. 2). De asemenea, este menţionat şi că semnele unei posibile tulburări mintale la copii pot include ,,dificultăţi în modul în care se joacă, vorbeşte, acţionează” (para. 8). După cum menţionează CDC, copiii care dispun de sănătate mintală au deprinderi sociale, ştiu să gestioneze problemele, îşi desfăşoară activităţile fără să le fie afectată funcţionalitatea.
Beneficiile naturii asupra sănătăţii mintale a copiilor
În review-ul lui Tillmann şi al colaboratorilor săi (2018) au fost investigate beneficiile interacţiunii cu natura pentru copii şi adolescenţi. Pentru o conceptualizare clară a termenului de natură în studiul menţionat, printre elementele prin intermediul cărora au fost testate interacţiunile din studiile incluse în review s-au numărat: parcuri, spaţii verzi, programe de horticultură, terapie în pustietate (engl. Wilderness Therapy), activităţi în aer liber, activităţi în curtea şcolii, şcoli în pădure, grădini, zone de verdeaţă. Astfel, în urma analizei a 35 de studii, autorii concluzionează faptul că expunerea la natură a avut efecte pozitive asupra copiilor, mai ales în cazul copiilor cu deficit de atenţie şi deficit de atenţie/hiperactivitate (ADD/ADHD) întrucât a favorizat „scăderea simptomelor de ADD/ADHD”, și a avut „implicaţii importante pentru profesori în vederea implementării strategiilor de a ajuta copiii să se concentreze la clasă” (p. 963). De asemenea, interacţiunea cu natura a avut beneficii şi pentru copiii care se confruntă cu stres şi pentru dezvoltarea rezilienţei. Totuşi, aşa cum au expus şi autorii, este nevoie de mai multe cercetări în domeniu „cu designuri de cercetare mai riguroase pentru a confirma beneficiile interacţiunii cu natura şi rezultatele în ceea ce priveşte sănătatea mintală” (p. 963).
McCormick (2017) a analizat dacă există o influenţă asupra stării de bine psihologice a copiilor în urma expunerii acestora la spaţii verzi. La fel ca în review-ul lui Tillmann et al. (2018), din review-ul lui McCormick (2017) reiese că au existat beneficii în ceea ce priveşte simptomele copiilor cu ADHD în urma accesului la spaţii verzi: „îmbunătăţeşte comportamentele şi simptomele” (p. 4), dar şi în cazul stării de bine sau restaurării atenţiei. De asemenea, „copiii care trăiesc în cartiere cu riscuri ridicate sau în condiţii de stres au nevoie de mai multe oportunităţi de interacțiune cu natura” (p. 4), acest lucru putând fi realizat atât în mediul şcolar, cât şi în mediile din jurul locuinţelor.
Chawla (2015) subliniază în review-ul său beneficiile contactului copiilor cu natura asupra sănătăţii mintale. Astfel, printre efectele benefice ale acesteia se află în primul rând aspecte precum amânarea recompensei şi controlul impulsivităţii, reducerea simptomelor de ADD şi ADHD. De asemenea, contactul cu natura „prezice o sănătate mintală mai bună şi ajustare emoţională în rândul copiilor, deşi efectul variază uneori în funcţie de veniturile şi educaţia familiei” (p. 12): o rată mai mică a depresiei, „mai puţine probleme emoţionale la copiii între 3 şi 5 ani în familiile aflate în sărăcie” (p. 12) în oraşele din Anglia, iar în unele studii au evidențiat o stare de relaxare şi calm atunci când copiii descriu sau numesc locuri preferate. Un alt aspect de menţionat este că în urma interacţiunii copiilor în spaţii naturale (faţă de alte spaţii de joacă) este favorizat „un joc mai imaginativ, constructiv, senzorial şi cooperant din punct de vedere social” (p. 13), dar şi un grad mai mare de explorare, creativitate. În acelaşi review sunt identificate şi câteva efecte asupra sănătăţii fizice, pentru care se recomandă citirea integrală a articolului, întrucât sănătatea fizică nu reprezintă scopul acestui articol (a se vedea şi: Kabisch et al., 2017).
Într-un review (Luque-García et al., 2022), rezultatele au fost clasificate în funcţie de mai multe aspecte care cuprind acoperirea zonei în care se află spaţiile verzi. Pentru toate rezultatele se recomandă citirea integrală a studiului citat. Astfel, printre rezultatele relevante se numără: un nivel mai mare de auto-disciplină, scoruri mai mari la testele care vizează atenţia, o dezvoltare cognitivă mai ridicată, „un volum mai mare de ţesut în anumite regiuni ale creierului” (p. 24), scoruri mai mari la memoria de lucru, un nivel mai ridicat al performanței academice, dar şi alte aspecte susţinute deja de paragrafele anterioare (precum ameliorarea simptomelor de ADHD). Un aspect important este acela că, atunci când au existat rezultate care au avut în prim plan variabile precum performanţă academică sau dezvoltare cognitivă mai ridicată (inclusiv inteligenţa), acestea au fost raportate când spaţiile verzi erau de peste 2000m, incluzând nu doar locuinţa copilului, ci şi zona cu vecinii, şcoala. Cu toate acestea, rezultatele ar trebui privite cu precauţie, deoarece, aşa cum menţionează şi autorii, nu a existat o metodă uniformă de măsurare a expunerii la spaţiile verzi, existând o variaţie a acestora în funcţie de studiu. De asemenea, „despre majoritatea studiilor s-a considerat că au un risc ridicat de eroare şi prin urmare, rezultatele ar trebui privite cu precauţie” (p. 24), iar o mare parte dintre studiile incluse au avut un design de tip cross-secţional.
Sănătatea mintală a copiilor și a tinerilor (0-24 ani) este influențată negativ de schimbările climatice prin distresul pe care acestea îl au asupra lor, favorizând manifestarea detrimentală a anumitor vulnerabilități preexistente în rândul copiilor, interacțiunea fiind explicată prin intermediul determinanților de tip social și ecologic ai sănătății (Gislason et al., 2021). Într-un studiu realizat în Bulgaria a fost explorată legătura dintre spațiile verzi, spațiile acvatice și sănătatea mintală în rândul tinerilor. A fi înconjurat de suprafețe verzi mai întinse prezintă un efect indirect benefic asupra sănătății mintale, prin intermediul altor variabile precum activitatea fizică, expunere la zgomote și stresori din mediul înconjurător, conform acestui studiu (Dzhambov et al., 2018). Deși astfel de legături au fost identificate în mai multe studii de-a lungul timpului, analiza sistematică a corpului de literatură existentă a revelat heterogenitatea rezultatelor cu privire la expunerea la spații verzi, cât și la spații acvatice, în rândul copiilor, cât și adulților, fiind imposibilă susținerea unor legături cauzale (Gascon et al., 2015).
De ce ar trebui să fim atenţi în interpretarea rezultatelor?
În ultimii cinci ani, atenţia cercetătorilor se îndreaptă mai mult pe eşantioane formate din copii (Tillmann et al., 2018). Totuşi, deşi există mai multe studii, foarte multe dintre ele au erori metodologice, scoase în evidenţă de meta-analizele şi review-urile apărute pe acest subiect. Spre exemplu, Mygind și colaboratorii (2019, 2021), Luque-García şi colaboratorii (2022) raportează riscuri ridicate de apariție a erorilor printre studiile găsite în literatură. Alte studii susţin lipsa unei metode unice şi clare de expunere a copiilor la spaţiile verzi, fără să existe un interval stabilit de cât ar trebui expus un copil la natură, în ce condiţii specifice, ce instrument specific ar trebui folosit pentru măsurare (Adams & Savahl, 2017; Gascon et al., 2015; Hartig et al., 2014; McCormick, 2017); „compararea măsurătorilor eterogene în cercetare poate fi greu de sintetizat” (McCormick, 2017, p. 6). O altă menţiune relevantă este aceea că, deşi există foarte multe studii care investighează starea de bine a copiilor în urma expunerii la natură, „sunt identificate mai multe studii cu rezultate nesemnificative decât cele cu rezultate semnificative pozitive” (Tillmann et al., 2018, p. 963). Adams şi Savahl (2017) afirmă că „în foarte puţine studii au fost întrebaţi copiii în mod direct ce înseamnă pentru ei natura şi ce cuprinde ea” (p. 26).
Cum putem să folosim informaţiile în mod practic?
Literatura susține legătura dintre natură și starea de bine a copiilor, interacțiunea cu mediul oferindu-le oportunități diverse de a se implica în activități benefice în procesul de dezvoltare în cadrul mai multor paliere: socio-emoțional, psihologic și fizic (Adams & Savahl, 2017). Rezultatele studiilor despre natură au aplicabilitate practică în mai multe spaţii de desfăşurare a activităţii cu copiii. Spre exemplu, Tillmann şi colaboratorii săi (2018) propun ca şcolile şi sistemele de decizie aferente statelor să se folosească de aceste informaţii pentru a aloca fonduri specifice spaţiilor verzi pentru elevi şi studenţi. Alţi autori susţin prezenţa elementelor de natură în instituţiile şcolare (chiar în clasele în care are loc actul educaţional), utilizarea acestora în procesul de învăţare, dar şi în alte medii frecventate de copii precum spitalele pediatrice sau locuinţele copiilor (McCormick, 2017).
Profesioniștii care intră în contact cu copiii pot colecta informații despre interacțiunea cu mediul de care beneficiarii au parte pentru a le oferi ajutor personalizat în procesul de dezvoltare armonioasă, cunoscându-se asocieri precum: în rândul copiilor care nu se bucură atât de mult de natură cresc șansele de a experimenta distres sau deficiențe; responsabilitatea mai redusă față de natură corelează cu un nivel mai ridicat de hiperactivitate și mai redus de comportamente prosociale, probleme de ordin social și comportamental; legătura dintre un nivel mai scăzut de conștientizare cu privire la natură și probabilitate mai înaltă de probleme în sfera emoțională (Sobko et al., 2018).
Expunerea la natură influențează și învățarea: expunerile (precum plimbările în natură, școli în pădure, învățare asistată de animale, tabere în natură, priveliști asupra unor cadre naturale în clase) pot facilita concentrarea, participarea la procesul educativ sau reducerea stresului. Învățarea în contexte apropiate naturii are potențialul de a fi mai cooperativă, într-un cadru social caracterizat de cooperare și calm, în care se promovează și autonomia, contribuind astfel la performanțe și abilități academice mai bune, reziliență, abilități de comunicare, de leadership, de orientare în spațiu și de gândire critică. Natura poate reprezenta ,,o resursă pentru învățare și dezvoltare” (p. 6), prin contribuția pedagogiei bazate pe natură asupra școlii tradiționale: desfășurarea activităților instructiv-educative formale și informale în spații exterioare și parteneriate cu entități ce dețin animale sau vegetație (ferme, parcuri, rezervații; Kuo et al., 2019).
Cu ce rămânem?
,,Sinteza cercetărilor asupra naturii și copiilor nu este ușoară” (p. 11). Dovezile empirice susțin contribuția timpului petrecut în natură a copiilor la dezvoltarea adecvată și starea de bine a acestora, existând și câteva studii robuste care sprijină aportul asupra sănătății mintale. Luând în considerare că interacțiunea mai ludică cu natura contribuie la sănătatea mintală, pe când activitățile mai structurate derulate în natură facilitează mai degrabă atingerea obiectivelor educaționale, strategiile publice pot fi adaptate cât să permită îmbinarea ambelor abordări de interacțiune cu natura (Gill, 2014), în scopul maximizării avantajelor asupra sănătății mintale și învățării.
Sumarizând câteva dintre aspectele esenţiale ale acestui articol, beneficiile naturii asupra sănătăţii mintale a copiilor cuprind: aspecte legate de starea lor emoţională (ex: Chawla, 2015), posibilitatea ameliorării simptomelor de ADHD (ex: McCormick, 2017), controlul impulsivităţii şi amânarea gratificaţiei, dar şi auto-disciplină şi beneficii ce ţin de dezvoltarea cognitivă (ex: Luque-García et al., 2022). Aceste rezultate pot fi folosite de îngrijitori pentru a îi ajuta pe copii în procesul de învăţare, spitalizare, dezvoltare şi nu numai (McCormick, 2017; Kuo et al., 2019); deşi în acelaşi timp trebuie privite cu precauţie, întrucât literatura prezintă limite (a se vedea secţiunea specifică).
Referinţe
Adams, S., & Savahl, S. (2017). Nature as children’s space: A systematic review. The Journal of Environmental Education, 48(5), 291–321. https://doi.org/10.1080/00958964.2017.1366160
CDC. (2022, aprilie 19). What Is Children’s Mental Health? Centers for Disease Control and Prevention. https://www.cdc.gov/childrensmentalhealth/basics.html
Chawla, L. (2015). Benefits of Nature Contact for Children. Journal of Planning Literature, 30(4), 433–452. https://doi.org/10.1177/0885412215595441
Demke, E. (2022). The Vulnerability-Stress-Model—Holding Up the Construct of the Faulty Individual in the Light of Challenges to the Medical Model of Mental Distress. Frontiers in Sociology, 7, 833987. https://doi.org/10.3389/fsoc.2022.833987
Dzhambov, A. M., Markevych, I., Hartig, T., Tilov, B., Arabadzhiev, Z., Stoyanov, D., Gatseva, P., & Dimitrova, D. D. (2018). Multiple pathways link urban green- and bluespace to mental health in young adults. Environmental Research, 166, 223–233. https://doi.org/10.1016/j.envres.2018.06.004
Gascon, M., Triguero-Mas, M., Martínez, D., Dadvand, P., Forns, J., Plasència, A., & Nieuwenhuijsen, M. (2015). Mental Health Benefits of Long-Term Exposure to Residential Green and Blue Spaces: A Systematic Review. International Journal of Environmental Research and Public Health, 12(4), 4354–4379. https://doi.org/10.3390/ijerph120404354
Gill, T. (2014). The Benefits of Children’s Engagement with Nature: A Systematic Literature Review. Children, Youth and Environments, 24(2), 10. https://doi.org/10.7721/chilyoutenvi.24.2.0010
Gislason, M. K., Kennedy, A. M., & Witham, S. M. (2021). The Interplay between Social and Ecological Determinants of Mental Health for Children and Youth in the Climate Crisis. International Journal of Environmental Research and Public Health, 18(9), 4573. https://doi.org/10.3390/ijerph18094573
Hartig, T., Mitchell, R., de Vries, S., & Frumkin, H. (2014). Nature and Health. Annual Review of Public Health, 35(1), 207–228. https://doi.org/10.1146/annurev-publhealth-032013-182443
Kabisch, N., van den Bosch, M., & Lafortezza, R. (2017). The health benefits of nature-based solutions to urbanization challenges for children and the elderly – A systematic review. Environmental Research, 159, 362–373. https://doi.org/10.1016/j.envres.2017.08.004
Kessler, R. C., Amminger, G. P., Aguilar-Gaxiola, S., Alonso, J., Lee, S., & ??st??n, T. B. (2007). Age of onset of mental disorders: A review of recent literature: Current Opinion in Psychiatry, 20(4), 359–364. https://doi.org/10.1097/YCO.0b013e32816ebc8c
Kuo, M., Barnes, M., & Jordan, C. (2019). Do Experiences With Nature Promote Learning? Converging Evidence of a Cause-and-Effect Relationship. Frontiers in Psychology, 10, 305. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2019.00305
Luque-García, L., Corrales, A., Lertxundi, A., Díaz, S., & Ibarluzea, J. (2022). Does exposure to greenness improve children’s neuropsychological development and mental health? A Navigation Guide systematic review of observational evidence for associations. Environmental Research, 206, 112599. https://doi.org/10.1016/j.envres.2021.112599
McCormick, R. (2017). Does Access to Green Space Impact the Mental Well-being of Children: A Systematic Review. Journal of Pediatric Nursing, 37, 3–7. https://doi.org/10.1016/j.pedn.2017.08.027
Mygind, L., Kjeldsted, E., Hartmeyer, R., Mygind, E., Bølling, M., & Bentsen, P. (2019). Mental, physical and social health benefits of immersive nature-experience for children and adolescents: A systematic review and quality assessment of the evidence. Health & Place, 58, 102136. 10.1016/j.healthplace.2019.05.014
Mygind, L., Kurtzhals, M., Nowell, C., Melby, P. S., Stevenson, M. P., Nieuwenhuijsen, M., Lum, J. A. G., Flensborg-Madsen, T., Bentsen, P., & Enticott, P. G. (2021). Landscapes of becoming social: A systematic review of evidence for associations and pathways between interactions with nature and socioemotional development in children. Environment International, 146, 106238. https://doi.org/10.1016/j.envint.2020.106238
Patel, V., Saxena, S., Lund, C., Thornicroft, G., Baingana, F., Bolton, P., Chisholm, D., Collins, P. Y., Cooper, J. L., Eaton, J., Herrman, H., Herzallah, M. M., Huang, Y., Jordans, M. J. D., Kleinman, A., Medina-Mora, M. E., Morgan, E., Niaz, U., Omigbodun, O., … UnÜtzer, Jü. (2018). The Lancet Commission on global mental health and sustainable development. The Lancet, 392(10157), 1553–1598. https://doi.org/10.1016/S0140-6736(18)31612-X
Sobko, T., Jia, Z., & Brown, G. (2018). Measuring connectedness to nature in preschool children in an urban setting and its relation to psychological functioning. PLOS ONE, 13(11), e0207057. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0207057
Tillmann, S., Tobin, D., Avison, W., & Gilliland, J. (2018). Mental health benefits of interactions with nature in children and teenagers: A systematic review. Journal of Epidemiology and Community Health, 72(10), 958–966. https://doi.org/10.1136/jech-2018-210436
World Health Organization. (2022). World mental health report: Transforming mental health for all. World Health Organization. https://apps.who.int/iris/handle/10665/356119
Zubin, J., & Spring, B. (1977). Vulnerability: A new view of schizophrenia. Journal of Abnormal Psychology, 86(2), 103–126. https://doi.org/10.1037/0021-843X.86.2.103
Autori: Lecoiu Andra Elena şi Nicolae Ioana Carmen
Nicolae Ioana Carmen